1,093 matches
-
factorul decizional al executivului. Cu toate acestea, dezvoltarea lui teoretică este un plus pentru stadiul actual al cunoașterii În domeniu și este o posibilă abordare pentru noul ciclu financiar multianual 2014-2020. Capitolul 4 Analiza impactului introducerii Managementului Cunoașterii În rețeaua instituționalizată de absorbție și gestionare a fondurilor europene Drumul cunoașterii: „Sunt trei metode prin care putem deveni Înțelepți: Prima, prin Reflectare, care este și cea mai nobilă; A doua, prin Imitare, care este cea mai ușoară; Iar a treia, prin Experiență
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
acel stadiu, cercetarea dobândise scopul descoperirii. Semnificativ nu este faptul că the Royal Society a devenit în scurt timp locul de întâlnire al unor savanți și matematicieni de o eminență istorică, altfel dispersați (și, deseori, nesociabili) ci că ea a instituționalizat recunoașterea lucrărilor lor. Evaluarea lucrărilor unui autor de către alți colegi experți era una dintre cerințele formale ale Royal Society. Membrii ei erau obligați să își publice lucrările științifice numai în revista societății, Philosophical Transactions și nu mai aveau permisiunea să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
asupra prestigiului membrilor ei este evidentă în cazul intermedierii de către societate a aprigei și îndelungatei dezbateri dintre Robert Hook și Isaac Newton. Însăși cerința de a „publica pentru merit”, deși, cel puțin inițial, era fundamentată de motivație individuală, a fost instituționalizată de Societate în două moduri: prin sentimentul de responsabilitate față de știință ca instituție și prin accentul pus pe publicarea rezultatelor științifice, cerință asociată unui țel subsidiar - confirmarea eficienței și a practicabilității științei. Din aceste cerințe instituționale (ale cărei vestigii încă
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
semnul unui proces specific de reproducție socială. Atunci când îndepărtarea de model este combătută într-o manieră anume (prin controluri activate în mod repetitiv), construite social - adică printr-un set de recompense și de sancțiuni - ne referim la model ca fiind instituționalizat. Altfel spus, „instituțiile sunt acele modele sociale, care atunci când se reproduc cronic își datorează supraviețuirea proceselor sociale de auto-activare.” (Jepperson, 1991, p.145) Astfel, instituțiile nu se reproduc prin acțiune în sensul intervenției colective într-o convenție socială. Odată instituționalizate
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
capitole de negociere pentru aderarea României la UE). În plan teoretic, i. aduce trei mari avantaje pentru studierea dezvoltării sociale. În primul rând, instituționalizarea oferă un cadru de analiză alternativ pentru acțiunile membrilor unei sistem social în care au fost instituționalizate norme, valori și reguli. Astfel, comportamentul și dezvoltarea socială pot fi privite și analizate prin prisma unei logici a conformității (logic of appropriateness) cu normele sistemului. Această abordare vine să explice dezvoltarea socială prin raportarea la mediul în care indivizii
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
valorile dezvoltate de sistem. Un alt exemplu ilustrativ pentru conformarea membrilor unei instituții este reprezentat de soldații care deși știu că au șanse reduse de supraviețuire, luptă în prima linie, și o fac deoarece instituția în cadrul căreia acționează, armata, a instituționalizat această normă. În al doilea rând, i. permite explicarea stabilității unor instituții precum democrația și economia de piață, prin analizarea căilor urmate de factorii interni, precum și de interacțiunile dintre aceștia. Elementul de noutate în planul dezvoltării sociale individuale este reprezentat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
între angajații vechi, precum și elaborarea unor atitudini corespunzătoare instituției create. În planul dezvoltării sociale pot fi trasate cu ușurință paralele și un exemplu comun poate ilustra acest aspect. Odată ce individul a atins un anumit nivel de dezvoltare economică, începe să instituționalizeze anumite practici pe care nu le avea înainte, datorită faptului că situația financiară nu îi permitea acest lucru: joacă tenis de câmp, mergând în fiecare sâmbătă la club. Noul său statut îi permite să stabilească o instituție cu care se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
