1,822 matches
-
aprinde o altă țigară și-și toarnă cafeaua din ibric în ceașca luată de pe etajera de la oglindă. Mihai își pleacă fruntea în palme, apăsîndu-și puternic ochii cu podul palmelor, să alunge din ei imaginea bătrînului veșnic nebărbierit, peste care se insinuează silueta acelui tînăr înalt, îmbrăcat frumos, care-și face rar apariția prin sat, de preferință sîmbăta, duminica, ori la sărbătorile mari ale anului. Stă mult la bufet, bea puțin și discută îndelung cu oamenii. Abia la a doua sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mihai încet, pe un ton amar. Ochii mari ai femeii, mari și frumos conturați, ca ai unui tablou, se ridică speriați: El ți-a spus asta? Ce importanță are? Dacă a făcut-o la beție, înseamnă că-i porc; dacă insinuezi tu, ești și mai! Și dacă-i adevărat? Mă privește pe mine! Și pe el! În nici un caz pe tine! De ce nu-l lași, Maria? menține Mihai tonul ridicat. Poftiim?! tresare femeia, rupîndu-se din curgerea dialogului. Ziceam să-l lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
complet. Mai simte doar cum sărutul se prelinge pe un șold, apoi de-a lungul coapsei pînă pe genunchi. Tremurul scurt al femeii îl face pe Mihai să împingă genunchiul stîng, atît cît să-l depărteze puțin, să-și poată insinua sărutul pe interiorul coapsei în sus. Știe de mult, de-atunci, de la mansardă, ce efect poate avea acest sărut. Simte imediat mîinile femeii așezîndu-și palmele pe umerii lui, pentru ca apoi unghiile să-i zgîrie pielea, ca un gest de respingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care o adresezi unui copil care are de făcut ceva, neslăbind-o din privire. Ochii Mariei se încruntă o clipă, observă severitatea ușor șăgalnică așternută pe obrazul bărbatului și se abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
își plătise biletul și care s-ar fi ofuscat teribil să plece înainte de sfârșitul filmului. Dacă tot nu puteam să fiu scutit de toată povestea asta, măcar să am parte de tacâmul complet. Așa că vă dați seama cum conjuncția s-a insinuat singură: — Și...? am întrebat după câtva timp. — Cum? tresări el. — Și, după ce a „încolțit“ suspectul? Ce dobitoc, m-am gândit. Părea ușor confuz, ca și cum auzea pentru prima dată toată tărășenia. — Suspectul? A, da, îmi cer scuze. Visam cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fost madlena lui Dan. — Așa ești tu, nu-i așa? Isteț, aluziv, dar asta te ajută să le fii superior oamenilor buni, obișnuiți și direcți? Ce chestie, să încerci să le fii superior, cu mintea ta îngustă, și să-ți insinuezi cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de senzația aceea amețitoare, ci de o bucurie mai calmă, mai domestică, ce se combina cu o conștientizare limpede a relațiilor de cauzalitate ce guvernează realitatea, de forma: dacă faci A, se va întâmpla B. Evident, ar fi absurd să insinuăm că până atunci nu-și dăduse seama de asta; dar această intuiție nu-i mai apăruse niciodată într-un mod atât de clar și de plăcut. Fie că era la volanul Mini Metro-ului școlii, că toca ceapă sau făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor în acest secol a însemnat că ele au dobândit - sigur, într-un mod mai degrabă metaforic - câte ceva din caracteristicile bărbaților. — Câte ceva din caracteristicile sexuale? i se insinuă din nou tenta răutăcioasă în voce. Se poate. Am încercat să par împăciuitor și glumeț, astfel încât să-i fiu pe plac. Dar el mi-a întors-o pe un ton agresiv: — Mi se pare că vorbești în clișee. