588 matches
-
diferite: sentințele date de Moise ca individ alcătuiesc o parte, sentințele bătrînilor Israelului alta, iar trei părți derivă de la Demiurg. La rîndul lor, acestea se Împart după cum urmează: Decalogul este o expresie perfectă a Justiției; legea talionului - expresia perfectă a injustiției, deoarece contrazice Decalogul, a cărui poruncă este de a nu ucide (Exodul 20:30); o a treia secțiune, figurativă și simbolică, a fost transmisă prin intermediul Demiurgului de Însăși Pleroma transcendentă. Această parte a fost Întotdeauna Înțeleasă greșit, căci sensul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
persoană simte ceva rău. Chiar și aceste emoții, deși universale, sunt supuse variației culturale. Reguli de etalare a emoțiilor, învățate la vârste foarte fragede, modifică expresia acestor emoții: antecedente, intensitate, manifestări concrete, percepții subiective. De exemplu, furia este declanșată de injustiția socială doar în societățile în care distanța față de putere este mică, nu și în societățile în care distanța față de putere este mare; frecvent în Statele Unite, dar mai rar în Japonia, bucuria are ca antecedente membrii familiei și realizările individuale în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de nevăzători; beat; beznă; blestem; bostan; Braille; bun; cap; Casandra; ciclop; clar; fără contact; compasiune; copil; corb; culori; curajos; deficiență; deștept; dezastru; diabet; divergent; dorm; este; față; fericire; fîntînă; Florescu; frică; gesturi; glaucom; greu; gri; ignorant; indiferent; de invidie; înger; injustiție; inutil; învățător; iscusit; jale; lacrimi; legat; lentile; libertate; liliac; limitat; liniște; liniștit; lipsit de putere; lipsit de viață; lipsit; lumină puternică; fără lumină; maladie; mereu; milostenie; miopie; mîță; moș; Mumford and Sons; muzică; nasol; din naștere; necunoaștere; necunoscător; nedrept; nedreptate
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pământ, aceeași viziune asupra lucrurilor, aceeași frământare și același dezgust, cum lasă să se înțeleagă într-un loc?! El însuși nu e sigur de asta atunci când recunoaște prioritatea față de adevăr a lui Noica, cel care, rămas în țară, suferindu-i injustițiile, i se devotează total. Îi scrie fratelui: „Înclin să cred că, dintre noi toți, doar el a făcut alegerea cea mai bună. Pentru că e o mare înțelepciune să rămâi printre ai tăi. Cu toate astea, eu nu regret nimic” (3
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și ceilalți doi. El își privește nebunia, ca pe un fapt, știe din ce se compune această nebunie, și vorbește de ea ca despre un obiect cu însușiri inalterabile. A se întoarce la ocnă, asta el numește a "merge acasă". Injustiția care i se face, torturile la care fusese supus, toate fac parte din nebunia lui, pe care o judecă obiectiv[...] Vedeți din nou filmul și astfel veți descoperi calitățile acestei realizări... (D. I. Suchianu) Regizorul propune un continuu paradox al comporta
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că fusese pensionat nedrept de devreme, la numai 50 de ani, în plină putere creatoare. Mereu îmi spunea că Lucia Sturdza-Bulandra a fost instalată ca director la... 87 de ani, în timp ce el era destituit la numai 50! Îl rodea această injustiție. Ce să povestesc despre Leahu? Ar fi multe. Mă opresc la două-trei dintre întîmplări. Prima, de la Pitești. În urma reclamației de hărțuire a unei actrițe, este chemat la Partid, să dea explicații. Leahu nu se pierdea niciodată: și i-a servit
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Silvia Popovici, Gina Patrichi ș. a.! E tristă însăși devenirea întru artă a artistului nostru, crescut într-un mediu elitist (oarecum cosmopolit) și lansat într-o lume a dictaturii proletare. Cartea scoasă de Florica Ichim te zgîlțîie din două motive: 1) injustițiile repetate cuprinse-n ea; 2) prejudecățile artistice, comoditățile & manierismele acuzate de V.M. E un manual teatral, risc azi afirmația, de talia celor semnate (direct ori nu) de Stanislavski, Meyerhold, M. Cehov, Szaina, Kantor, Brook, Grotowski. Volumul are și un capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de orice tribunal pe vreme de război, așadar ignorate și de Bologa, la prima sa prezență în juriul Curții Marțiale), eroul va da curs emoției culpabilității. Tatăl lui Svoboda fusese, acasă, spînzurat. Discuția între ofițeri relevă și acest act de injustiție: Dacă în vreme ce tu, aici, suferi sau faci vitejii, niște ticăloși ar spînzura acasă pe tatăl tău sub o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? Adică tatăl spînzuratului?... întrebă Bologa cu ochii cît pumnii, întinzînd gîtul spre Gross
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
au avut curajul să strige în fața tiraniei: Vom muri și vom fi liberi!" Fără să știe, poate, ei repetau un strigăt pe care strămoșii lor n-au ezitat, în alte vremi, să-l arunce ca o sfidare în fața despotismului, a injustiției, a minciunii înrobitoare. O legătură tainică, pecetluită cu sânge inocent, se refăcea sub ochii mirați ai lumii. Era angajamentul demnității regăsite, era voința de a se opune până la capăt răului, acelui rău care, nutrit din toate aluviunile istoriei, luase un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
