334 matches
-
joc de sumă nulă, deoarece multe state se simt suficient de sigure ca să-și maximizeze propriile avantaje, fără să le pese de ce câștigă ceilalți. Beneficiile reciproce rezultate din cooperare sunt posibile deoarece statele nu sunt preocupate întotdeauna de avantajele relative. Instituționaliștii liberali admit că înțelegerea dintre state este fragilă, în mod special acolo unde procedurile de constrângere sunt slabe. Totuși, într-un mediu de creștere a integrării regionale și globale, statele pot deseori să descopere cu sau fără susținerea unui hegemon
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
numit "umanitatea suferindă". Înainte de a încheia acest capitol este util să notăm cum se situează Școala Engleză în raport cu alte ramuri actuale ale teoriei Relațiilor Internaționale. Se poate face o paralelă între studiile asupra societății internaționale ale Școlii Engleze și argumentele instituționaliste neoliberale despre cum este posibilă cooperarea chiar și în contextul anarhiei. Membrii Școlii Engleze nu i-au urmat pe instituționaliștii neoliberali în utilizarea teoriei jocurilor pentru a explica modul în care se poate dezvolta cooperarea între egoiști raționali (Keohane 1989a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
actuale ale teoriei Relațiilor Internaționale. Se poate face o paralelă între studiile asupra societății internaționale ale Școlii Engleze și argumentele instituționaliste neoliberale despre cum este posibilă cooperarea chiar și în contextul anarhiei. Membrii Școlii Engleze nu i-au urmat pe instituționaliștii neoliberali în utilizarea teoriei jocurilor pentru a explica modul în care se poate dezvolta cooperarea între egoiști raționali (Keohane 1989a). Într-adevăr, noțiunea că teoria internațională poate începe cu egoiștii raționali este o blasfemie pentru membrii Școlii Engleze, care cred
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă încredere ce friza aroganța. Însă nu toți erau convinși, și criticile au cuprins mai multe fronturi. Cea mai moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de preocuparea sa anterioară legată de relațiile transnaționale și interdependență, Keohane și-a asumat sarcina de a explica cooperarea în condiții de anarhie. Realiștii argumentaseră multă vreme că dacă vreo formă de cooperare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
gen. Pentru a realiza acest lucru, cercetătorii feminiști trebuie să-și aducă întreg bagajul de cunoștințe teoretice și empirice în studiul unei game largi de probleme, și sub nicio formă să nu cedeze teme cheie de studiu în favoarea realiștilor și instituționaliștilor neoliberali. Această agendă nu trebuie să ia o formă raționalistă, ci, în consonanță cu obiectivele reconstructive ale feminismului, cere studii empirice conduse de teorie și teorii normative mai bine fundamentate empiric, care să exploreze reflexiv și să apere abordările feministe
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
natura profund regulatorie a competenței politice a UE8. Aceste variate propuneri supranaționale converg în măsura în care nu pot concepe că partidele politice pot să joace un rol semnificativ în guvernarea UE9. Mai trebuie identificat și un al treilea curent. Este vorba despre instituționaliști, situați undeva între abordările interguvernamentală și supranațională, dat fiind că se specializează în analiza instituțională a raporturilor actorilor naționali și supranaționali 10. Unul dintre reprezentanții curentului, Renaud Dehousse, se opune dezvoltării federațiilor de partide ca actor de legitimare a UE
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
UE pe care o dețin să fie un succes. Partidele europene devin actori reactivi dacă depind de agenda instituțiilor exterioare. Dimpotrivă, sînt reactive dacă iau inițiativa și o duc pînă la capătul politicii lor. 10.4.2.3. Problematica europenizării Instituționaliștii consideră că europartidele "apar în acest stadiu mai mult drept reflectarea sistemului instituțional decît ca purtători ai unei dinamici de integrare ridicate"744. Această analiză nu a fost împărtășită de alte cercuri academice. În fața presiunilor europene asupra cadrului național, Maurice
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
POPULAR PENTRU REGIMURI CONCURENTE Ipoteza lui Churchill pune accent pe competiția dintre regimuri: instituțiile noii democrații și alternativele nedemocratice. Un nou regim poate deveni o democrație stabilă doar dacă instituțiile sale sînt sprijinite de o mare majoritate a populației. Teoriile instituționaliste ale democrației greșesc dacă presupun că proiectarea instituțiilor va determina răspunsul populației eroare cu atît mai evidentă în cazul societăților postcomuniste, unde oamenii au fost socializați prin instituții care nu funcționau așa cum se presupunea (sau se pretindea) că ar trebui
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
