379 matches
-
generației '80, singurul iubit și respectat, singurul impus de la sine, liniștit, 127 fără luptă sau rezistență. Firește, lucrul acesta nu se-ntîmplă aproape niciodată, este un miracol - a t^ ritatea și charisma unui om sânt de fapt daruri nat' ° inexplicabile și inimitabile. Dacă nu le ai, ipostaza de lider nu-ți poate aduce decât resentimente și izolare. Să fi fost această boală monstruoasă, care l-a ales probabil din greșeală, căci n-are loc nicăieri în schema puternic 3 a destinului acestui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am văzut aproape zilnic. Ne unea, cred, în primul rând singurătatea. Umblam prin parcuri, prin berării, îl vizitam acasă, unde avea o vitrină acoperită cu poeme generaționiste, discutam, firește, despre poezie, dar mai ales căscam gura la discursul lui parodic, inimitabil, care mă făcea uneori să-mi pierd răsuflarea de râs. Sânt singurul, de altfel, din careul nostru "Luft mit Diamanten" {"von Cărtărescu zu Coșovei, von Iaru zu Stratan ...") care n-are umor. Cel puțin nu unul spontan. "Bătaia peștelui", "păpica
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la capacitatea lor, albastrul curat din privirea ei, rivaliza cu Însuși „Albastrul Cerului” În timp ce ochii incredibili de săgetători propulsa În relief, albastrul curat Într-o așa manieră Încât, acel albastru de (Voroneț*) era eclipsat instantaneu, comparativ cu Însăși compoziția acestei inimitabile culori...!! Înciudat de Întâlnirea ratată, se trezi vorbind singur. „Frumosă fată...Cine poate ști ce soartă o așteaptă...!?” Deodată Înlemnind, rămase pironit locului! Inima s’a oprit iar el este Învăluit Într’o iluzie optică! Închise ochii iar când Îi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Festivalul Internațional de Muzică din octombrie; apoi, se continuă cu marele eveniment al anului din luna noiembrie, concursul Macau Grand Prix, similar cu cel de la Monaco Grand Prix, cu Internațional Marathon din decembrie și alte sărbători și evenimente specifice și inimitabile. Pentru că oricărui om care participă la un festival i se face foame și sete, macanezii au rezolvat cu succes și această problemă. “Botezul lui Iisus”, tablou adus din fostele colonii Bucătăriile locale din Macau constau într-un amestec fericit de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
seama și de ea, pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru că formele la care ea poate ajunge la noi tocmai aceasta arată : un înspăimântător, da, da, un înspăimântător dispreț de sine. Noi înșine găsim cuvenit să spunem despre un lucru prost făcut : treabă românească ! Cu acea inimitabilă intonație, cu acel inimitabil zâmbet batjocoritor... Făcând să-i scârțâie botinele de lac, Margot se ridică de pe canapeluță. Ce rost are să mai rămâie la această conversație, lungită ca o peltea ? Blague ennuyeuse ! Doar vorbe goale, printre care nu ai voie să plasezi niciun cuvânt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se împletește cu biografia unor personaje, mai reale decât cele întâlnite în viață. Și care dintre cititorii Gabrielei Adameșteanu va putea să pretindă de acum înainte că n-a cunoscut-o personal pe memorabila Madam Delcă, zisă și Coana Vica, inimitabila mahalagioaică peste care a căzut istoria și într-un fel rolul de martor al unui sfârșit de veac în București, sau pe supraviețuitoarea marii burghezii de ieri, Ivona, care a trăit des trămarea propriei familii până la capăt, sau nu a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își punea asupra firii romanului și sorții României întrebări mai actuale azi ca oricând ? O a doua caracteristică a Dimineții pierdute : în ciuda faptului că nu e în nici un fel vorba de un roman politic, veracitatea tuturor detaliilor, cât și libertatea inimitabilă a tonului fac din el unul dintre romanele cele mai adevărate din câte ne-a fost dat să citim și prin care urmașii noștri vor putea reconstitui probabil aceste ultime decenii din Bucureștiul sfârșitului nostru de veac. Romanul nu e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și-și impune calmul necesar, din interiorul căruia s-o poată urmări pe Liliana. Peste amintirea ei o fată frumoasă, dar timidă pînă la bănuiala de complexare -, odată cu primul telefon primit săptămîna trecută, a adăugat căldura din glasul acesteia, felul inimitabil în care știe să vorbească, dînd vorbelor o aură de bucurie, ca o mulțumire adusă clipei și și-a construit, astfel, imaginea femeii dorite. Acum, plimbîndu-se încet pe lîngă corpurile bibliotecii, admirînd cu o sinceritate plină de gelozie titlurile aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aceasta vă oferim un potpuriu foarte aromat și perfect palpabil legat de activitățile mafiote din L.A., mai excat de lipsa lor, concentrîndu-ne asupra lui Meyer Harris Cohen, de 43 de ani, actualmente deținut, cunoscut și sub numele de Mickster Mizantropul - inimitabilul Mickey C. Mick se odihnește la penitenciarul federal din McNeil Island Încă din luna noiembrie a anului 1951 și ar trebui să fie eliberat condiționat În timpul anului viitor sau, În mod cert, pînă la sfîrșitul lui 1957. Îl cunoașteți cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
la Lima. Era imposibil să rezumi totul așa, În cîteva cuvinte. O să aibă tot timpul să-i Întrebe. Tot ce-ar fi putut povesti era puțin pe lîngă ce văzuseră, În sfîrșit, de asta se vor ocupa cronicile mondene cu „inimitabila lor neghiobie“, cum spunea Juan Lucas. O să tot vorbească despre călătoria lor pînă cînd ceilalți o să se sature să-i tot asculte... În chestiunea asta nu mă amestec: aparține eului profund al locuitorilor Limei; niciodată nu va fi perfect lămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exemplu? Și-a întins balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