simplă populație. În tot cazul, dreptatea pe care culturile "mici" caută să și-o facă în vremea noastră și vor căuta cu atât mai mult în viitor, nu trebuie să ducă la exclusivitate. A înlocui un orgoliu prin altul, o injustiție prin alta e la fel de condamnabil. Cultura impregnată de "viziunea învingătorilor" spunea J.M. Domenach, nu trebuie să facă loc unei viziuni de "învinși". Echilibrul spiritual la care se cuvine să aspirăm în mod firesc trebuie să se întemeieze pe interacțiunea creatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de politizat, de stânga, insistă asupra conceptului de literatură angajată, tema arhidezbătută și care se credea a fi fost deja epuizata. Întrebat dacă mai există literatura latino-americană angajată în sensul a ceea ce europenii înțeleg prin aceasta: regionalism, indigenism, lupta împotriva injustiției -, Sábato a răspuns că "literatura este sondarea în adâncul conștiinței umane, nimic mai mult"52, aceasta este angajarea adevărată a artistului, fidelitatea față de sine însuși, în numele căreia trebuie să suporte orice formă de acuzație. Literatura, aceasta "expresie hibrida a spiritului uman
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
păstreze încrederea în capacitatea ființei umane de a stabili o nouă armonie cu propriul său interior, să aibă speranța, aceeași care a făcut din Sábato un apărător radical al libertăților și demnității umane. Sábato nu poate tăcea în fața totalitarismelor, a injustiției, cu disprețul acesteia pentru individ și cu inumanele consecințe sociale, care au condus omenirea la arhipelagul Gulag, la lagărele de exterminare și alte asemenea atrocități. Cand a început să scrie Tunelul povestește Sábato prima dată s-a gândit să redea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
determinare motivantă / 211 2)Deliberarea motivantă / 217 B)SIMBOLIZAREA ETICĂ / 223 l.SIMBOLUL "DUMNEZEULUI-JUDECĂTOR" / 224 1)Simbolul "Justiției transcendente" și realitatea justiției imanente / 224 2)Grație și merit / 230 3)Responsabilitatea esențială și responsabilitatea socială / 234 2.JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI INJUSTIȚIA IMANENTĂ / 238 1)Justiția imanentă și sanctificarea / 238 2)Mitul mîntuirii / 251 3)Falsa sfințenie / 265 4)Actualitatea problemei esențiale / 271 5)Anticristul: "Satan" / 273 3.VALORI ȘI NON-VALORI / 280 1)Sfințenia și sănătatea psihică / 280 2)Scara valorilor și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vital juste sau false ale tuturor problemelor vieții. Potrivit tuturor mitologiilor, Dumnezeu nu-l judecă pe om după acțiunile adesea ipocrite ale acestuia, ci după motivele sale ascunse. Imanența justiției, supraconștient evidentă, este ascunsă de manifestările vieții subconștiente care constituie injustiția imanentă. JUSTIȚIA ESTE IMANENTĂ VIEȚII; INJUSTIȚIA ESTE IMANENTĂ OMULUI. Simbolul "Dumnezeului-Judecător" care împarte recompense și pedepse aparține atît sferei metafizice, cît și celei etice. Conform mitologiilor, omul este judecat după moartea sa, ceea ce este o imagine metafizica referitoare la misterul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
problemelor vieții. Potrivit tuturor mitologiilor, Dumnezeu nu-l judecă pe om după acțiunile adesea ipocrite ale acestuia, ci după motivele sale ascunse. Imanența justiției, supraconștient evidentă, este ascunsă de manifestările vieții subconștiente care constituie injustiția imanentă. JUSTIȚIA ESTE IMANENTĂ VIEȚII; INJUSTIȚIA ESTE IMANENTĂ OMULUI. Simbolul "Dumnezeului-Judecător" care împarte recompense și pedepse aparține atît sferei metafizice, cît și celei etice. Conform mitologiilor, omul este judecat după moartea sa, ceea ce este o imagine metafizica referitoare la misterul morții. Cu toate acestea, judecata de după
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
apte să sondeze profunzimile extraconștiente ale vieții psihice datorită faptului ca atît conștientul, cît și extraconștientul nu sînt spațial separate, ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît acesteia îi este opusă injustiția evidentă a inter-reacțiilor umane și se încearcă să se găsească acestei injustiții manifeste și presupuse a fi iremediabilă o consolare în credință și într-o justiție după moarte. Nu a existat tentativa de avansare a unei pseudo-dovezi a existenței personale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
conștientul, cît și extraconștientul nu sînt spațial separate, ci legate funcțional. Tentația de a contesta imanența justiției este cu atît mai mare, cu cît acesteia îi este opusă injustiția evidentă a inter-reacțiilor umane și se încearcă să se găsească acestei injustiții manifeste și presupuse a fi iremediabilă o consolare în credință și într-o justiție după moarte. Nu a existat tentativa de avansare a unei pseudo-dovezi a existenței personale a lui Dumnezeu,pretextîndu-se în cerc vicios că trebuie neapărat să existe