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nici cât spectacolul pervers de afară. În orice caz, dat fiind că tocmai afacerea pe care o conducea el făcuse posibil spectacolul respectiv, probabil considera că are și el dreptul să tragă niște foloase. Se depărtă de locul său obișnuit, insinuându-se în spatele lui Carol. Spectacolul de afară nu părea să se apropie de vreun deznodământ previzibil. În loc să fie intimidată sau scârbită de deversare, Cealaltă Carol arunca la rândul său o ploaie de invective. Bărbatul se clătină confuz sub tirul verbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe picior și mâna făcută căuș care îi netezea gamba aproape că dădură totul la iveală. Fără să fie vreun Lothario, se știa despre Bull că nu se dă în lături de la „explorarea manuală“. Prin urmare, vaginul reușise să se insinueze în viața lui și să devină ceva mai familiar, mai acceptabil, atunci când era pipăit pe sub haine. Numai că această „familiaritate“ era, desigur, total inacceptabilă pentru mintea lui Bull. A recunoaște că ți-a crescut o fofoloancă în dosul genunchiului, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
refuzat? Alan nu se putuse abține, numai că Bull îi răspunsese cu aceeași monedă. — Ce vrei să spui? Că o femeie n-ar putea fi atrasă de mine. Asta vrei să spui? — Gata, John, calmează-te. Evident că nu am insinuat nimic de genul ăsta. Dar trebuie să vezi lucrurile în adevărata lor lumină. — În fine, cred că aș putea foarte bine să-ți spun. Oricum nu mai am pe nimeni altcineva... Bull continuase și îi povestise lui Alan cum Juniper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
privit burta mamei crescând (cu tine înăuntru), de a te fi plimbat cu căruciorul, de a te fi ascultat gângurind ca un popă ș.a.m.d. (înșiruirea poate să continue pe mai multe pagini), frații mari nu au dreptul să insinueze că amintirile tale (puține, vagi, cum or fi) sunt, de fapt, false; atunci când se petrece totuși acest lucru, el trebuie asumat cu toată convingerea pentru a se înlătura orice urmă de suspiciune. Drept urmare, o ambiguitate de tipul: „mare lucru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
se auzeau niciodată atît de tare precum cei care coborau. CAPITOLUL 3 Într-o noapte, În timp ce mă uitam pe la CHILIPIRURI, am observat o gaură urîtă În zidărie, În locul În care o țeavă mare și neagră ieșea din perete. Aceasta se insinua de-a curmezișul podelei și se strecura În peretele opus, acolo unde scria TOALETĂ. Pe acel perete nu existau rafturi, ci doar o ușă, care era mereu Închisă. Am băgat nasul În gaură și am amușinat-o. Mirosea a șobolan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
SÎnii și coapsele le erau și acum acoperite cu benzile negre și aveau și acum un picior ridicat, de parcă ar fi dansat. Din clădire se auzea Încet o muzică metalică, ce părea că vine dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
dumneata, doctorul Forester e un om extrem de activ, preocupat atît de mult de tot ce e nou! E avid de cunoaștere. De pildă, spiritismul - Îl interesează enorm, ca cercetător... — Am citit adineauri despre interpelările din parlament, Îl Întrerupse Digby. Se insinuează că ar exista la noi o „coloana a 5-a“ de un soi aparte, alcătuită din oameni șantajați. — Germanii sînt experți În treaba asta, zise Johns. Au folosit sistemul În propria lor țară. Au alcătuit un dosar complet, cuprinzînd toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
S-a produs, cel mult, o ușoară indiscreție, dar documentul a rămas tot timpul În posesia domnului...“ Urma numele unui cunoscut și respectabil personaj, pe care atunci Johns Îl uitase, și reporterul se Întreba cum ar mai putea cineva să insinueze, după o asemenea declarație, că documentul ar fi fost fotografiat? Ar Însemna ca respectabilul personaj să fie acuzat nu de indiscreție, ci de trădare! A fost, poate, o greșeală din parte-i să nu Închidă peste noapte documentul În seiful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fiindcă partidul oportunist nu urmărește a convinge, ci exclusiv succesul cu orice preț și prin orice mijloace. Cinci sunt metodele pe care oportuniștii le întrebuințează cu toată virtuozitatea pentru a-și impune voința: 1)Arta de a seduce, a se insinua și a plăcea; 2)Arta de a corupe; 3) Arta de a calomnia, minți și mistifica; 4)Arta de a intriga și, în sfârșit, 5)Arta de a teroriza. Cine stăpânește aceste cinci elemente ale propagandei oportuniste este un desăvârșit
