313 matches
-
perfect, care este, pentru el, sinonim cu Prima Regulă de Viață. Și de ce scriu aici despre muncitorul român, veți Întreba. Pentru că de la o vreme am intrat În strîns contact cu el, am devenit intimi, ne uităm Împreună la enigmele coreene insondabile ale motorului automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu trebuia s-o fac, doar sînt scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poporului: o familie muncitorească (Fane, Lucreția și copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă engleză unde se descrie pe larg orgasmul miresei. De aici neînțelegeri, necazuri, ochi bulbucați, zbierete și politică. Aflăm dintr-o suflare că Fane a fost anchetat de securitate și bătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și fum de țigară și sfîrșind invariabil prin a nu da doi bani pe-o asemenea muzică care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
figurează „o falie în timp”, o stare de somnie a conștiinței („Femeia îl privi mirată, apoi pricepu că el vorbea de dincolo de luciditate, aproape scufundat în somn”), care egalizează timpurile și reperele convenționale. O lume invizibilă își trimite din adâncuri insondabile (din trecut sau din viitor) mesagerii. Alte povestiri - Portret din linii și puncte, Premiul Kremer, Calendarul timpului zero - utilizează mituri tehniciste sub semnul unui sentiment de spaimă. Între mașini ultraperfecționate, omul rămâne un element cu funcție aparent misterioasă. Cosmosul-mașină tulbură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288558_a_289887]
-
acestui aspect: "Nu este greu să se arate larga parte de păgânism, care este și acum în religia, de un materialism uneori grosolan și de superstițioase iluzii, a satelor. Din păgânismul adânc înrădăcinat, care a degenerat treptat într-un folclor insondabil, au rămas în jurul "dracului", o sumedenie de superstiții, care leagă și desleagă, cu "strige" și "strigoi", cu "vergelatul" și alte obiceiuri, care, sub nume slavone, dar fără să vie de la o influență slavonă, s-au păstrat până astăzi."7 Treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
esenței lucrurilor ca ființe create faptul că cunoașterea lor nu poate fi epuizată de un intelect finit, deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cărei legi sînt În număr infinit. Literatura modernă este discursul inconștientului, nu al sufletului. De aceea poate participă ea mai degrabă la valul nihilist al odernității, pentru că inconștientul este de fapt o reprezentare apofatică a sufletului; știm că exista ceva insondabil, care trimite ecouri dar care nu se poate deschide niciodată reprezentării; de Îndată ce o face, inconștientul nu mai e inconștient. Inconștientul e amoral, ca și natura; e individual și unic, deși subordonat unui inconștient colectiv de care dă seama o cultură
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea creatorului Dan Laurențiu față de divinitate este ambiguă. Nemuritorul care apare în Imnuri-le către amurg are simultan conștiința descendenței directe din Creatorul absolut ("eu fiul sfânt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de glasul iubirii. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care se reflectă o idee sau o temă în romanul ales În opinia mea, cele două „voci“ interioare prin care se dezvoltă temele principale ale romanului vin din adâncimi insondabile ale arhetipului, modelând comportamentul și opțiunile personajelor. Un prim argument este faptul că Ion este un personaj realist, tipologic („Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion“, afirma G. Călinescu), deci reprezentativ (în mare măsură) pentru comunitatea țărănească. Setea lui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului ales În opinia mea, complexitatea acestei lumi este ilustrată mai ales prin Ion, protagonistul al cărui destin scoate la iveală adâncimile insondabile ale sufletului țărănesc. Un prim argument este faptul că Ion este un personaj arhetipal („Toți flăcăii din sat sunt varietăți de Ion“, afirma G. Călinescu), deci reprezentativ pentru comunitatea țărănească. Setea lui de a fi stăpânul pământului căruia i se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
decît revenirea la spaima metafizică care a marcat originea vieții umane. Numai că revenirea aceasta ar fi scutită de naivitatea originilor. Admisă și acceptată din punct de vedere științific, spaima sacră se va transforma în mod necesar în pasiune față de insondabila profunzime misterioasă a vieții. Această spiritualizare a spaimei, transformarea ei în știință a vieții, va implica neîndoielnic înțelegerea faptului că misterul nu este transcendent, ci imanent vieții: că lumea și viața semnifică apariția manifestă a misterului, că această apariție nu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
metafizică. Ca să se elibereze de teama aceasta care amenință să cufunde lumea într-un haos mortal, practic ireversibil, omul (în măsura în care se intelectualizează) poate fi incitat să o izgonească din imaginația lui. Supraintelectualizarea îl va face să piardă evidența esențială a insondabilei profunzimi a vieții, pierdere care constituie cauza esențială a tuturor deformărilor nesănătoase ale vieții. Dar ființa umană poate învinge spaima esențială sublimînd-o, încorprînd-o în fantezie, ceea nu s-a putut realiza primitiv decît prin intermediul unei imaginații cu caracter simbolizant. Acest
