413 matches
-
degetul pe rană. „Rana“ era o vagă bănuială că Emmett Sprague ne-a montat pe mine și pe Lee să-l ucidem pe Georgie Tilden. Cu mine a fost insolent: — Să-ți spun unde poți să-l găsești pe Georgie? Insolența i se potrivea ca o mănușă. Dacă ar fi încercat o abordare ocolită, aș fi devenit bănuitor. Iar pe Lee l-a trimis pe urmele lui Georgie imediat după ce Lee l-a stâlcit în bătaie. Oare spera ca mânia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
simpatie. Îi explicară lui Gajus că se numea Gneus Calpurnius Piso și - din felul cum rosteau numele acela - copilul avu o senzație confuză de alarmă, impresia de perfidie amesteactă cu putere. Bărbatul provenea dintr-o familie puternică și trufașă până la insolență, un neam care, cu ani în urmă, avusese o contribuție importantă la alegerea lui Tiberius. Acum apropiații săi șopteau sarcastic: „Pretendentul s-a întors la Roma...“. În mod ostentativ, el nu schiță nici un gest de salut. Râse doar. Chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Curierul ceru să fie anunțat cu mare pompă. Germanicus tocmai ieșea din camerele sale, iar curierul îi înmână cu obrăznicie un plic, în public, chiar în mijlocul atriului. — Din porunca împăratului, spuse. Gajus văzu că rigiditatea lui militară se transforma în insolență și fu cuprins de o spaimă irațională. Curierul așteptă documentul de primire și plecă. Germanicus se închise singur în camera sa, ca să desigileze plicul. Lui Gajus i se păru că fantasticele povești ale călătoriei nu mai aveau nici o valoare. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
simțea ca pus în lanțuri. Ceea ce îndurase răbdător în adolescență devenea de nesuportat acum, când era bărbat. Mintea, glasul, până și mușchii voiau să lase la o parte prudența, asemenea unui taur care stă cu capul plecat în fața unei îngrădituri. Insolența voalată a funcționarilor și liberților îi trezea gânduri criminale și îi venea tot mai greu să ascundă toate acestea în spatele unui surâs al buzelor uscate, cu pleoapele întredeschise. După câteva săptămâni, în octombrie, toți locuitorii din Capri, de la ultimul barcagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și cum ar fi uitat lucrul esențial. Julius Lupus curăță pumnalul ștergându-l de îmbrăcămintea de mătase a unui scaun, apoi îl vârî în apărătoarea lui. — Am trimis deja pe cineva, îi răspunse fără să-l privească, cu calmul plin de insolență al subalternului care s-a dovedit mai eficient decât șeful. După o clipă sosi și executorul. — I-am zdrobit capul de perete, povesti. O broască... S-a spart ca un ou. Tot creierul ăla pe perete... — Hai să plecăm! îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de joacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îndoială. Mereu e bolnav! Pare să se bucure oarecum de sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai pe noi, câinii, care n-am fost supuși și domesticiți de către om, ca taurul sau calul, cu forța, ci ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și aici, cititorule, ți-o spui tu ție însuți și îți aparține deopotrivă ție ca și mie. Și dacă lucrurile nu stau așa, e pentru că nici nu citești. Drept care îți cer iertare, dragă cititorule, pentru acea, mai mult decât impertinență, insolență pe care ți-am trântit-o zicând că nu vreau să-ți spun cum se termină romanul lui Jugo al meu, romanul meu și romanul tău. Și-mi cer și mie însumi iertare pentru asta. M-ai înțeles, cititorule? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de categoric, ședea mut, un pic neajutorat, ca unul care nimerise din greșeală în această societate. Nu avea nimic cu care să fi putut intra în jocul lor și încerca să caute un prilej ca, printr-o glumă sau o insolență, să curme elanul de nestăvilit al mamei. Fratele meu și cu mine ascultam țepeni și bine-crescuți, fără să luăm parte la discuție, iar eu trebuie că arătam cumplit de plictisit, fiindcă Onkel Rodolph se ridică în toiul conversației, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
