984 matches
-
prețul capodoperei a fost moartea creatorului, ca în mitul Meșterului Manole. Cred că un lucru similar s-a petrecut și cu Victor Teleucă, dar el a pus pariul, în 1992, după propria-i mărturie, cu sine însuși și cu soarta ingrată a literaturii basarabene. Dacă mi s-ar fi cerut părerea, aș fi declarat Ninge la o margine de existență "cartea anului 2002", iar nu jurnalul lui Gabriel Liiceanu (care, desigur, e o carte foarte bună, poate chiar capodopera autorului!). Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
insuccese decît succese; cel de-al Doilea Război Mondial a fost șansa lui în fața istoriei. Dacă Aliații ar fi pierdut războiul, Churchill ar fi avut o imagine de politician incapabil și nu s-ar fi creat mitul Churchill. Istoria este ingrată: ea ține numai cu învingătorii. 45. Clement Richard Attlee (1883-1967) a fost cel de-al doilea premier laburist al Marii Britanii și primul premier laburist cu studii universitare. S-a născut la 3 ianuarie 1883 la Putney, o suburbie în sud-vestul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
Veta și Chiriac, amorul dintre coana Joițica și prefect („ZOE: ... Să mor cu siguranța că opt ani de zile m-ai amăgit În fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată... niciodată... niciodată...”; s.n.) e semioficializat. Zoe Își asumă rolul ingrat de metresă În condițiile În care beneficiază de siguranța unui matrimoniu convenabil, categoric, din multe puncte de vedere. Constatarea lui Tipătescu, Încrezător În naivitatea (aparentă) a lui Trahanache: „De Zaharia nu avem teamă: știe tot, dar nu crede nimica...”, punctează
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
sacrificiu, urmărește să Înduioșeze, să convingă. E un Întreg arsenal emoțional persuasiv menit nu să verifice autenticitatea ori intensitatea sentimentelor bărbatului față de ea, ci să-l determine pe acesta să-i fie alături În alegerea făcută. Rolul lui Tipătescu e ingrat: trebuie să se supună judecății femeii, alegerilor ei. Și nu are de ales; rezistența lui e pur formală și experimentata Întru ale amorului, Zoe, prefigurează decizia finală a lui Tipătescu. Intuiția ei feminină nu dă greș: bărbatul care o iubește
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Revenindu-i deodată toată energia:) Da, sunt hotărâtă, dar nu voi să mor până nu voi fi luptat cu toate Împrejurările (cu energie crescândă) și am să lupt! și cu tine am să lupt din toate puterile, cu tine, om ingrat și fără inimă! Cu tine am să lupt, pentru că acum tu ești piedica a mai grea, care mă oprește să-mi capăt iar liniștea!... Da, sunt hotărâtă, și trebuie să biruiesc tot, și pe tine... așa de hotărâtă sunt, Încât
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de două zile și jumătate , în maniera expuneri dezbateri-vizite-schimburi de experiență , cu un tâlc final incontestabil și persuasiv. Criza multilaterală a societății românești - generată de factori obiectivi și subiectivi - impune o regândire a condiției bibliotecarului astăzi, în strictă corelație cu ingrata condiție a școlii, a administrației publice centrale și locale, a comunităților, a elevilor, a părinților, a educatorilor. Fetișizarea calculatorului și a Internetului reprezintă o exagerare în condițiile în care cititorul adevărat trebuie întors cu fața către cetate și spre valorile
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
de animal, pe scara noastră, sentimentul pe care ni-l inspiră acesta se poate schimba complet depinde despre cine e vorba: despre adult sau despre progenitura sa (modelul său miniatural). Acesta este și cazul porcului sălbatic. Înzestrat cu un fizic ingrat, cu o figură bună de dus la spânzurătoare și cu niște arme de apărare redutabile, mistrețul naște, totuși, progenituri adorabile, la vederea cărora oricine se înduioșează pe loc. Ce vânător, oricât de aspru, oricât de brutal, nu a cedat măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
divin prin lume, a preferat să-și pună capăt zilelor mai degrabă decât să ducă în spate un om de rând. Asemenea apariții ale animalului merită, cu siguranță, ceva considerație. S-ar crede că atât creștinii, cât și musulmanii, sunt ingrați ori suferă de pierderi de memorie. Câte umilințe, câte farse înjositoare, câte lovituri de ciomag a primit de-atunci, prin lume, măgarul divin! Ce crimă cutremurătoare a putut comite acest amărât, acest râios prăpădit, pentru ca, din animalul bunului Dumnezeu, să
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
