526 matches
-
prin aglomerare, prin suprapunere. Retorica, practica textuală egalizează totul și nu întâmplător imaginea de panoptic e foarte des întâlnită. Fragmentele de real capătă sens doar în procesul descrierii (povestirii), singurul mod, de altfel, de a sugera o nouă ontologie. Aparenta ingratitudine a postmodernismului față de realitate se întemeiază, în fapt, tocmai pe refacerea lucidă în text a unei lumi disperate și degradate. Forma simbolică a acestei demiurgii este, cum am zis, metaliteratura. Atitudinea ironică a autorului tocmai de aici vine, din asumarea
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceștia trebuie să-i devină locotenenți docili. Or, majoritatea acestor suverani pe care el i-a creat au tendința să îmbrățișeze împotriva împăratului cauza intereselor naționale, așa cum fac Murat la Neapole, Josef la Madrid sau Ludovic în Olanda. Exasperat de ingratitudinea și înfumurarea acestor regi care îi datorează totul, Napoleon este tentat să-i înlăture pentru a lua în mîinile sale administrația regatelor pe care le-a cucerit pentru ei cu spada. Așa procedează cu Olanda în 1810, după fuga lui
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
complăcut în automulțumire, considerînd că românii au avut întotdeauna și au încă o cultură excepțională, unii dintre ei susținînd chiar opinia că știința românească a devansat sub unele aspecte realizările din celelalte zone ale lumii și numai ignoranța, superficialitatea sau ingratitudinea altor etnii au făcut ca aceste cuceriri să nu fie recunoscute ca atare 126. În aceste împrejurări, existau două posibilități de înscriere în rîndul oamenilor de cultură "patrioți": găsirea și proslăvirea valorilor trecutului sau realizarea unor creații pe baza lor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poetului - dezmoștenit al sorții - se întrevede, dincolo de complexul frustrării, sentimentul unei incompatibilități definitive între aspirațiile geniului și obtuzitatea, trivialitatea lumii: „Poetul trebuie să fie îngerul-om”. Ceea ce le reproșează el contemporanilor este insensibilitatea la valorile superioare ale spiritului; ostilitatea și ingratitudinea împing spre mizantropie (La bestii), tensiune vindicativă (Ură) și orgoliu al solitudinii (Moise, Leul). Adversitatea destinului și încercările dureroase de a-l depăși sunt reluate într-o amplă orchestrație romantică în câteva dintre Nopți: viziunea grotescă a înmormântării, prefigurare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
În acest 127 Am revăzut scrisorile ce le-am trimis sculptoriței Maria Mihăescu de-a lungul anilor, În volumașul frumos legat. Dorința mea intimă a fost ca aceste misive să nu ajungă la „Galeria oamenilor de seamă”, unde se instalase ingratitudinea (noul muzeograf a uitat tot ce am făcut pentru el și a făcut cauză comună cu restul personalului, adică de ostilitate la adresa mea). Ca să n-o supăr, sau s-o Întristez, nu m-am opus gestului, intențiilor sale. I-aș
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acestea mă fac să mă duc cât mai rar În Capitală, pe care, de altfel, n-o Îndrăgesc de loc. Dl. Havriș a fost În Buc. la fiul său. Mi-a scris o scrisoare lungă, În care se plânge de ingratitudinea unor prieteni (recte: mata)588. Făgăduia să mă viziteze la Bft., dar n-a făcut-o. Îi voi scrie, rugându-l să se potolească și să se integreze În actuala societate activă din Flt. știu că nu mă va asculta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să-i fiu recunoscător toată viața, să consider Împrejurarea ca cel mai mare bine ce se poate face unui om. De atunci, am cunoscut sute de oameni, care mi-au făcut cunoștință cu alții, dar nu s-au plâns de... ingratitudine. Or, el voia anularea personalității, subjugarea mea, ceea ce nu era posibil. 589 Contribuțiile redactorului Toporan la „Înmuguriri” sunt slabe. Revista a trăit aproape un deceniu, prin directoratul prestigios al prof. univ. dr. Virgil 951 Voiam să văd secția matale muzeală
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
la farmacie, nu am avut curajul să o întâlnesc, căci bravura și dragostea copilăriei mi-au fost atât de brutal inhibate de ridicolul posturii trăite, încât, Vița, fostă Strătulat, dacă mai ești în viață pe undeva, iartă naivitatea momentului și ingratitudinea de a-ți fi folosit numele real într-o copilărească trăire a unui "țânc" de care probabil nici nu-ți mai aduci aminte. De altfel, amintirea de mai sus a avut ca punct de plecare munca prestată de noi, copiii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