că în Moldova, când vine vorba de primul client al zilei, care inaugurează gestul comercial al inițialei cumpărături, nu se spune că face safteaua, ci se întrebuințează arhaicul a face pocinogul. Între timp, expresia căpătase alte conotații! Îi desluși, cu insolență, tinerei femei înțelesul pe care mahalaua Capitalei îl are pentru termenul de pocinog, făcând-o să roșească. La fel precum o doamnă ce purta eșarfa mov a zburdalnicei inimi, care preluase din mers o pungă de kivi, cumpără și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
repezi cu semeție: Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Zău? Îl întrerupe pe un ton nepoliticos celălalt, rânjind sardonic. Informațiile noastre diferă, maiorule. Și las-o mai moale cu "Herr". În SS nu există comportament burghez! Maiorul conte Peter von Streinitz simte cum iritarea lui amenință să explodeze necontrolat. Insolența acestui dezagreabil personaj îl scoate din sărite, dar educația elevată primită din fragedă copilărie îl face, cu regret, să renunțe la ideea unui pumn bine plasat sub bărbia musafirului nedorit. Revine la o stare mai calmă și în timp ce se așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl constituie ardelenii, portretizați memorabil de Al. Cistelecan. Virgil Podoabă, Aurel Pantea și Alexandru Vlad, balansați între bibliografie și biografia strictă, devin adevărate personaje, proiectate și exploatate ca atare. Iar Nicoleta Sălcudeanu, cu cronicile ei rele, de fapt "galante", cu insolențele sale "cordiale", e o imagine în oglindă a lui Cistelecan însuși. Și pentru unul, și pentru celălalt (colegi, ani buni, în redacția revistei "Vatra"), critica este o formă de creație și un mod flexibil de personalizare. O dialectică fină de
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
Cameră, pe când încă cestiunea pendentă se afla în dezbaterea comisiunii de inițiativă a revizuirii, s-a pornit din afară asupra țării și îndeosebi asupra Camerii noastre un potop de înjurii. Toate gazetele evreiești din cele patru unghiuri ale lumii, cu insolența caracteristică și tradițională a neamului lor pribeag, au aruncat asupră-ne toată murdăria penelor lor nerușinate. Daca lucrul s-ar fi mărginit aici, daca numai sectarii lui Mamona ar fi scuipat asupră-ne, n-am fi avut nimic de zis
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de pasări răpitoare pe urma oștirilor beligerante pentru a strânge avuții din bălțile de sânge; între noi - zicem - și această onorabilă corporație cestiune de onoare nu poate fi cât lumea, și astfel n-am fi avut nimic de zis în privința insolenței presei evreiești daca n-ar fi găsit răsunet și canal de scurgere la noi, chiar în coloanele foii ministeriale. De aproape o lună Adunările de revizuire se zbat într-o luptă plină de dureri; cu voința strivită de concursul împrejurărilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
face din adoptarea acestei soluțiuni cestiune ministerială, amenință țara cu primejdiile internaționale cele mai grozave, întîrzie dezbaterea publică; toate însă rămân zadarnice: hotărârea majorității rămâne nestrămutată. Atunci, ca la un semnal convenite, pornește corul de insulte al gazetelor evreiești. Afară de insolența lor caracteristică, în toate tiradele ce ni le consacră acele foi, în toate - subliniem cuvântul - un lucru este foarte bătător la ochi, și adică: pe când țara legală și, personal, reprezentanții ei independenți sânt insultați, pe când dezbaterea și hotărârea comisiunii Camerii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