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolic "moartea elanului lor animant", și noi putem fi eroi ezitanți în visele noastre, care devin coșmaruri, dacă în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cu condiția însă ca totodată si i le retragem, deoarece proiecția este antropomorfă. Prin dublul său aspect, simbolistica proiectează în Dumnezeu o serie de atribute există, are intenții față de om -, retrăgîndu-i-le în același timp prin semnificația subiacentă a acestora: misterul insondabil. Filosofia este speculativă, deoarece, ca teistă se străduiește să dovedească existența lui Dumnezeu, iar ca atee dovedește inexistența lui, ignorînd în același timp misterul. Este în fond vorba despre un joc și despre un contrajoc care se desfășoară între imaginație
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
manifestă, la rîndul ei supusă în mod necesar înlănțuirii misterios preexistente a cauzei și efectului. Astfel, Kant a introdus pentru prima dată în istoria filosofiei distincția dintre inexplicabil și explicabil. Dar datorită faptului că pentru el inexplicabilul nu este misterul insondabil, ci "lucrul în sine", cauza primară existînd în afara temporalului, Kant reintroduce în fond dumnezeul real, căci pentru teologie, dumnezeu a constituit dintotdeaura "cauza primară", causa sui, adică explicația cauzală a misterului fără nume. Adevărul este că FILOSOFUL GERMAN NU ANALIZEAZĂ
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
spațiul și timpul nu erau decît o apariție. Existența reală a acestei apariții individuale avea un început, o durată și un sfîrșit. Sufletul nu începe și nici nu încetează să existe. "Prezența sa eternă" ramîne, dar ea constituie un mister insondabil. Misterul-suflet este deci misterul vieții și totodată misterul morții. Mitologiile exprimă atît misterul existenței, cît și misterul morții printr-o mare diversitate de imagini metafizice. Aceste imagini sînt lipsite de orice realitate tangibilă în afara influenței sublim motivante pe care au
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Sufletul (răsplata eternă) sau separarea veșnică (viața în infern, pedeapsa eternă). Nedreptatea caracterului exagerat al recompensei și al pedepsei dispare dacă înțelegem ca veșnicia nu este o desfășurare temporală prelungită în infinit, ceea ce redă imaginii metafizice semnificația ei veritabilă: mister insondabil. Cealaltă formă a imaginii metafizice, reprezentată de mitul hindus, are la bază credința într-o neîncetată reapariție a Sufletului. Izgonit mereu, iar și iar, din repaosul în mister, Sufletul impur este condamnat să-și recreeze apariția psihică ca să se purifice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceste cuvinte). În inconștient, este legat de armată și de război. Poate exprima în vis ideea unei lupte ce trebuie purtată sau poate fi semnul unei situații conflictuale. Negru Negrul își extrage toată puterea din profunzimea și din caracterul său insondabile. Acest principiul este exprimat ori tunelul al cărui capăt nu se vede sau prin puțul a cărui adâncime nu poate fi măsurată. Aflat în măruntaiele pământului (cărbune, petrol, huilă), el dezvăluie profunzimile ființei. Astfel, tot ce este subteran, înăuntru, în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cu ceea ce se află deasupra, generând împreună miracolului Unului"72. Pentru autorul Jocului secund, "cauza eficientă" a operei este "eul pur", actul de percepție, prin care gândirea se vede, de fapt, pe șine, în propria-i lumină. Din acest abis insondabil, spune Valéry, în jurul acestei: "Ființe fără chip, fără origine, la care se raportează orice tentativă de a construi un cosmos"73, care este gândirea pentru ea însăși, atunci când el, poetul, este atent, se ivește pe neașteptate formă seminala, din care
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
atunci am aflat cum toată lumea știa cu siguranță, de la o rudă, de la un martor ocular ("care mi-a povestit mie, înțelegi?") cum evreii din Târgu Cucului semnalizau cu lanterne avioanelor sovietice să bombardeze Iașul. Atunci am aflat despre problema cosmică, insondabilă, născătoare de controverse acerbe, asupra numărului exact al morților. Comunicatul oficial al lui Antonescu vorbea de o "bagatelă" de 500 de victime. Istoriografia naționalist-comunistă din timpul lui Ceaușescu vorbea, scrâșnit, de vreo două-trei mii de victime. Istoriografia românească admite azi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Împotriva propriei lor integrități) expunerea rănii provocate de indecizia manifestată În inefabilul act al creației. O suportă și o provoacă. Revelarea unui secret, tentația mărturisirii Încărcată de Încrederea În acțiunea cuvântului trebuie să se Îndrepte Întotdeauna spre exterior. Oricât de insondabile ar fi profunzimile din care urcă el. Oricâte piedici ar Întâmpina În drum. Jurnalul intim e o efemeridă, un vis stârnit de sensibilitatea scriitorului. În plan paralel, după cum autorului nu-i ajung numai cărțile, nici cititorul nu se mai mulțumește
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context, fenomenul literar este definit ca „act de conștiință și de cunoaștere”, iar opera de artă este postulată ca „suprastructură cerebrală, sensibilizată”. K. susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
de oțel? Spre deosebire de elefanți, care au pozat uneori pentru portrete în mărime naturală, leviatanul viu încă nu s-a lăsat pictat cum se cuvine. Balena vie, în toată maiestatea ei semnificativă, nu poate fi văzută decît în mare, la adîncimi insondabile; iar cînd plutește la suprafață, trupul ei uriaș rămîne ascuns vederii, întocmai ca acela al unui cuirasat; muritorii de rînd nu vor putea în vecii vecilor s-o scoată din elementul ei și s-o înalțe în văzduh, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]