VIITOR? Dată fiind moștenirea trecutului comunist, nu este surprinzător faptul că la începutul procesului de democratizare, cele mai multe democrații sînt incomplete. Alternativele de viitor sînt mai degrabă deschise decît predeterminate; acest element este ignorat de teoriile determinismu-lui economic și de teoriile instituționaliste care presupun că rezultatul introducerii alegerilor libere este în mod inevitabil o "bună" guvernare. Chiar și acolo unde democrația este bine întemeiată, practicile ei variază mult, de exemplu între Scandinavia și Italia sau între guvernul statului Minnesota și guvernul districtual
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
Practici restrictive 100 4.4. Politica antitrust 103 Capitolul 5. Corporația și statul: cine e șoarecele, cine e pisica? 117 5.1. Conflict și complementaritate 117 5.2. Diamantul lui Porter 119 5.3. Teoria neoclasică 121 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă 129 5.5. Paradigma eclectică 135 Capitolul 6. O dezvoltare proprie a paradigmei eclectice 143 6.1. Matricea politicilor statuluigazdă 143 6.2. Transformarea avantajelor de locație în avantaje de proprietate 146 Capitolul 7. Impactul corporațiilor transnaționale asupra
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
economiștilor neoclasici care neagă abilitatea statelor-națiune de a reglementa activitatea piețelor. Situația nu este deloc surprinzătoare, din moment ce teoria neoclasică este, în definitiv, una pro-corporatistă, iar Caves (1982) admite faptul că însăși corporația profită de propriul caracter oportunist. 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistătc "5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă" Abordarea instituționalistă oferă fundamentarea teoretică pentru intervenția sporită a statului în economie (Jenkins, 1994). Ea explică politicile adoptate de stat ca fiind determinate de instituțiile statului (deci nu de elite). Vogel (1997
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
de a reglementa activitatea piețelor. Situația nu este deloc surprinzătoare, din moment ce teoria neoclasică este, în definitiv, una pro-corporatistă, iar Caves (1982) admite faptul că însăși corporația profită de propriul caracter oportunist. 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistătc "5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă" Abordarea instituționalistă oferă fundamentarea teoretică pentru intervenția sporită a statului în economie (Jenkins, 1994). Ea explică politicile adoptate de stat ca fiind determinate de instituțiile statului (deci nu de elite). Vogel (1997) compară într-un studiu recent birocrația
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
piețelor. Situația nu este deloc surprinzătoare, din moment ce teoria neoclasică este, în definitiv, una pro-corporatistă, iar Caves (1982) admite faptul că însăși corporația profită de propriul caracter oportunist. 5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistătc "5.4. Teoria instituționalistă și neoinstituționalistă" Abordarea instituționalistă oferă fundamentarea teoretică pentru intervenția sporită a statului în economie (Jenkins, 1994). Ea explică politicile adoptate de stat ca fiind determinate de instituțiile statului (deci nu de elite). Vogel (1997) compară într-un studiu recent birocrația japoneză cu cea britanică
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
ca fiind determinate de instituțiile statului (deci nu de elite). Vogel (1997) compară într-un studiu recent birocrația japoneză cu cea britanică, pentru a extrage de aici explicația strategiilor diferite aplicate de Japonia, respectiv de Marea Britanie, cu privire la CTN-uri. Abordarea instituționalistă afirmă că statele-națiune sunt suficient de puternice atât pentru a liberaliza (de-regulate), cât și pentru a restrânge din nou (re-regulate) activitatea piețelor și, ca urmare, sunt capabile să creeze un climat competițional specific la care CTN-urile trebuie să
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
pentru protejarea interesului național. În afară de politicile adoptate de țările industrializate, țările mai puțin dezvoltate pot fi tentate să adopte reglementări mai dure. Forma extremă pe care asemenea reglementări o pot lua constă din naționalizarea filialelor corporațiilor transnaționale (Kobrin, 1980). Economiștii instituționaliști au tendința de a evidenția avantajele naționalizării, cum ar fi: atragerea către stat a profiturilor care altfel ar fi fost obținute de investitorii străini, evitarea scoaterii din țară a acestor profituri, dezvoltarea coerentă și integrată a industriei naționale, creșterea nivelului
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
O trăsătură interesantă a studiilor lui Vogel și Bailey, Harte și Sugden este faptul că ambele sunt studii longitudinale 14. Studierea politicilor adoptate de statele-gazdă de-a lungul timpului, pe lângă faptul că dovedește secvențialitatea fiecărei politici, este probabil favorabilă abordării instituționaliste, din două motive. În primul rând, stă mărturie liniei relativ unitare a politicilor adoptate într-un interval mai mare de timp, susținând caracterul coerent al luării deciziilor de către autoritățile statale. În al doilea rând, arată disponibilitatea statului de a-și