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții sociale constituie cauza cea mai frecventă a nemulțumirilor. Fiecare individ are tendința de a se plînge de nedreptatea tuturor celor din jur, acuzîndu-i de comportare nedreaptă și considerîndu-se totodată singurul corect. Oricare ar fi cauzele întîmplătoare și istorice ale injustițiilor sociale, nu are rost să căutăm aici argumentul principal împotriva imanenței justiției. Esențial este faptul că justiția va domni asupra inter-reacțiilor și a instituțiilor sociale atît timp cît autojustificarea falsă va domni asupra intențiilor motivante secrete ale indivizilor. Nedreptățile sociale
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
delictul față de legile societății care încearcă să stăvilească acest prejudiciu reciproc, consecință a nedreptății esențiale care domnește în sufletul indivizilor din care este alcătuită societatea. Ea este explozia neliniștii interioare care duce la crearea unei stări comune de neliniște. Din cauza injustiției esențiale și a falselor motive ale fiecăruia și ale tuturor indivizilor societății, înseși legile prin care societatea vrea să se apere împotriva exploziei actelor de nedreptate ale indivizilor de multe ori nu sînt decît o manifestare a injustiției dominante, ipostaziată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
neliniște. Din cauza injustiției esențiale și a falselor motive ale fiecăruia și ale tuturor indivizilor societății, înseși legile prin care societatea vrea să se apere împotriva exploziei actelor de nedreptate ale indivizilor de multe ori nu sînt decît o manifestare a injustiției dominante, ipostaziată și colectivă. Așadar, dacă societatea nu poate supraviețui fără să se apere prin "reguli ale jocului" și prin legi juridice din cauza injustiției esențiale a indivizilor, ea nu poate exista nici dacă nu depune eforturi în vederea perfecționării acestor legi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
împotriva exploziei actelor de nedreptate ale indivizilor de multe ori nu sînt decît o manifestare a injustiției dominante, ipostaziată și colectivă. Așadar, dacă societatea nu poate supraviețui fără să se apere prin "reguli ale jocului" și prin legi juridice din cauza injustiției esențiale a indivizilor, ea nu poate exista nici dacă nu depune eforturi în vederea perfecționării acestor legi. Devine clar că, în fața necesității istorice a luptei sociale, orientarea rațională sau irațională depinde de justiția sau de injustiția esențială a indivizilor, adică de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și prin legi juridice din cauza injustiției esențiale a indivizilor, ea nu poate exista nici dacă nu depune eforturi în vederea perfecționării acestor legi. Devine clar că, în fața necesității istorice a luptei sociale, orientarea rațională sau irațională depinde de justiția sau de injustiția esențială a indivizilor, adică de motivele supraconștiente și libere sau subconștiente și obsedante care îi animă în ultimă instanță, de lupta esențială și interioară a eliberării individuale. Deși legile sociale nu sînt decît o convenție, pedepsele prevăzute de aceste legi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
acest vestigiu obsedant al superstiției decît prin spaima sublimată în fața misterului vieții, prin sentimentul veritabilei responsabilități, prin înțelegerea salutară a faptului că nu sîntem singuri, în mod misterios singuri, îi fața vieții și a legii ei. 2. Justiția imanentă și injustiția imanentă 1) JUSTIȚIA IMANENTĂ ȘI SANCTIFICAREA Sanctificarea este un mit în măsura în care este legat prin simbolismul "Fiului unic al lui Dumnezeu" de tema centrală a tuturor mitologiilor simbolul "Divinității". Sub acest aspect simbolic, a fost analizată sanctificarea pînă acum în acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
avea deloc nevoie să fie constatat cu atîta precizie, dacă plîngerea sau triumful asupra inegalității fericirii (prea exclusiv considerată după împărțirea bunurilor materiale) nu ar constitui motivele cel mai secret ascunse ale tuturor vanităților vexate sau triumfante, cauză esențială a injustiției dominante. Vechiul Testament vorbește despre soarta temporală a poporului simbolic "ales" și tot simbolic chemat să se alieze în timpul vieții cu "Cel Veșnic" (cu adevărul etern, adică cu imanența justiției). Pedeapsa imanentă pentru "ruperea alianței" este "moartea culturilor", prăbușirea în banalizare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ca justiția imanentă să se sustragă privirii interioare atît timp cît este vanitos orbită. Ar fi cu siguranță mai bine să nu ne facem nici o imagine asupra vieții de după moarte mister de nepătruns și să studiem mai curînd faptul real: injustiția egocentrismului vanitos, care poartă în el însuși propria sa sancțiune, angoasa culpabilă, care, nefondat justificată, proiectată în lumea altora și reproiectată de fiecare asupra tuturor celorlalți duce la crearea cercului vicios al plîngerilor generalizate față de lume și de viață. Greșeală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]