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
valvele cărții deschise, ca stridia în cochilie. Umbra unui alt bărbat, probabilă, ba chiar certă, este, dacă nu ștearsă, împinsă la o parte. Citim singuri, chiar când suntem doi. Atunci ce cauți aici? Ai vrea să pătrunzi în cochilia ei, insinuându-te în paginile cărților pe care le citește? Sau, poate, relația dintre Cititor și Cititoare rămâne relația a două cochilii separate, ce pot comunica numai prin confruntările parțiale a două experiențe exclusive? Ai cu tine cartea pe care o citeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în fundațiile lui, acolo unde se stabilește raportul cititorului cu textul, ceva s-ar fi schimbat pentru totdeauna. Atunci Ermes Marana nu s-ar mai fi simțit abandonat de Ludmila, cufundată în lectură: între carte și ea s-ar fi insinuat mereu umbra mistificării, iar el, identificându-se cu orice mistificare, își va fi afirmat prezența. Ochii tăi cad pe începutul cărții. — Dar asta nu e cartea pe care o citeam... Titlul e același, coperta e aceeași, totul e același... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
constrâns să întrerup lectura tocmai când devine mai pasionantă. Abia aștept s-o reiau, dar când deschid cartea pe care cred că am început-o, mă trezesc în față cu o carte complet diferită. — ...care în schimb e extrem de plicticoasă..., insinuez eu. Nu, și mai pasionantă. Dar nici pe asta nu reușesc s-o termin. Și așa mai departe. — Cazul dumneavoastră îmi dă încă speranțe, i-am spus eu. Mie mi se-ntâmplă tot mai des să iau în mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am fost acolo. Ce vreți să insinuați? Ea îi întoarse privirea sfredelitoare. — Vreau să spun că la vremea respectivă locuiați acolo. Erați unul dintre oamenii care-l vedeau în fiecare zi. L-ați văzut și în ziua morții. Trebuie să vă fi făcut o idee. — Am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
roman, o lucrare de drept roman sau un studiu de ihtiologie sau mai știu eu ce, oricum ceva trebuincios lui, dăduse de o lucrare oțioasă, pe care o Înghite praful și o roade mucegaiul, În ale cărei file Îngălbenite se insinuează cenușa uitării, Încât ajunge să semene cu o urnă de gânduri moarte. Astfel cugeta cititorul descumpănit. Când Întâmplarea, destinul și timpul se vor afla Într‑o constelație favorabilă, interferența acestor trei forțe se va proiecta peste acea carte străluminând‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m‑am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormântul, n‑am cum să „mă odihnesc lângă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întâlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe pulpa. Purta o pereche de blugi curați, impecabil calcați, un sacou larg, de piele întoarsă, si o bluză de bumbac, fiecare dintre ele produse de câte un celebru creator de modă. Șam nu era chiar atat de scund pe cat insinuase Fanny Tarrant, ci doar un pic sub media de înălțime la bărbați. Era bronzat și avea riduri de expresie în jurul ochilor. Trăsăturile lui aduceau un pic cu cele ale unei maimuțe. Avea un nas cârn și buza superioară proeminenta. — Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-e meseria. Cele două femei se priviră țintă preț de o clipă. Apoi Eleanor zise: — Da, știu, distrugeți viețile oamenilor. Îi tămâiați până cad pe spate, vă insinuați în căminele lor și-i momiți să-și dea drumul la gură, iar apoi le trădați încrederea, le faceți praf respectul de sine și le nimiciți liniștea sufletească. Asta vă e meseria. Soneria sună din nou. — La revedere, apucă Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]