419 matches
-
XENOPOL 2264 Criticul - [... ] - de la "Pseudo - românul ", d. Nicu Xenopol, scrie un lung articol în "Telegraful - Fundescu" în care se preface a se fi mâhnit pe-o dare de seamă a mea asupra Novelelor lui Slavici în care am relevat și insolențele criticului de la "Romînul". Insolențe, zicem, pentru că nu putem a îngădui ca oameni cari abia și-au șters praful de pe coate de-a doua {EminescuOpXIII 352} zi să 'nceapă cu acea obraznică suficiență caracteristică grecilor și evreilor de-a se pronunța
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Pseudo - românul ", d. Nicu Xenopol, scrie un lung articol în "Telegraful - Fundescu" în care se preface a se fi mâhnit pe-o dare de seamă a mea asupra Novelelor lui Slavici în care am relevat și insolențele criticului de la "Romînul". Insolențe, zicem, pentru că nu putem a îngădui ca oameni cari abia și-au șters praful de pe coate de-a doua {EminescuOpXIII 352} zi să 'nceapă cu acea obraznică suficiență caracteristică grecilor și evreilor de-a se pronunța negativ asupra scrierilor unor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
câine. Lucarna se închisese - Ea era pentru mine ca un buchet de flori proaspete aruncate la gunoi. În seara ultimei ieșiri, vremea era urâtă și ploioasă, o ceață groasă acoperea împrejurimile. În atmosfera asta umedă, care atenua vioiciunea culorilor și insolența liniilor, încercam o senzație de libertate și de calm; ploaia îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit să se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de categoric, ședea mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit al mamei. Fratele meu și cu mine ascultam țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Între timp și antistalinist. Viața sa se vroia, ca și poezia, un „surd protest contra rutinei”, nu totdeauna surd. Statutul de pensionar al Partidului ținea, acum, de privilegiile rutinei oficiale, dar fără o minimă protecție politică și socială, ciclicele sale insolențe și-ar fi potențat riscul. Mereu minimă, firește, asemenea ocrotire, la voia capriciilor și intereselor unei Puteri cinice, gata să victimizeze deopotrivă adversari și suporteri, ca și pe cei care se vroiau neutri și neangajați. Pavăza minimă, dar deloc neglijabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un moment dat, ca un pahar prețios, prea prețios și fragil, turmentat de o atingere imprudentă. Două pagini din Anii de ucenicie ai lui August Prostul dau seamă despre această paradoxală pățanie, literară și ea, cum se cuvenea. Fervoarea și insolența volumului nu exprimau doar sarcasmul autoinculpării, ci și sarcasmul critic la adresa mediului În care și eu, și Radu, și atâția alții ne clătinam efemeritatea. Menționam Jurnalul unui „eminent scriitor” al cărui „ochean” Îl Întorsesem, nu o dată, Împotriva mea Însumi. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
to be worthy of him, at least, in insolence, acrimony, arbitrariness and caprice” („Oricât i-am frecventat pe mistici, În adânc m-am situat totdeauna de partea Diavolului; incapabil să-i egalez forța, am Încercat să-l merit, măcar, prin insolență, asprime, arbitrar și capriciu”). Un citat În care se regăsea vitalitatea răzvrătită și mirajul incitant al frazei sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că vii? - Dzan. Universul Dzan. Era vocea lui Enin. - Deci, continuă Dan Lyttle, una dintre presupunerile tale este că, aici pe Pământ, trebuie să fii tratat așa cum ești tratat acasă? - Eu sunt împărat oriunde aș merge. Vorbele erau pline de insolență. Gosseyn zâmbi. Acru. - Și - continuă vocea bărbatului din salon - bănuiesc că mai ai și alte numeroase presupuneri care te fac să crezi că ești mai bun decât alții? - Sunt mai bun decât alții. Am fost născut ca să fiu împărat. - Presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
trezește cu ea că-i sună la ușă. Și sună, și sună, și stă cum a stat și azi... E de-o viclenie !... Sunt, oamenii ăștia simpli, de-o viclenie și-așa își cunosc interesul !... Și au un tupeu ! O insolență ! Parcă ei nu simt că a venit vremea lor ? ! Unde te duci, în toate locurile, numai mitocani... Iar oamenii de condiție devin din ce în ce mai puțini : zilnic mai auzi de o boală, de o moarte, fără să-i mai numărăm pe cei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență în Cameră și boicotând proiecte bune de legi, numai pentru că le-a propus adversarul, ținând admirabile discursuri fără să avem deloc dreptate ! Ce avocați am făcut, în numai câteva decenii, ce vie viață parlamentară ! Una dintre primele din Europa ! Pornind
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru arte a subiectului, așadar cu cât mai puțin face o arte de condițiune necesară a aparițiunei sale stăpânirea materiei printr-o măsură (Maas) oarecare de abilitate cu atât mai mult se grămădesc în domeniul ei (stîngăcia) husilagiul* totală și insolența în esecuțiune. Cine nu cutează d-a ieși în ziua de azi la lumină d. e. cu poezii lirice cari nu-s făcute doară pentru plăcerea sa proprie sau pentru urechea indulgentă a unor amici răbdători, ci se adresă lumei întregi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția cu o insolență nemaivăzută fetele care susțineau numărul următor și bărbații, fiindcă era Anul Nou și fiindcă erau beți, mai comandară ceva de băut; nu-i mai putea opri nimeni pe bărbați, voiau să bea din ce În ce mai mult, voiau să vadă Întregul show. Simfonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o scria atunci. Nu se mințea În familia mea, asta era lege. În măsura În care un adult poate restitui un pic din adevărul copilăriei lui, ca arheologul care scoate la iveală, din reconstituirea unui templu sau a unui palat, prostul gust, fatuitatea, insolența celor care l-au construit, lucruri pe care ruinele Încă În picioare nu ne-ar fi lăsat niciodată să le ghicim, mă revăd pe mine În chip de lup deghizat În miel, dorind cu ardoare ca oricine mă deranja să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea ! