328 matches
-
un primus tanpa pares (primul fără egali), este dl Nicolae Breban. Joi, 8 august, Domnia sa anunță că polemica noastră a luat sfârșit. Salut și accept hotărârea dlui Breban, dar, asemeni Domniei sale, nu trag obloanele înainte de a face câteva precizări. „Neadevărul insolent” că dnii Breban și Pleșiță sunt prieteni nu îmi aparține, cum fals afirmă dl Breban. Nu sunt vinovat nici de informația eronată potrivit căreia dl Breban i-ar fi dat dlui Pleșiță un exemplar cu autograf din Îngerul de gips
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
cărui partid. Practic, sunt prizonierul viziunii unor oameni despre ce, cât, când și cum are dreptul să facă Dorin Tudoran. În fond, este o reacție totalitară, practicată de unii cu „tandrețe”, de alții cu iritare, de cei mai mulți - cu o furie insolentă, insinuări ori aroganță pigmentată de calomnii odioase. În ceea ce-l privește pe dl Dan Voiculescu, nu știu ce să înțeleg prin acest „să opteze corect în câmpul democratic de la noi”. În primul rând, ne place ori nu ceea ce a hotărât PUR și
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece pe lângă ei și o privesc cu un aer binevoitor. La rândul ei, Micheline nu le mai aruncă priviri insolente. Nu mai găsește nimic seducător în ochii albaștri și părul bălai al germanilor. În zilele acestea ale insurecției, tânăra nu are ochi decât pentru "tinerii din rezistență", "arși de soare și viguroși", atât de "minunați când îi privești", cu aerul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ne corupe copiii, de a face din fiicele noastre niște târfe, de a-i transforma pe băieții cuminți în fiare sălbatice care ne scuipă în față. E-un păcat, e-o rușine, e indecent și cu totul anti-american"166. Scandaloși, insolenți și "antiamericani" sunt și primii poeți beatnici Jack Kerouac, Allen Ginsberg, Neal Cassady și William Burroughs. Căci aceștia recuză deja toate valorile Americii profunde. Ei născocesc și experimentează o adevărată "contra-cultură". Prin opera lor și prin viața lor sincopată, prin
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mai prejos. Cine nu-și amintește de Brigitte Bardot și de extraordinara ei transformare, din fata cuminte de familie bună, din mititica neastâmpărată din Cette sacrée gamine în exploziva bombă sexy din Et Dieu créa la femme, în 1956? Indolentă și insolentă, magnific de senzuală și indecentă când dansează, desculță și cu părul desfăcut, Eva lui Vadim face ecranul să explodeze. Această nouă Evă șochează Vaticanul, care în 1958, cu prilejul Expoziției universale de la Bruxelles, ilustrează toate "ticăloșiile "Răului", ale infernului, ale
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fiu, În creația poetica, Ioanid Romanescu În ,,Poetul” din ,,Călătorul profund” semnat Alexandru Malin Tăcu, subliniază: ,,Ca unul care cunoaște creațiile amândurora, sunt În măsură să spun că Sandu Tăcu Malin, cel atât de repede și tragic dispărut, avea o insolenta aparte (nu doar specifică vârstei) În abordarea temelor, un nonconformism extrem (cum, de fapt, Îi stă bine oricărui artist ,,gata să deranjeze”). De altfel, spre finalul existenței sale, Malin recunoaște (fără să adreseze vre-un reproș cuiva): ,, Școala această de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de tip tovărășesc, care i-a scurtat viața tânărului de 17 ani”. Poetul Malin Tăcu stârnise deja interesul unor oameni de cultură ai Iașului: Ioanid Romanescu, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei. Ioanid Romanescu scria: ,,Sandu Malin Tăcu avea o insolenta aparte (nu doar specifică vârstei) În abordarea temelor, un nonconformism extrem (cum, de fapt, Îi stă bine oricărui artist «gata să deranjeze)”, iar Liviu Antonesei, redactorul volumului ,,Călătorul profund”, consideră că ,,la 14-15 ani, Alexandru Malin Tăcu era deja un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pute!" "Este mai atractiv așa!" Ah, pricep, e unul dintre trucurile postmoderne..." Aveți nasul înfundat astăzi. Întoarceți-vă mâine sau peste câteva zile. O să vă pregătesc un sortiment de gamă joasă. Se pare că nu aparțineți clasei de mijloc." Și insolenta îi strecoară în buzunar cartea ei de vizită. Scăpând de mica pacoste, se pregătește să taie mulțimea înot, ca pe un val, pentru a respira în fine mai ușor, dar un magrebian care vinde șaluri se apropie de ea, lăsându
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
