386 matches
-
care nici măcar o firmă ca Bechtel nu o poate garanta. Pe vremea dictaturii și a soțului ei, Nicolae construise între propriul bârlog și Cartierul Primăverii un soi de autostradă particulară, mai trainică decât linia Maginot. Osanalele ridicate dictaturii de acestă inflamată limbă de pantofi se dovedesc și azi o investiție mai însemnată decât 15 ani petrecuți în pușcăriile comuniste. Pentru a proba că ipochimenul a făcut și poliție politică, oameni serioși și-au pierdut vremea și sănătatea cotrobăind prin arhivele atât
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
de suportat, a sudorii, a unor murmure de protest, a legăturilor și benzilor de elastic tare, a capselor și patentelor care zgâriau pielea, a interzicerilor șoptite, a erecțiilor dureroase, a fermoarelor înțepenite și a miasmei calde, neplăcute, a secrețiilor glandelor inflamate și obstrucționate". Stingo nu mai este de fapt chiar virgin, căci apelase odată, în disperare de cauză, la serviciile unei "profesioniste". Însă și de data aceasta, experiența se transformase într-un complet fiasco. Această împreunare fusese nu o dezvirginare, ci
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nefavorabilă în SM, este una din marile sarcini cu care se confruntă mulți dintre cercetătorii în domeniul SM. O citochină care poate fi vinovată de apariția SM este factorul alfa al necrozei tumorale (TNF). El se găsește în țesutul nervos inflamat al persoanelor cu SM și se dovedește a fi toxic pentru celulele producătoare de mielină (oligodendrocite). De asemenea TNF poate intensifica EAE TNF crește prezența moleculelor de adeziune, substanțe care permit trecerea celulelor imune destructive de mielină din sângele bolnavilor
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pentru modul în care evoluează neoplaziile. Este vorba de fenomenul de „marginație“ a leucocitelor, care nu este altceva decât o ancorare a lor la locul unde vor realiza ieșirea din vasul de sânge și migrarea lor ulterioară în țesutul afectat (inflamat, neoplaziat etc.). Ancorarea limfocitelor la endoteliul venulelor (homing, în literatura de limba engleză) nu se face la întâmplare, ci ține seama de două condiții esențiale: una care se referă la receptorii de pe suprafața limfocitelor, alta care se referă la unele
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
celule epiteliale capabile să „agațe“ (absoarbă) particule adenovirale. S-a crezut multă vreme că aderarea limfocitelor la endoteliul venular se face nu importă unde. S-a dovedit ulterior că homing-ul și ieșirea din patul venos către ganglionii limfatici sau țesutul inflamat/tumoral are loc numai în anumite porțiuni ale venulelor, tapetate cu un endoteliu cu celule cuboide, unde frecvența joncțiunilor este mai mare decât cea obișnuită. Este vorba de zone post-capilare venoase, care morfologic apar ca niște expansiuni și care în
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
o fantomă continuu răcită și rătăcită, desprinsă parcă dintre filele de roman semnate de Hardy sau Thackeray. Poate de asta buzunarele-i erau pline de batiste albe, gata pregătite să-i absoarbă din veșnicul guturai și să-și șteargă ochii inflamați. Fie iarnă, fie vară, același fular de mătase, tot alb, în bătaia vântului, același balonzaide ce nu ținea nici de frig, nici de cald, tot alb, culoare care-i imprima o anumită eleganță. În schimb, bascul ca o beretă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că n-a făcut omul veșnic. Acest gând a fost sprijinul meu atunciși de atunci, de-a lungul anilor mei triști. Aurel Vișovan, Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit? Lecția de anatomie S-a vorbit mult, aluvionar, inflamat, patetic ori sobru și speculativ despre ceea ce s-a întâmplat în închisoarea comunistă de la Pitești între 1949 și 1951. Fenomenul sau experimentul de aici a fost analizat, din 1990 încoace, ca un soi de traumă națională majoră, cel puțin așa cum
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
o facă și cei mai abili au fost cei care au fugit, cum vreți s-o facă un băiețel de optsprezece ani? În plus, un ins dezechilibrat În gândurile sale, dar și În nu puține gesturi sau reacții de o inflamată imaginație și o sensibilitate debordantă, dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