că vii? - Dzan. Universul Dzan. Era vocea lui Enin. - Deci, continuă Dan Lyttle, una dintre presupunerile tale este că, aici pe Pământ, trebuie să fii tratat așa cum ești tratat acasă? - Eu sunt împărat oriunde aș merge. Vorbele erau pline de insolență. Gosseyn zâmbi. Acru. - Și - continuă vocea bărbatului din salon - bănuiesc că mai ai și alte numeroase presupuneri care te fac să crezi că ești mai bun decât alții? - Sunt mai bun decât alții. Am fost născut ca să fiu împărat. - Presupunerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Semnătura vă va spune și vă va explica totul, așa că n-am de ce să mă justific în fața dumneavoastră și nu trebuie să vă dau explicații. Dacă v-aș fi câtuși de puțin egală, ați putea să vă supărați pentru această insolență; dar cine sunt eu și cine sunteți dumneavoastră? Suntem doi poli opuși și eu, în ochii dumneavoastră, sunt prea din cale-afară, încât nu vă pot nicicum jigni, chiar dacă aș vrea s-o fac“. În continuare, în alt loc, scria: „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
focul. Daca e cineva în stare de a face pe români să uite până și interesele statului lor, apoi desigur aceștia sunt evreii, ei, cari nu cutează a combate o putere mare cum e Rusia, dar s-aruncă cu toată insolența lor cunoscută asupra unui stat mic care-a avut naivitatea de a-i îngădui să fie cum sunt. Noi știm bine că trei zile ar fi de ajuns pentru a regula atât de definitiv cestiunea izraelită încît Alianța să nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
răspunde râzând: "În sfârșit? Nu, ci doar o dată mai mult." De ce să trebuiască oare să iubim rar, pentru a iubi mult? Don Juan e trist? Lucrul nu e verosimil. Abia de e nevoie să fac apel la cronică. Râsul lui, insolența triumfătoare, elanul lui și gustul pentru teatru, toate sunt limpezi și pline de veselie. Orice ființă sănătoasă tinde să se înmulțească. Tot astfel și Don Juan. Mai mult decât atât, cei triști au două pricini de tristețe: ignoranța sau speranța
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
scriau și Își trimiteau volume ample de scrisori!... Ei, se pare, În optica „modernă”, nu comunicau, ci scriau! Sau scriitorii americani, când publicau cărți de invenție sau memorii, se pare că, așijderea, nu comunicau, ci scriau, având Îndrăzneala, inconștiența sau insolența de a-și dezvălui public „scrisul”, ceea ce fusese pus pe hârtie În ore de veghe singuratică, nocturnă sau nu, În luptă cu „zeul” nevăzut și atotputernic al anomiei, al neantului, fioros tocmai prin „prezența” sa tiranică și nevăzută! Singurătatea a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sau au asigurat bunul mers al lucrurilor. Această uriașă capacitate de generare de energie a „nebunilor” m-a făcut să Înțeleg, În felul meu, Încă din adolescență, „misterul geniului”, una dintre temele favorite ale romantismului. Nu mă feream atunci, cu insolența tipică a tinerilor, să diferențieze nebunii de genii doar prin faptul că, În cazul unora, „omenirea”, dotată pentru supraviețuirea speciei, se’nțelege, cu un colosal simț practic, Îi alege de-o parte și de alta pe cei citați mai sus
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
surprinzătoare și mai ales „epice”, el s-a instalat, e aproape inutil să o spun, Într-unul dintre cele mai somptuoase „fotolii” ale „cămărilor” mele „de taină”. O „taină” falsă, se’nțelege, deoarece noi, scriitorii și poeții, se știe, avem insolența de a face din „viscerele noastre intime”, pe care alții le acoperă cu o tăcere pudică, o „marfă”, mai mult sau mai puțin bine croită, pe care ne grăbim să o etalăm pe rafturi publice, agrafată cu un preț comercial
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
el, trebuie să se alimenteze din surse cam dubioase, prinde cumva... teren. Acest „articol”, respectul de sine, unul dintre cele mai rare, mai inflaționate, mai falsificate, mai scumpe, la urma-urmei! Da, mă joc cu acești „termeni-jucărie” și am avut chiar insolența ca pe „unul dintre aceștia” să-l cocoț deasupra acestor volumașe - Sensul vieții! Kitsch!, vor exclama nu puțini oameni fini, universitari sau nu, kitsch Îngrozitor; oare Breban nu-și dă seama că... despre acest lucru nu se vorbește? În lumea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]