VLAHUȚĂ, Alexandru (5.IX.1858, Pleșești, azi Alexandru Vlahuță, j. Vaslui - 19.XI.1919, București), poet, prozator și publicist. Cu o copilărie ingrată, minată de boală, V., fiul Ecaterinei (n. Petrescu) și al lui Neculai Vlahuță, mic proprietar, trece pragul școlii cu o întârziere de doi ani. La Bârlad face clasele primare din 1867, apoi din 1871 Liceul „Gh. Roșca Codreanu”, absolvit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
comentariu satiric sau transpunându-le în registru psihologic (până prin 1894) ori prelucrându-le în spirit tezist, moralizator (după 1900). Așa se explică interesul pentru „documentele omenești” (care pot să încorporeze cazuri rare, patologice), pentru vieți nevinovate, pecetluite de un destin ingrat (prostituata, copiii orfani etc.), pentru aspecte întunecate din viața țărănimii. Ceea ce rezultă sunt „icoane șterse” (Icoane șterse, 1895), „file rupte” (File rupte, 1909), secvențe și instantanee surprinse „din goana vieții” (Din goana vieții, 1892). O notă aparte fac amintirile, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
putea reuși. Ca argument decisiv, unchiul i-a atras atenția asupra rușinii care l-ar acoperi, de către cei care știu că am fost premiat, și că el, tata, a refuzat să mă ducă la învățământ mai departe. în această atmosferă ingrată, tata a mers cu mine la Buzău pentru examenul de admitere de la Școala Normală. întrucât am avut timp disponibil înainte de examen, am mers cu tata la seminar să vedem rezultatul. Lista cu elevii reușiți era afișată la intrarea principală și
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
până se întărea, uda pe jos, mătura, și apoi frământa cu mâinile „pământ galben”amestecat cu balegă de cal, pe care, tot cu mâna făcută ca un căuș îl întindea pe toată suprafața camerei. Avea mămica, și la această îndeletnicire ingrată, un meșteșug. în genunchi, întindea cu mâna un strat subțire de lut, cu grosimea cam de un milimetru. Mâna făcută căuș, pe jumătate închisă, o purta ca pe o coasă, iar pe sub căuș rămânea și se lipea de „podea”un
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ca mai bună decât parohia înălțarea Domnului din Vama. Pentru cele ce au urmat, voi prezenta câteva însemnări din jurnalul meu, pentru că acum îmi vine foarte greu să mai rup coaja de pe niște răni cicatrizate, a căror prezență îmi este ingrată. La 9 ianuarie 1949 s-a născut Cristina. Viața devenea tot mai grea. Lipsurile ne doborau. Arestări și amenințări cu arestarea semănau incertitudinea și groaza. Locuiam în Suceava la un loc cu părinții Martei. Din octombrie 1948 până în iunie 1949
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cumplite. Au fost antrenați patru oameni împotriva mea, dar tot poporul a fost timorat, știind că de fapt, prin cei patru lucra încă securitatea. Nimeni n-a avut curajul de a-i anihila. Lupta securită ții de a mă face ingrat, de a face ca poporul să nu mă mai iubească nu și-a ajuns scopul. Astăzi, în noembrie anul 2006, după absența mea din parohie timp de 16 ani, ar fi edificatoare o anechetă , în parohia de unde am plecat umilit
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
corect și avutul lor și averea țării. Ei le-au cerut politicienilor de atunci să satisfacă trebuințele țăranilor și ale muncitorilor. Prin aceste cereri, legionarii și i-au făcut dușmani pe cei bogați, și dușmănia lor a dus la comportamentul ingrat al lor și la relații ne amicale între cei bogați și cei săraci. Prin aceasta nici bogații, nici comuniștii nu i-au agreat pe legionari. Comuniștii i-au urât pe legionari întrucât ei le explicau muncitorilor că nu e bine
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din parcare) și-i înjură pe toți chiar dacă-i doar un fel de povestitor fără zvâcnirea talentului. Când nu e băgat în seamă, ori e geniu necunoscut, ori pustiu ! Dar TREBUIE CONTINUAT| fie și pentru că dă certitudini într-o muncă ingrată și deseori prost plătită, deși e frumoasă și de viitor ! Desigur, mă mâhnesc detractorii care sub acoperirea anonimatului (sub care vor tot rămâne) emit judecăți de... oameni tâmpiți ! Dar, Observ cu satisfacție că 90 % dintre nominalizați (cei care contează) mi-
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
și Londra 2. Și savanții vor aprecia conținutul, unii dintre ei scriind articole elogioase (de pildă, Jacquet), iar alții elogiind numai descoperirile, neîndoios din pricină că nu Honigberger Însuși s-a implicat În popularizarea și apoi exegeza lor. Soarta este câteodată foarte ingrată, de vreme ce nici acum zece ani, când menționează o plachetă din august 1834 a ilustrului Raoul-Rochette despre noi descoperiri de monede bactriene, când citează chiar că ele „aparțin unui bogat colecționar din Sankt-Petersburg”3, Lafont nu i le atribuie. În schimb