produse decât o altă senzație de greață. Apoi Sarah privi spre mine și șopti cu vocea răgușită: - Zice că numele lui adevărat e Martin. („Bunicu’ a vorbit cu mine...“) - A...da? am șoptit și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rareori mă trezeam citind singur în camera rămasă goală, deoarece se pare că exageram cu „introducerile”, cu „preludiile”. Eram atras de frumosul feminin, dar poza de cuceritor, de playboy, din reală, devenea falsă, se transforma într-o mască rigidă și inflamată, „uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fi fost șofer de taxi!Ă -, numai că în acest caz nu poate fi vorba de un „instinct al solidarității”, deoarece Florin Mugur, cu numele său și al tatălui său, fost gazetar, Legrel, era de partea „învingătorilor”, comunist convins și inflamat ca și întreaga „lui” generație ideologică ce publica amplu în revistele literare, dar și în cotidiene politice - Labiș, Mandric, Cosașu, Țic, Mazilu, Raicu și alții care s-au „pierdut pe drum”. Mugur m-a luat sub pulpana lui, crezând absolut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
trei ani, deși, începând din acea vară, a lui ’58, urma să ne vedem dacă nu zilnic, cel puțin de două sau trei ori pe săptămână, să petrecem zeci și sute de ore, zeci și zeci de nopți, în discuții inflamate și, nu rareori, după izbucniri violente, contradictorii, să cădem de acord, până la urmă, asupra „principiilor”. Ce ne-a ținut laolată, pe noi doi, vorbesc, până azi, deși, dacă nu eram predestinați de a fi dușmani, nici prieteni nu eram făcuți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau chiar „agenți de influență”. în ciuda faptului că noi înșine făcuserăm gestul, unic în Europa de Est la acest nivel, de a repudia politica șefului statului, ieșind din sistem la modul radical și public... Mai e necesar să adaug că aceste „poziționări”, inflamate și persistente, au făcut un rău incalculabil: culturii, dar și întregii rezistențe românești, sub indiferent ce formă? Ca să nu mai vorbim de „imagine”! Până azi, emigrația română de la Paris e cunoscută drept un adevărat „cuib de viespi”, drept cea mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
destine, în accepția ce se împrumuta, atunci, acestui cuvânt, iar unii dintre acești „eroi” se învecinau cu zeii, dacă nu erau de-a dreptul semizei, ca Hercule. Azi îmi dau cont că admirația și „solidaritatea” incondițională a adolescentului patetic și inflamat care eram a fost și un motor al propriei mele formații - în dezacord cu toate premisele societății românești de atunci, înrobite stalinismului. Opunând de pe atunci „ideea mea” despre carieră celei pe care mi-o propuneau părinții și pedagogii. În legătură cu pedagogii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și făcând net parte dintr-o altă generație literară, mă acceptă ca prieten; și cred că și el avea o bună părere
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după întoarcerea mea în țară, la fel de „scandaloasă”, de neașteptată, încercau să mă convingă că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de negru cum pare!” și că eu, de fapt, văzusem greșit, „de acolo, de la Paris”, înconjurat de spirite inflamate ca Țepeneag, Monica Lovinescu și soțul ei Ierunca și chiar de Eliade!... Puținii și apropiații mei prieteni care mă întâlneau sau mă primeau în casă evitau cu orice preț discuțiile asupra gestului, actului neașteptat al lui Ceaușescu din vara lui
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
tratamentele antitetanic și de paralizie a vezicii, iar eroul național al Cubei, poetul și revoluționarul José Marti, în articolul "El tabaco", apărut în iunie 1884 în publicația "La America" din New York, informează despre proprietățile curative ale tutunului în tratarea pleoape-lor inflamate, folosind o foaie de tutun umedă aplicată pe ochi. De reținut, alături de miile de "pacienți" din cele două Americi și arhipelagul Antilelor, tratați timp de secole cu leacuri pe bază de tutun, și două nume celebre, regina Caterina de Medici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pe Eminescu la centenar este unul cât se poate de nobil și demn de toată lauda, cu atât mai mult cu cât poetul și poezia lui a însuflețit necontenit simțirea națională a celor desțărați, cum zicea Aron Cotruș. Dar tonul inflamat al encomiasticii discursului e vecin cu tocmai compromiterea intenției, și nu pentru că textul acesta nu are nici o valoare dramaturgică la urma urmelor nici nu-i putem