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
autoritățile statale. În al doilea rând, arată disponibilitatea statului de a-și modifica optica de abordare a relațiilor cu CTN-urile, deci și capacitatea de adaptare și de regenerare a funcțiilor statului. Abordarea neoinstituționalistă este o versiune interesantă a abordării instituționaliste. Kang (1997) refuză atât grupurilor de interese, cât și instituțiilor birocratice rolul de explicații adecvate ale formării deciziilor politice și avansează, în schimb, rolul esențial al stimulentului electoral. Liderii de opinie aleși urmăresc anumite direcții de acțiune politică cu scopul
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
își trage seva dintr-o varietate de tradiții teoretice. Ea recunoaște presupunerea neoclasicilor conform căreia imperfecțiunile pieței sunt speculate de CTN-uri, dar respinge în același timp ipoteza că toate aceste imperfecțiuni ar fi exogene corporației. Paradigma susține și perspectiva instituționalistă asupra puterii de care dispun guvernele statelor-gazdă în reglementarea activității piețelor. Dunning (1993) și Caves (1982) împărtășesc aceeași analiză cost/beneficiu a politicilor de impozitare aplicate de statele-gazdă filialelor CTN-urilor. Dunning (1995) și Vogel (1997) sunt de acord că
Corporațiile transnaționale și capitalismul global by Liviu Voinea () [Corola-publishinghouse/Science/1912_a_3237]
-
IONIȚĂ a obținut titlul de doctor în științe politice la SNSPA cu teza Formarea coalițiilor în Europa Centrală și de Est. În prezent este asistentă de cercetare în cadrul SNSPA. Domenii de interes: competiția politică, teoria alegerii raționale și noua abordare instituționalistă, metodele experimentale și politicile publice. Membră a Centrului de Studii și Analiză Politică din cadrul SNSPA. SILVIU-DAN MATEESCU a obținut titlul de doctor în științe politice la SNSPA cu teza Cartelizarea sistemelor de partide în Europa Centrală și de Est. Domenii
PREZENTAREA AUTORILOR. In: Competenţa politică în România () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1564]
-
Programul de cercetare neoliberal s-a conturat, începând cu anii '80, pe fondul nevoii de reconsiderare și reconfigurare a teoretizărilor liberale și instituționaliste, a căror influență intrase într-un aparent declin. Evoluțiile din politica internațională, în primul rând deteriorarea raporturilor între superputeri în primii ani ai administrației Reagan se vorbea despre un nou Război Rece, izbucnit odată cu lansarea Inițiativei de Apărare Strategică (războiul
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
relația sa cu (neo)realismul. De exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea, teoria instituționalistă arată în ce condiții sunt valide propozițiile realiste (1995, p. 42). Însă Keohane a susținut în mod constant ideea complementarității celor două programe de cercetare, iar același lucru reiese și din observația lui Powell potrivit căreia multe aspecte importante ale
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
doar într-un sens cantitativ: neoliberalii se orientează cu predilecție înspre alte fenomene internaționale decât cele care țin de securitate. Însă aceasta nu înseamnă că ei neglijează sau recunosc vreo supremație incontestabilă a realismului în domeniul Studiilor de Securitate: teoria instituționalistă ar urma să invadeze gradual și acest domeniu, dominat categoric de realiști.
Neoliberalismul. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]
-
își propune în esență să studieze modul în care administrația locală poate îndeplini această sarcină, date fiind configurația instituțională actuală a acesteia și relațiile dintre actorii politici din sistem. Premisa implicită de la care pornesc în această analiză este clasica teză instituționalistă conform căreia instituțiile contează. Aplicând această idee la discuția de față, premisa este că atribuțiile, puterile și obligațiile care însoțesc fiecare funcție din administrația locală influențează comportamentul indivizilor care dețin acea funcție și îndrumă acțiunea acestora într-o direcție sau
Modelul actorilor cu putere de veto şi relaţiile instituţionale dintre partidele politice în administraţia locală. In: Competenţa politică în România by Mirela Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1574]
-
zece state postcomuniste, inclusiv România, cu scopul de a identifica măsura în care formarea guvernelor minoritare este determinată de constrângerile instituționale la care sunt supuse partidele politice în formarea coalițiilor în Europa Centrală și de Est. Autoarea pornește de la perspectiva instituționalistă, care presupune existența unor constrângeri instituționale ce limitează capacitatea partidelor de a se angaja în coaliții și de a forma guverne. Posibilitatea apariției unor guverne minoritare depinde de permisivitatea condițiilor și regulilor după care funcționează sistemul politic. În competiția politică
INTRODUCERE. In: Competenţa politică în România by Adrian Miroiu, Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1565]