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor. El îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Semnătura vă va spune și vă va explica totul, așa că n-am de ce să mă justific în fața dumneavoastră și nu trebuie să vă dau explicații. Dacă v-aș fi câtuși de puțin egală, ați putea să vă supărați pentru această insolență; dar cine sunt eu și cine sunteți dumneavoastră? Suntem doi poli opuși și eu, în ochii dumneavoastră, sunt prea din cale-afară, încât nu vă pot nicicum jigni, chiar dacă aș vrea s-o fac“. În continuare, în alt loc, scria: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
entuziasmul. Își stăpânește cu greu o tresărire nervoasă. Auditoriumul este aproape plin acum, dar cei mai mulți par mai degrabă preocupați să salveze aparențele unei bune educații. Nu fac zgomot, dau însă dovadă de un dezinteres și de o răceală ce frizează insolența. O! Duce mâna la gură oripilată. — S-a întâmplat ceva, Vipsania? se interesează afectuos Pu pius Piso. Face semn că nu și mai trage o dată cu coada ochiului spre rândul din spate, unde Labienus și Casius Severus trag un pui de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vremea sa, Veneția este un port izolat, dispunând și el de un vast teritoriu agricol, condamnat la expansiune sau la inexistență. Ca și în cazul orașului Bruges, forța Veneției provine dintr-o deficiență, prestigiul - dintr-o sfidare, iar luxul - din insolență. O lecție pentru viitor: după Veneția, toate celelalte „inimi” vor fi la rândul lor produsele unui efort de autodepășire. în acea epocă, Veneția era un orășel situat tocmai la capătul Mării Adriatice, loc ideal pentru comercializarea argintului recent descoperit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este dragostea la vârsta aceasta, stimată doamnă Carmen Mihalache? C.M.: Dragostea nu a lipsit niciodată din viața mea. Glumind, pentru că asta dă sare și piper unei conversații, și ca să epatez, chestie pe care o practicam des, cu un fel de insolență, în tinerețe, aș putea să vă răspund cu o butadă: "l'amour, je n'en parle jamais, je le fais". În fine, acum pot să spun că am scăpat de frământări, de năbădăile amorului juvenil, de neliniști, incertitudini sâcâitoare sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fi putut-o rezolva. De exemplu, Giordano Bruno are o afirmație foarte justă despre aceasta spunând că: „Viața omului pe pământ nu-i altceva decât o stare de război. El (omul) trebuie să învingă josnicia celor care trândăvesc, să oprească insolența și să preîntâmpine loviturile”[...] Școala unde învățați voi acum și de pe băncile căreia am plecat și eu nu de mult „este un altar unde se făurește virtutea muncii”. Această afirmație, în general pentru școală, a spus-o dascălul meu și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
fi putut-o rezolva. De exemplu, Giordano Bruno are o afirmație foarte justă despre aceasta spunând că: „Viața omului pe pământ nu-i altceva decât o stare de război. El (omul) trebuie să învingă josnicia celor care trândăvesc, să oprească insolența și să preîntâmpine loviturile”[...] Școala unde învățați voi acum și de pe băncile căreia am plecat și eu nu de mult „este un altar unde se făurește virtutea muncii”. Această afirmație, în general pentru școală, a spus-o dascălul meu și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
90 la sută) dar și o mică doză de invenție (de zece la sută). Ultima întrebare pe care i-o punea în general doamna Warnotte, înainte de a-i înmîna cheia, avea în mod constant ceva jucăuș, chiar o umbră de insolență dacă nu de ironie. Bernard gusta însă din plin aceste improvizații bine dozate, iar în decursul anilor notase cu regularitate în carnetele sale întrebările noi inventate de doamna Warnotte. „Cum faceți, Bernard, că aduceți soarele cu dumneavoastră de fiecare dată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atenția, am priceput singur că puteam să fiu prost crescut față de Dumnezeu fără să pățesc ceva, pe când orice neisprăvit mă putea snopi în bătaie dacă era mai zdravăn decât mine sau reprezenta o autoritate. În mod tulbure, am mirosit că insolențele cele mai puțin riscante sânt cele metafizice. Apoi m-am liniștit singur, pentru ca, brusc, simpla presupunere că s-ar fi putut să am alt tată, un preot. să mă tulbure. M-am revoltat, dar în revolta mea exista un sâmbure
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
este împărțită de oameni și că oamenii au slăbiciunile, vanitățile lor. Dacă-i înfrunți, dacă-i jignești, dacă-i silești să-ți poarte pică, te pot face să regreți. Am râs când am aflat capetele de acuzare și pe măsură ce creștea insolența mea, creștea și zelul anchetatorilor mei. Le-am explicat pe un ton care i-a scos din sărite că sinuciderea este o problemă care ține de libertatea individuală și că n-aveau nici ei dreptul să se amestece în ea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
biserică, iar mai târziu am avut o mare înclinație să sacralizez; dacă n-aș pomeni decât marea și lumina. Mă rușinam însă de asta ca de o slăbiciune și atunci apelam la ceea ce mi-a fost totdeauna la îndemînă; la insolența față de ceea ce alții venerau. Cu alte cuvinte, mi-a plăcut să scandalizez. "Mă tem ― îi ziceam lui Dinu ― că tot căutîndu-l pe Dumnezeu, n-aș mai avea timp să mă găsesc pe mine. Și n-aș vrea să renunț la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]