respinge cu indignare orice răspundere în dispariția unui număr din Paris Match. Are de partea ei o întreagă viață ireproșabilă. Nimeni nu i-a pus până astăzi la îndoială cuvântul. Toată lumea îi cunoaște caracterul drept și cinstit. Fata îi răspunde, insolentă, că puțin îi pasă ei de lume, ce vrea ea e revista. Pendula bate imperturbabilă ora fixă. Natașa își adună în grabă lucrurile și iese trântind ușa de la intrare și mai tare ca maică-sa. Caracteristică de familie. Bunica vine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
azi care „am suportat și susținut” Într-un fel sau altul dictaturile comuniste, ca și de „incapacitatea noastră” de a eradica rapid relelele grave ale societății, corupția administrativă și judiciară, diletantismul politicienilor, apariția unor mafii și a unor „noi bogați” insolenți, șomajul crescut etc. „Ei” Întorc spatele nu numai „adulților” care au suportat „rușinos” o jumătate de secol autocrația roșie, dar și rădăcinilor lor, lucru care se va răzbuna acolo, În deșerturile Australiei sau În megapolisurile europene sau americane, unde Îi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
auzit sforăind În receptor, făcându-mi inutilizabil aparatul! - și nici pe numeroșii mei colegi care zâmbeau și-mi dădeau Încurcați mâna când mă Întâlneau și care apoi, harnici, În spate, „aveau voie” să debiteze variantele cele mai comice și mai insolente despre persoana și scrisul meu. Da, după cum se vede, securitatea „noastră” le-a permis celor invidioși și frustrați, semidocți și impostori, să se răzbune cu vârf și Îndesat asupra cuiva care Îi Întrece radical În profesiune și care mai are
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
utopicilor italieni, francezi sau ruși, ci, mereu, numai „pentru unii” și, În acest fel, prin excluderea „celorlalți”, numeroși și dintre care mulți aveau unica vină de a se fi născut, ea, libertatea, era decapitată În formele cele mai arbitrare și insolente. Poate, mai știi, tinerelul zvăpăiat care eram ar fi fost dispus să intre și el „În revoluție”, cu atât mai mult cu cât sloganele ei păreau Îmbibate de raționalitate, deși „ea” Îi ataca pe cei În mijlocul căreia mă născusem și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În primul rând, și care le-au exprimat desăvârșit și inegalabil, Într-un fel, prin limbajul lor ce era cel al măștilor și al figurilor hibride, numiți monștri, sau prin Zeii lor care s-au amestecat Întotdeauna, adesea nepoftiți și insolenți, brutali, În destinele „celor de jos”, trăind ei Înșiși, apoi, ca printr-o contagiune sau printr-un firesc „reflex de oglindă”, „boala” muritorilor, boala numită destin! Și, ca și În chestiunea evocată de noi mai sus, În câteva rânduri, a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se recomandă cu multă încredere drept dramaturg. Mi-a spus că îi place mult Eugen Ionesco. „Scrii teatru absurd?” - l-am întrebat. Nu, e o combinație ciudată între mai multe tendințe ale teatrului contemporan, peste care „aruncă” mituri locale, destul de insolente. Are câteva piese traduse în rusă și-mi va da să le citesc. Un alt georgian, de care am mai amintit, Lasha Bakradse, attendent-ul grupului georgian și moldovean, ne oferă toate informațiile pe care trebuie să le cunoaștem odată sosiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un roman satiric mai degrabă, ocolindu-se problema Politicului, văzut ca mit abisal. Acest reproș apropo de Bunavestire, îl fac și acelor critici francezi care s-au ocupat de cărțile mele, traduse acolo. De la abordarea superficială, „mondenă”, până la trișeria critică insolentă nu a fost decât un pas. Voi discuta altă dată contactul meu, întâlnirea mea cu mediile literare franceze, dar ca un exemplu de aroganță, de trișerie critică, voi cita doar ampla cronică pe care mi-a făcut-o în importantul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Eliade, dragul meu, este marea noastră valoare și nu putem să-l atingem cu un fir de pai!”. Iată, adeverită încă o dată și trecând toate frontierele, vorba pe care, se pare, i-ar fi aruncat-o Arghezi, tânărului, sclipitorului și insolentului oportunist care era T. Popovici: „Ehe, tinere, una spui - alta fumezi!”... (Probabil, junele fuma Marlboro...Ă. Sigur, toate acestea erau încă departe în anii când mă pregăteam să-mi public primul roman, acesta a fost însă prima și ultima oară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu de puține ori forme acut partizane, uneori chiar isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e o boală veche românească, ca și birocrația care-și trage rădăcinile nu numai din vechiul sistem comunist, hipercentralizat, dar și din tipul centralist al statului român modern. Acelei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