a condus barca cu măiestrie în toiul furtunii și i-a asigurat adăpostul într-un loc sigur, aici a primit ordinul de demitere din funcția de rector, începând cu data de 22 noiembrie 1944. Nu s-a formalizat de această ingratitudine și, cu același simț de răspundere, s-a străduit a readuce totul, într-un tren special obținut cu multă trudă și strecurat cu enorme sacrificii prin haosul postbelic, cu întârzieri de zile ale trenurilor de la un nod feroviar la altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
întorceau la casele lor. Odată ajuns la Iași și predând inventarul către noua conducere, a găsit tăria necesară mobilizării cadrelor didactice și personalului ajutător al Catedrei de Geografie pentru renovarea și organizarea spațiului de învățământ în vederea reluării activității universitare. Dar ingratitudinea nu s-a limitat la atât, căci, așa cum am menționat mai sus, la numai o lună de la începutul anului universitar 1945-1946, mai exact la 1 noiembrie 1945, Mihai David a fost obligat să părăsească învățământul superior prin pensionare forțată, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-și vechiul sediu de lângă Patriarhie). I se spune acum Palatul Parlamentului. Vizitele ghidate — sunt nenumărați turiști care vor să vadă această minune a lumii — fac aproape abstracție de numele lui Ceaușescu, ca și când palatul s-ar fi ridicat de la sine. Câtă ingratitudine! Să dăm cezarului ce e al cezarului: palatul e al lui! Bucureștiul a ieșit din comunism cu o Înfățișare cu totul alta, și mai ales cu alt spirit, cu o altă atmosferă. Orașul acesta, cândva atât de animat, amorțise; oamenii
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
al cărții, a fost un bun editor. Dar a început cumplita "strângere a șurubului" până la instalarea senzației de sufocare. I s-a modificat și încadrarea... A trecut, cu ceva speranțe, la șefia "Convorbirilor literare". Cenzura, "indicațiile", rigorile absurde, dar și ingratitudinea unor confrați, l-au măcinat și l-au făcut să-și caute echilibrul de odinioară pe nefericite drumuri închise. Își pierduse și din eleganța ținutei universitarului tânăr, și din prestanța autoritară a directorului de Național. Brava, dar părea hăituit. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
militari"), ori separarea în capitole diferite a scriitorilor de... oamenii de cultură (!) Astea-s mărunțișuri. Important este remarcabilul aflux de informații, apte să adauge tușe noi unor portrete încă încețoșate. Cum ar fi al acestui Beceanu, cu destin exemplar pentru ingratitudinea românească. Taică-său, grav rănit la Plevna, înființase, în 1883, farmacia cu firma "La independența României" (!) A preluat-o fiul, Dimitrie, care luptă eroic și este decorat la Cașin, în primul război mondial. În timpul pogromului de la Iași, uzând de autoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
o avem noi, nu trebuie să uităm că ne-am dus ca străin În țară străină s-o luăm, fiindcă noi nu o aveam În țara noastră, și de ceea ce am căpătat noi de la străini, Dvs. voiți ca prin o ingratitudine neînțeleasă s-o refuzăm altor străini? Cum? Noi să mergem să Învățăm de la alții, dar alții de la noi, nu? Și când noi refuzăm aceasta, pretindeți că este nepatriotic, că este aproape un act de trădare? Vă speriați, vă temeți că
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
o asemenea scrisoare, prevenind Israelul c) se afl) În pericolul de a fi distrus și reamintindu-i c) are un singur protector? Pentru c) „Între Israel și America au ap)rut puternice divergențe”. În primul rând, Alsop este șocat de ingratitudinea Israelului fâț) de secretarul de stat Kissinger. Realizând o Înțelegere cu Egiptul În deșertul Sinai, Kissinger a obținut pentru Israel un extrem de necesar respiro. Cu toate acestea, pretutindeni În Israel Alsop a observat prim)vară trecut) „o campanie anti-Kissinger”. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ACEASTĂ PUTERNICĂ IUBIRE DE PATRIE n-a încetat niciodată, chiar în mijlocul asprelor încercări la care am fost supus, a-și exercita asupră-mi influența. Regret numai, din toată inima, că bunele mele intențiuni au fost nesocotite și primite cu atâta ingratitudine. Însă, precum soarta aceasta îmi este comună cu a tuturor muritorilor, voi ști să mă mângâi și să uit, încetul cu încetul, în mijlocul schimbului intelectual și întăritor al societății voastre, vechiul scop al silințelor mele, Carol“ 26 70 bucureștii de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
au ridicat și l-au dus în comuna Bolintinul din Vale, unde a fost înmormântat. Nimeni, absolut nimeni n-a urmat trupul neînsuflețit al poetului, nici o coroană, nici chiar ministrul Cultelor și Instrucțiunii n-a trimis măcar un delegat. Rareori ingratitudinea omenească a fost atât de cinică.11 diverse În seara de 30 octombrie, un mare număr de proprietari rurali s-au adunat în sala Ateneului (actualul Teatru Liric transformat cu totul) și au ales un comitet pentru ca să alcătuiască statutele unui
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