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Poetizează luna/ Grădina de parfume./ Prin tainicele umbre/ Străin ca-ntotdeauna,-/ Cu plânsul meu pe coarde,/ Te-aștept ca și-n trecut 1002 (tr.a.). Luna reprezintă principiul feminin și pasiv, opus și complementar soarelui. Ea are un rol metafizic ingrat și totodată divin 1003. La lune au jour est tiède et pâle /comme un joaieux convalescent; / Tendre, elle ouvra ses yeux d-opale/ D-où la douceur du ciel descend 1004. Și totuși, ea reprezintă al doilea astru ca importanță în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
propune Darwin 133. Știința fără recunoașterea unui echilibru universal nu are nicio valoare, pentru că s-ar nega chiar obiectul cercetării. Pentru că ce altceva face un cercetător chiar cu metodele științei, decât să pună întrebări lui Dumnezeu. Suntem într-o situație ingrată. Punem întrebări lui Dumnezeu și ne răspundem siguri. Sigur, în măsura în care corespund echilibrului universal, aceste cercetări sunt validate de timp și de dinamica vieții, ne modifică perspectiva a ceea ce suntem și ce putem fi. Nu trebuie să ne întrebăm de ce toți
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în introducerea portretului lui Treboniu Laurian 88. Acesta e rolul luceafărului și explicația pentru frecvența lui. O lumină mai puțin puternică, rară, care anunță răsăritul luminii orbitoare: "acei rari luceferi, cari ca rari nantes in gurgite vasto, rari apar pre ingratul orizont al luptelor noastre"89. Îl găsim asociat spiritului filosofic în cazul lui Heliade Rădulescu ("Acest spirit, fără îndoială mare, acuș îl vedem luminând pre altarul poeziei magic ca focul vestal, acuș luminând ca un luceafăr ce apoi se contopește
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
celei dintre realitate și iluzie, ci deosebirii dintre diferitele concepții despre realitate, dintre diferitele modalități ale iluziei. *3 Care este legătura dintre narațiune și viață ? Clasicii sau neoclasicii ar răspunde că narațiunea prezintă tipicul, universalul - avarul tipic (Molière, Balzac), fiicele ingrate tipice (Regele Lear, Moș Goriot). Dar nu țin oare astfel de categorisiri de domeniul sociologiei ? O altă concepție afirmă că arta înnobilează sau idealizează viața. Există, desigur, un astfel de stil artistic, dar el este doar un stil, nu esența
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
din Vietnam ca la o "cauză nobilă", lucru care a dus, zice Lewis, la "complicarea campaniei sale naționale, datorită incoerenței cu înțelegerea generală (de către public - adăugirea mea) a Vietnam-ului ca război nedrept în care America a jucat un rol ingrat"594. În orice caz, consemnează criticul, adevărul narativ al poveștilor lui Reagan nu este niciodată unul verificabil prin mijloace empirice, ci stă în "coerența cu criteriile morale și bunul simț al publicului"595 său. Astfel, William Lewis procedează la discutarea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
a nevredniciilor românești. Salariile profesorilor îi condamnă pe tineri la inaniție, deci a fi profesor e de neales. Posturile în universități ori la radio, aflăm, sunt blocate, unui tânăr talentat îi rămâne doar o eternă postură de colaborator care e ingrată. Bine, dar de ce te-ai întoarce? Ochii înțelegători ai scriitorilor sunt martori pentru cum s-ar putea vedea lumea. Ochii Mihaelei Miroiu cad pe lumea universitară din America iar condiția martorei este aceea a unei privilegiate, de invitat, de profesor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de trădare; însingurarea lui îndurerată ascunde însă cheia ingenioasei manevre la care părtaș va fi doar taciturnul sfetnic Român Gruie. Cu o mască - poate prea accentuată - de smerenie și falsă umilință, de resemnare și molatecă supușenie, Vlaicu își asumă rolul ingrat al unui domnitor aparent bicisnic, temător și șovăielnic. Astfel poate urzi, la adăpost de rele, țesătura unui plan pe care îl înfăptuiește cu infinite precauții. Unitatea de timp, generatoare de tensiuni și reglând ritmurile piesei, este dată de cele trei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
nu se potrivea deloc cu cizmele lor transformate în adevărate labe de elefant de bulgării de lut lipiți de ele. În loc să simtă mânia adunată în cursul ultimelor luni, Nikolai simți ciuda pe care o trezește prostia copiilor aflați la vârsta ingrată, o prostie periculoasă și cu neputință de evitat înainte ca toana „să le treacă“. Bărbatul cu numele de Carasin făcu un pas înainte, se întoarse ca să se asigure că Batum era acolo și dădu drumul unei tirade bine pregătite: — Ei
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]