șefi de state comuniste europene, o renaștere a unei „monarhii comuniste”, o feudalitate ciudată, abruptă, strident anacronică, ce se baza cu un picior pe nostalgia maselor după adevărata istorie a Românilor, iar cu altul, pe o poliție din ce în ce mai rigidă, mai insolentă. 14 ...Cum îmi spunea, parcă, cineva, odată: - Poți să fii ori martor, ori complice!... Cu vitalitatea mea, într-o anume entuziastă onestitate a persoanei, eu voiam, atât în prietenie, cât și în alianțele sau contractele mele sociale, să fiu și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și arta, fiind expresii de vârf ale socialului, nu pot trăi în afara modei. Lucizi fiind că forme ale modei, unele dintre ele, anunță viitoarea, marea artă, în timp ce altele, vai, cele mai numeroase și nu rareori cele mai insistente, cele mai insolente, nu sunt decât forme ale tropismelor sociale, ale sterilității și veleitarismului; când nu sunt simple și scuzabile, uneori fermecătoare aspecte ale snobismului; cum sunt, azi, atâtea forme ale avangardismului, ce, „el însuși”, din marginal și „revoluționar” odată, se instituționalizează, nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și cred că astfel mă vedeau și forurile politice. La asta a contribuit și refuzul meu de a publica în periodice, mai ales texte „sugerate” de oamenii puterii, ca și atitudinea mea destul de tranșantă față de abuzurile tot mai marcate, mai insolente, mai brutale ale cenzurii, făcute de astă dată cu „mâna noastră”, deoarece tov. Ceaușescu desființase cu surle și tobe „cenzura”, numind în posturile corespunzătoare la redacțiile editoriale sau la reviste colegi de-ai noștri, uneori scriitori marcanți, care nu rareori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pune mai multă ardoare ca să câșige, decât ca să păstreze. (De aici izbânda, în etaje, a răsturnărilor sociale) Soldatul și hoțul sunt mai curagioși decât proprietarul. În general satisfacția oamenilor supuși e în insolență. În general oamenii supuși preferă să fie insolenți, nu mulțămiți, iar cei mici sufără mai degrabă impilarea decât umilința. De aceea făgăduiala și bunăvoința celor mari fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și s-o făcut o fatâ atîta d’i frumosă șî d’i mîndrâ cari nu sâ mai pominș pi fața pămîntuli. - Ma cunoș, prostuli? - T’i cunoașt’e Dumnăzău! - Io sunt soțîiș ta!”. Dialogul care poate părea banal și insolent cu împăratul are o semnificație inițiatică limpede: emersiunea și metamorfoza în copacul suflet (motiv cu recurențe vaste în cultura tradițională românească și universală) au transformat fecioara în însuși principiul feminității (armonia muzicală o definește, după cum vom vedea în capitolul următor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feminină. Baba întâlnită pe drumul ce duce la consacrare reprezintă o ipostază a maternității atotcunoscătoare, ce a înglobat experiența lumii într-un mod magic, propriu feminității. Greșeala ignorării ei sau a lipsei de respect compromite definitiv inițierea și condamnă feciorii insolenți la eșec. Valorizarea comportamentului social potrivit permite preluarea cunoștințelor rituale și asigură succesul în călătoria inițiatică. Rolul babei este pur pedagogic, ea dă date exacte despre locul și funcția ajutoarelor necesare. Interacțiunea ei cu personajele feminine se datorează tiparului dinamic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu toată Îngustimea Canalului. Oferindu-i prietenii Ideei o masă la Excelsior, În vechea casă Török din Piața Teatrului Național, Mitrany, trecut prin res tricțiile unui război purtat atât de greu de patria sa adoptivă, a rămas consternat de belșugul insolent al restaurantelor bucu reștene și, mai ales, de proporțiile prăjiturilor, iar În ce privește luptele noastre politice din acea vreme, cu apariția Partidului Țărănesc, ne declara că nu Înțelege nimic din programele par tidelor noas tre politice, pline de făgăduieli și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
că în realitate a scăpat de Privirea Străină. Nu știe că dovedește dispreț față de cei ce nu scriu și că vanitatea i se umflă-n pene tocmai în punctul unde cei mai mulți au fost zdrobiți nescriind. Nu știe nici cât de insolentă și neverificată e atitudinea sa. Privirea Străină nu are nimic de-a face cu literatura. Ea există acolo unde nu-i nevoie nici să scrii, nici să rostești vreun cuvânt: unde intră în joc pantofii cu talpă de lemn, carnea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]