materiale, în ultimii ani ai vieții locuise la prietenul său, inginerul Alexandru Zanne (1821-1880), și el fost revoluționar pașop tist. Bolintineanu a fost ministru de Externe și apoi ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în timpul domniei lui Cuza-Vodă; referitor la „ingratitudinea omenească“ față de autorul Legendelor istorice, pe care o amintește, pe bună dreptate, Bacalbașa, se cuvine să facem totuși câteva precizări: în această perioadă dificilă a vieții sale Bolintineanu a fost ajutat mai mult sau mai puțin discret de foștii săi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
barbarismului și a ciumei, aceste Îngrozitoare rele din Orient! Se observă În acest citat, pe lângă „demonizarea” Orientului (ca modalitate de denunțare radicală a alterității), și construirea unor paradoxuri istorice, menite să sublinieze lipsa de Îndreptățire a acțiunilor dușmanului, ca și ingratitudinea acestuia. Maghiarii, care În Evul Mediu au fost protejați de către croați În fața amenințării turcilor, au ajuns acum să Îi incite pe musulmanii din Bosnia Împotriva celor care i-au apărat! De asemenea, este de remarcat vocația de „grăniceri istorici” pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
băteau cândva pentru renumele său Împotriva „vestitului Bunăparte”. Îi vedem pe Împărați coborând din „hinteu” printre ai noștri, ascultându-le păsul și vorbindu-le românește, ștergându-le robotele și iobăgia, ridicându-le școli și biserici, și lăsăm la o parte ingratitudinile imperiale, dezamăgirile și promisiunile Înșelate, fixate acum un secol În imaginarul politic al elitelor animate de ideologia Națiunii. Înțelegerea fascinației personalității, magnetul care dirijează adeseori istoria și seduce mulțimile chiar Împotriva propriei lor voințe, descifrarea forței de atracție a Puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
urmări pretutindeni, de la distanță, cortegiul imperial, Iancu XE "Iancu" va refuza cu Încăpățânare, de-a lungul Întregii vizite, să se prezinte În fața lui Franz Joseph XE "Joseph" . Era, din partea lui Iancu, replica plină de amărăciune pe care el o dădea ingratitudinii Curții vieneze. În această situație, primirea rezervată de către românce oaspeților austrieci dobândea automat alte semnificații, departe de orice spirit de flaterie. Încercând Încă o dată captarea bunăvoinței imperiale, scoțând În evidență individualitatea etnică specific românească a comunității lor, ardelencele venite să
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dezagreabilă să nu încerce să Oămurească ce este de făcut, ci să aștepte să se clarifice singură încurcătura”. Ca un bun psiholog, scriitoarea studiază stările contradictorii ale protagonistei, un suflet răvășit (de amintirea unei frumoase iubiri) și torturat de conștiința ingratitudinii față de soț, de Mihai, spirit superior, tandru, „discret și generos”, care o „adorăși pricepe natura ei sensibilă ca un seismograf care înregistra orice inflexiune în glas...” Acest portret este conturat, armonios, din reflecțiile celor dragi, care-o înconjoară cu dragoste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
să se găsească într-o stare de abandon și uitare de sine pentru a pune în lumină (nu și în evidență) datul, redus, la rândul său, la condiția de dar1. Moartea simbolică a donatarului trebuie presupusă în cazul anonimatului, al ingratitudinii și al ostilității, care exclud eo ipso condiția de calcul sau asigurare utilitaristă. Renunțarea la cauzalitate trebuie să fie totală. Martor în cazul primei reducții a destinatarului, donatorul devine, în cele din urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmă, martirul propriei cauze. Jean-Luc Marion sugerează că apariția unui asemenea fenomen este posibilă în situații de dăruire în contumacie (e.g., o moștenire), inconștientă (e.g., iubirea) sau în anonimat (e.g., epistolarul). În aceste situații, atât donatorul, cât și destinatarul suportă „ingratitudinea” asimetriei cauzale. Această asceză nu este foarte departe de curajul cu care sfinții îndură ispita (peirasmos), adică experiența (empeiria) limitei (peras). Suspendarea relației de cauzalitate între donator și destinatar nu este însă suficientă pentru a putea vorbi despre donația fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să vă conving. De ce să ne convingeți, domnule colonel? Că trebuie să ne înecăm la mal, să ne autoanulăm noi pe noi? Să recunoaștem vicii și crime imaginare? Sau culpe de care cine ne acuză și cu ce drept? Al ingratitudinii istorice? Eu vreau să vă fac să vă „autoanalizați” pentru ca cei care vă recunosc autoritatea de șef al Mișcării și nu și-au făcut această autoanaliză, să capete dezlegare de la dumneavoastră să și-o facă. Atunci domnule colonel, dacă în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]