chiar față de „cultul personalității”. mulți scriitori îl priveau cu oarecare religiozitate, chiar cu o anumită teamă... el era în același timp privit ca un tip „suspect”, dar era acceptat fără rezerve în panoplia spectacolului zilnic de la restaurant, avea rolul său inimitabil și, deci, deplin recunoscut. Inimitabili erau și alți inși cărora li s-ar putea aplica eticheta de „stîlpi de cafenea”. Unul dintre ei era poetul Virgil mazilescu, devenit de altfel unul dintre prietenii generației mele după ce mai toți poeții „Cenaclului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
scriitori îl priveau cu oarecare religiozitate, chiar cu o anumită teamă... el era în același timp privit ca un tip „suspect”, dar era acceptat fără rezerve în panoplia spectacolului zilnic de la restaurant, avea rolul său inimitabil și, deci, deplin recunoscut. Inimitabili erau și alți inși cărora li s-ar putea aplica eticheta de „stîlpi de cafenea”. Unul dintre ei era poetul Virgil mazilescu, devenit de altfel unul dintre prietenii generației mele după ce mai toți poeții „Cenaclului de luni” au început să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton conspirativ, inimitabil, tonul pe care îl avusese întotdeauna la Vladia cînd discutaseră despre orice, politică, vreme, femei, praful de pe uliță. "Ați reușit, prințe?" Și a ridicat din sprîncene întrebător și complice. Șerban Pangratty întinse mîna după un pahar, era îndeajuns gestul, tava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu zboară, ci se tîrăște pe cer. Iar aerul de deasupra mării le este inaccesibil aici, deasupra mării noi sîntem stăpîni. Sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dreptate, îi cere socoteală criticului pentru misoginia lui. Critica și eseista din Cluj nu ezită să se declare perplexă în legătură cu contradicțiile asumate cu ifose și răsfăț de către marele critic. Ea citează dintr-un interviu în care Manolescu, în stilul său inimitabil, spune țuguindu-și buzele și ridicând din umeri: „...trebuie să recunosc, n-am făcut-o scrupulos ș...ț este și un element de hazard în toată această poveste”. Până la urmă, Irina Petraș ajunge totuși la o concluzie global pozitivă: „Oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată (deși este începutul lui octombrie, vara indiană nu s-a sfârșit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
alte fenomene naturale. 45.4 % își derivă plăcerea din felurile de mâncare sezonale. Nici acum nu v-am convins? Nu începeți să simțiți că, într-adevăr, pentru a exprima această realitate complexă și fascinantă, acest mod de viețuire unic și inimitabil, aflat, de la veșmânt la bucătărie până la arhitectură și teatru, sub zodia esențialului, dar a unui esențial perceput nu metafizic, ci estetic pentru a exprima toate acestea trebuia inventat cireșul japonez, după cum trebuia inventat cuvântul shiki ? Dar nu, vă simt încă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
denumite natsu (vară) no fubutsushi. Cuvânt imposibil de tradus, format din fubutsu, cumva "peisaj, priveliște încântătoare" și shi, "poezie". Ar fi deci vorba despre peisaje, lucruri, evenimente care țin de vară și care, în diferite feluri, trezesc în tine sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fusese promisă. Luptându-se să intre Într-un costum gri, cu o expresie asortată, Logan se foia prin casa lui cea caldă, Încercând să amâne momentul În care va trebui să iasă pe nenorocita aia de vreme. Apoi sună telefonul: inimitabilul Colin Miller, căutând exclusivitatea. Logan boscorodi tot drumul pe scările comune ce duceau la ușa din față a clădirii. O jumătate de tonă de gheață zburătoare Încercă să pătrundă Înăuntru când se luptă să răzbească afară, În dimineața Înghețată. Zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hart ´ uirea poetica a cititorului Cititorul deschide calm, fără să știe ce-l așteaptă, cartea lui Ioan Lascu. Și deodată cade în groapa unei fraze din care nu mai reușește să iasă: „Vine în ajutorul plumbului prin care am deschis, inimitabil, capodopera unei uși.“ Cu mari eforturi, cititorul revine totuși, în cele din urmă, la suprafața textului. Dar cade iar, într-o altă capcană: „Am fost în fața norului purpuriu, în fața - sau, mai exact, m am adăpostit - zidului care, moloz-moloz, picură sub
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fel de calități senile. Noi doi împreună începeam să fim ca un vechi palton care și-a pierdut linia de la început și o dată cu ea jena rigidității. Și tocmai faptul că s-a lăsat, consumarea naturală a țesăturii îl fac unic, inimitabil. Mi-am dezbrăcat halatul de baie și l-am lăsat să cadă pe nisip. Elsa și-a tras îndărăt capul cu o mișcare bruscă. — Ești gol! Râdea în timp ce mergea prin apă privindu-mi șoldurile goale, prea largi pentru un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
transcendental al filozofului-poet italian. Cu un ochi transcendental a sculptat autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil. Cu un ochi transcendental a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și radicala eliberare metafizică. Neliniștea morții are drept antidot natura, precum în mod repetat în poezia O, Mamă. Și așa cum va avea loc și după trecerea poetului dincolo, în postviață, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]