pretinde așa ceva, el rămânând un scenariu de lectură menit a puncta meritele operei lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sprijinul pe propriile merite, pentru a evita să se confrunte cu problema majorității națiunilor africane de a fi tratate cu la fel de multă suspiciune. Având în vedere tradiția în domeniul corupției și violenței a multor regimuri africane, și în special rana inflamată constând în răspunsul brutal al statului Zimbabwe la experiența sa colonială un răspuns care nu poate decât să afecteze credibilitatea africană în ochii donatorilor occidentali -, segmentarea Africii în scopul ajutoarelor, împrumuturilor, scutirilor de datorii și comerțului ar fi un pas
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
o scenă de ceartă în care să arate că fiecare parte are dreptatea ei, dar acești dramaturgi sondează atît de adînc, iar actorii lor sînt atît de preciși, încît fac vizibil fiecare nerv zbîrlit, fiecare pulsiune a celor două minți inflamate, fiecare dintre cele o mie și unu de trăgace care se declanșează într-o ceartă, fără nici o legătură cu dreptatea sau nedreptatea. Am admirat filmul precedent al lui Muntean, Hîrtia va fi albastră, dar mi s-a părut că se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
anumită iritare a acestui posedat retoric, Nae, care reacționează acid la fiecare încercare a interlocutorului de a modera discursul hipertrofiat. Însă și încercările acestui interlocutor de a aplana delirul verbal al „amicului” său sunt puțin creditabile. Acesta supralicitează excitația retorului inflamat, nu-i blochează explozia discursivă, iar ictusul ironic abia disimulat apare în propriul său discurs care uzează de o figură a excesului în sensul grandorii : „nu trebuie să fie omul așa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... este o
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de sentiment, jucat dramatic după canonul vode- vilesc, la Zaharia Trahanache discursul se remarcă prin excesul de principii pe care „nu le are”, la Tipătescu excesul stă în impulsivitate, în caracterul coleric, la Cațavencu excesul constă în patetismul și demagogia inflamată a discursului politic, la Farfuridi excesul ține de prostie pur și simplu, este excesul tâmpeniei, la Pristanda excesul ține de zelul în exercitarea servituții, fapt descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
după acest principiu dă prescripțiile sale. Asupra modului vătămător, chiar și fără rezultat cum operează aceste prescripții, am În mână o mulțime de dovezi. Dau mai jos numai câteva exemple foarte caracteristice. 1) Un domn A., avea limba foarte tare inflamată. Deoarece putea fi cercetat cu Înlesnire, cazul nu prezenta nici o greutate pentru diagnoza medicală. Tratamentul se mărginea În consecință numai asupra limbii, pentru că se caută sediul bolii aci și numai aci. Rezultatul a fost Însă foarte rău; sărmanul pacient devenea
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
la locul excitației În urma acțiunii stimulului nociv, pentru că, la rândul lui, acesta excită (stimulează) algoreceptorii. Astfel de substanțe sunt H+ ioni, histamina, serotonina, bradikinina, prostaglandine, care administrate În straturile profunde ale pielii generează durere. Eliberarea lor apare În țesuturi strivite, inflamate, tumori osoase, ischemia cronică. Majoritatea acestor substanțe sunt vasoactive: respectiv vasoconstrictoare sau vasodilatatoare, modificatoare ale permeabilității (frecvent creșterea permeabilității) (Fig.1.3). Toți factorii vasoactivi pot perturba chimic și funcțional micromediul Înconjurător al nociceptorului, care pe de altă parte, Își
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
orientează diagnosticul În afecțiunile reumatismale sau În colagenoze. În general procesul patogenic inflamator cronic, evoluând În puseuri de aculizare[165,166], cuprinde următoarele verigi: 1. agentul sau factorul etiologic, exogen sau endogen; 2. procesul de concentrare În țesuturi specifice (aria inflamată); 3. recunoașterea ca „non self sau detectarea ca agent agresiv; 4. declanșarea mecanismelor efectoare biochimice, enzimatice și celulare, interdependente, supuse unor sisteme de autocontrol; 5. neutralizarea agentului agresiv; 6. Înlăturarea celulelor afuncționale și a detritusurilor tisulare rezultate din procesele de
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]