333 matches
-
exact În jurul lui 1796-1797, când aristocrații Încep să se Întoarcă din exil. Așadar, alături de Frumoșii, Rafinații, Minunații, ei Își mai adaugă un sinonim În lunga serie de supranume. Tot atâtea feluri pentru a-i numi pe tinerii francezi, eleganți, superficiali, insolenți, pe care Îi unește un ideal contestatar: fără a se afilia vreunui partid politic anume (devenind fie bonapartiști, fie regaliști, fie democrați cu moderație), ei neagă egalitarismul visat de Revoluție și, deopotrivă, rigorile Convenției. Dandy-i vechi și noitc "Dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
flegmatic și distant, precum Baudelaire, ci se apropie mai curând de ostentația și vanitatea agresivă a redingotelor lui Barbey d’Aurevilly, extravagante și demodate. Asemenea lui Moréas, și acesta un levantin sclipitor și exotic, prevăzut, pe deasupra, și cu un monoclu insolent, dandismul de tip clasic, apusean este interpretat de Macedonski În sens balcanic, țipător, căci el iubește culorile vii, stridente, printr-un simulacru de lux, superficial și improvizat, Dumnezeu știe cum”3. Deși Îmbrăcat uneori pe credit, Macedonski nu renunță la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Abia aștept să lucrez cu el. E absolut de acord cu modul în care o văd eu pe Nora, lucru de o importanță vitală. Cred că-i cam manipulează pe ceilalți, adăugă ea, gânditoare. Și uneori e de-a dreptul insolentă. Știți voi, așa cum sunt oamenii când se bazează pe șarmul lor și nu prea bagi de seamă ce spun de fapt. Se poartă chiar ca o vacă față de săraca Christina. Vreau să scot asta în evidență. Eram impresionată, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui, un enorm brasero din aramă cizelată ascundea vederii celorlalți picioarele și pieptul sultanului. Era la sfârșit de moharram, care corespundea în anul acela cu începutul lunii creștine decembrie, o perioadă atât de rece încât ne aducea aminte de vorbele insolente ale poetului Ibn-Sara de Santarem, când vizitase Granada: Oameni ai acestui ținut, nu vă rugați, Nu vă întoarceți fața de la lucrurile interzise, Veți putea astfel să vă câștigați locul în Iad, Acolo unde focul este atât de mângâietor Când bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
stă bine cu barbă decât soldaților“, decretase el, poruncind tuturor călugărilor să se radă. Pe mine treburile astea nu mă priveau direct, dar, pentru că frecventam cu asiduitate palatul Vaticanului, a mă încăpățâna să păstrez acea podoabă apărea ca o afirmare insolentă a obârșiei mele maure, ca o sfidare adusă papei, cu siguranță ca o manifestare de necuviință. La italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și-a făcut-o. Oamenii Israelului au fost treziți. Uri se străduia din răsputeri, observă Maggie, să nu dea ochii peste cap în semn de dispreț față de ceea ce auzea. Din când în când se foia în scaun, ca un școlar insolent, pentru ca apoi să se controleze și să stea drept. Acum se aplecă în față ca să vorbească. Știi ceva despre Ahmed Nour? Maggie interveni. — Domnule Shapira, ați fost foarte amabil să ne acordați din timpul dumneavoastră. Aș vrea să vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care pândește un înfrânt: toate cele pierdute ți se întorc înzecit, dar însemnate cu fierul roșu al resemnării. * Privești la nevoile oamenilor cu aceeași indiferență cu care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că „revelația“ nu cade din cer ca o pleașcă, din contră, ești nevoit să o cauți, să te zbați, să te zvârcolești... ca pentru a pune mâna pe o funcție publică, pe un privilegiu, pe o slujbă bine plătită... * Avântul insolent către înțelepciune m-ar descalifica, ar fi ridicol. De unde „înțelepciunea“ de a emite numai soluții extreme, teribiliste, extravagante, delirante... După ce mă ascultă, nimeni nu îi mai poate convinge că nu au optat pentru alegerea bună... * Anarhistul Guy Hocquenghem rezumă, într-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
maiorului. Îl invidia că era atât de aproape de aparat. — Alo, alo, alo, spuse maiorul ursuz. Soldatul recrut aplecă puțin capul În direcția telefonului. Distanța de mulți kilometri ce se Întindea de la Belgrad până la frontieră fu străbătută de duhul unei voci insolente și cultivate, cu o intonație atât de clară, că până și Ninici, aflat la jumătate de metru de aparat, putu să-i prindă silabele măsurate. Acestea cădeau ca dintr-o cutie cu ace, unul câte unul, pe fondul unei tăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Vestea va da ocolul unității, Îmi știu eu femeia. Nu prea are ea motive să fie mândră de mine, se gândi el onest, fără să se desconsidere, dar folosește la maximum ceea ce are. — Da, da, aici maiorul Petkovici. Vocea cea insolentă scăzu puțin În volum. Ninici prindea doar fragmente de cuvinte. — În nici un caz... Belgrad... cercetați trenul. — Să-l duc la cazarmă? Vocea se ridică puțin pentru a-și Întări spusele: — Nu. Cu cât Îl zăresc mai puțini, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Myatt spuse cu ceea ce el spera a fi un ton autoritar și intimidant: — Vreau să cer o informație. Nu avea motive să-i fie teamă de un civil, dar când omul se Întoarse și-i văzu ochii devenind vicleni și insolenți la vederea lui, Îl apucă disperarea. Deasupra biroului atârna o oglindă și Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva? Dar eu nu trebuie să trăiesc? Vasile încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
libertății eului: nu mai vreau să fac / ce mi se cere / ce mi se spune / ce mi se ordonă // nu mai vreau să mă schimb / după cum iarna cu iarna / și toamna târzie cu o toamnă / și mai neagră. Între amintiri (insolente) și prezent, versurile din 1996 exprimă - tot calm, resemnat - tristețea ratării clipelor de fericire de către cel care a fost iubit o singură dată, de către cel care-și vrea numele luat în seamă, fie și culcat pe frunzele pe care și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
biciuitoare a simțurilor și atât. Manuela devine astfel reflectorul celorlalți trecători de pe stradă, apariția femeilor ce coboară dintr-un automobil luxos, cu blănuri după ultima modă, îi inhibă starea de visare și spontan devine prea lucidă și în fața unui “belșug insolent” se declanșează frustările vestimentare, dar totul trece repede și ea se întoarce la starea perpetuă de închipuire. Frica ei o transferă celorlalți, ea nu se poate imagina pe sine călcată pe stradă, dar poate concepe scenariul lugubru prin ipostaze de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
s-a deslipit nici o clipă de el. Mortimer se apropie acum de Dorothy Winshaw, fiica îmbujorată și impasibilă a lui Lawrence și a lui Beatrice, care stă singură într-un colț al încăperii, cu buzele strânse în obișnuita lor grimasă insolentă și feroce. — Ia să vedem, spune Mortimer căznindu-se să introducă o notă veselă în glas. Ce mai face nepoata mea preferată? (Fiindcă veni vorba, Dorothy este singura lui nepoată, așa că epitetul acesta este cam nesincer.) Nu mai e mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
profitului, Dorothy. Nepoata se uită la el. Poate s-a înfuriat pentru că i s-a vorbit pe un ton auzit cu mulți ani în urmă - tonul pe care-l adoptă un adult față de un copil naiv -, ceea ce provoacă răspunsul ei insolent. Știi ceva, tati spunea întotdeauna că tu și mătușa Tabitha sunteți ciudații familiei. Dorothy pune jos paharul, își face loc pe lângă unchiul ei și se duce repede să se alăture conversației din cealaltă parte a încăperii. Între timp, sus, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
timp de câteva secunde, prea speriată ca să mai înainteze, rămase să privească tablourile de pe pereți. O încurajau: erau oribile. Dar își aminti ceva, în timp ce trăgea adânc aer în piept și își târșâia picioarele potrivnice spre pupitru, sub privirea cercetătoare și insolentă a recepționistei. De dimineață, până în momentul când plecase să ia trenul, se ocupase de selectarea diapozitivelor; dar acum își dădea seama că și-ar fi putut petrece timpul într-un mod mai folositor. Trebuia să-și aleagă o îmbrăcăminte potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți profesorii nu-și pot desfășura normal lecțiile. M-a apostrofat imediat: „- Care profesori? Că în momentul de față, doar dumneata ai ce ai cu copilul, în timp ce ceilalți sunt mulțumiți de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut de nimeni în afară de el, îmbrăcat în trening (oare ce culoare preferă? Doamne, iar bat câmpii...), încălțat în adidași și pus pe discuții interminabile
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative, priviri furioase, priviri insolente, priviri triviale, priviri pudice, priviri sincere, priviri de domnișoară, priviri de femeie, priviri de... Închei fiindcă am devenit prea patetic. (joi) 25.09.1960 Întreb pe zeu care-i sensul vieții (Oare a existat răspuns neprefăcut?) De ce, zeu mârșav, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu o voce aspră, răgușită și cu o văpaie în ochi: ― Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
birou cu Camus la Gallimard, mort și el într-un accident rutier, cum se știe, Nimier nu-l cruța totuși de sarcasme, ca și pe Sartre și pe alții. Cincizeci de ani de la moarte, „Cahier de l’Herne” îi consacră insolentului scriitor un număr bogat în mărturii și corespondență. Într-un alt interviu recent, Max Gallo, istoricul și romancierul francez binecunoscut, citează o vorbă a unui călugăr de pe vremuri de la abația Saint-Denis: „Nu mor și nu merg în iad decât cei
Redescoperirea lui Roger Nimier () [Corola-journal/Journalistic/4275_a_5600]
-
fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece pe lângă ei și o privesc cu un aer binevoitor. La rândul ei, Micheline nu le mai aruncă priviri insolente. Nu mai găsește nimic seducător în ochii albaștri și părul bălai al germanilor. În zilele acestea ale insurecției, tânăra nu are ochi decât pentru "tinerii din rezistență", "arși de soare și viguroși", atât de "minunați când îi privești", cu aerul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ne corupe copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă în față. E-un păcat, e-o rușine, e indecent și cu totul anti-american"166. Scandaloși, insolenți și "antiamericani" sunt și primii poeți beatnici Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Neal Cassady și William Burroughs. Căci aceștia recuză deja toate valorile Americii profunde. Ei născocesc și experimentează o adevărată "contra-cultură". Prin opera lor și prin viața lor sincopată, prin
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată din Cette sacrée gamine în exploziva bombă sexy din Et Dieu créa la femme, în 1956? Indolentă și insolentă, magnific de senzuală și indecentă când dansează, desculță și cu părul desfăcut, Eva lui Vadim face ecranul să explodeze. Această nouă Evă șochează Vaticanul, care în 1958, cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale infernului, ale
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]