observație cu caracter general vizează faptul că instituționalizarea partidelor are loc într-un mediu instituțional competitiv, nu într-un vid instituțional sau într-un mediu în care argumentul tabula rasa funcționează (Kitschelt, 1992). Partidele nu sunt unicele organizații ce se instituționalizează, iar în acest sens pot fi identificați multipli competitori pentru acestea în cadrul unei societăți. Voi trece în revistă doar câteva pentru a ilustra complexitatea mediului de dezvoltare. Un prim factor este reprezentat de instituționalizarea legăturilor personale, construite pe prieteni și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Social Development” (UNRISD), care a adus o contribuție importantă în dezvoltarea indicatorilor sociali și a extins dezbaterea privind dezvoltarea socială, promovând o abordare holistă și interdisciplinară. Ideea indicatorilor sociali a fost preluată în sistemul public și politic, aceștia devenind măsuri instituționalizate pe probleme de interes general. Majoritatea organizațiilor internaționale sunt preocupate de dezvoltarea indicatorilor sociali și editează rapoarte pe această temă (ONU, BM, mai recent Comisia Europeană). ONU, prin instituțiile sale, oferă un suport constant pentru cercetarea și dezvoltarea indicatorilor sociali
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
România s-a angajat cu fermitate, indiferent de orientarea guvernelor din perioada de tranziție, și reprezintă un obiectiv prioritar pentru anii viitori. Există o practică în sistemele de guvernare actuale de realizare a strategiilor importante de dezvoltare socială prin mecanisme instituționalizate de p. cu reprezentanții societății civile. Un exemplu în acest sens l-a constituit cadrul de consultare dintre Guvernul României și ONG-uri ale romilor, constituit pentru elaborarea Strategiei pentru Îmbunătățirea Situației Romilor, strategie care a fost ulterior adoptată prin
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
purtare (calificare profesională, căutarea unui loc de muncă) pentru veniturile primite din partea societății? Sau societatea este cea care se obligă să ofere oportunități de participare socială cetățenilor dezavantajați? Pe o linie similară de argumentare, C. Zamfir (2001a) observă că VMG instituționalizat în România implică, de fapt, trei actori sociali: beneficiarii, autoritățile naționale și autoritățile locale. Cerința de a munci 72 de ore pe lună este o obligație atât pentru beneficiari, cât și pentru autoritățile locale, care trebuie să se mobilizeze pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
motivația principală a participării în politică, însă, evident, recompensele pentru activitatea lor pot lua și forme materiale (Bourdieu, 1991, p. 183; Weber, 1994, pp. 320-321). Consecințele acestei stări de fapt pentru politicienii din ECE și pentru abilitatea lor de a instituționaliza eficient și convingător separația dintre economie și politică sunt și rămân complexe. Faptul că ei au o poziție economică precară și sunt în postura de a supraveghea, în numele statului, un proces atât de vast de redistribuire a proprietății alimentează suspiciuni
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ONG pot utiliza mecanismele create de organizațiile internaționale guvernamentale pentru a încerca să influențeze politicile publice ale autorităților naționale. De altfel, accelerarea procesului de „internaționalizare” a ONG a fost considerabil favorizată de opțiunea OIG de a crea mecanisme de consultare instituționalizată cu sectorul neguvernamental. Dacă, la nivel global, ONU a conturat un mecanism al politicii globale care împuternicește actorii neguvernamentali, un proces similar se manifestă și la nivel regional, cu precădere în Uniunea Europeană. Pe măsură ce Comisia Europeană sau Parlamentul European și-au
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
va acționa pentru pedepsirea agresorului și restabilirea ordinii inițiale. Principiul fundamental al securității colective este „toți pentru unul”, pe considerentul că pacea și securitatea internațională sunt indivizibile. Se poate spune că balanța unui mediu anarhic este înlocuită cu una reglementată, instituționalizată prin faptul că orice stat se consideră direct amenințat de un atac la care este supus un membru al comunității internaționale. În mod evident, pentru ca un sistem al securității colective să poată funcționa în mod eficient, este nevoie în primul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
optimism moderat în rezolvarea problemelor comune. Foarte pe scurt, groțianismul este abordarea care privilegiază negocierile, scopul fundamental al acestora nefiind convingerea celuilalt de justețea unei poziții, ci conviețuirea prin rezolvarea diferendelor. În încercarea de a urmări modul în care statele instituționalizează întreținerea relaților, John Ruggie a introdus în 1975 termenul regim internațional. Potrivit celei mai cunoscute definiții (a lui Stephen Krasner), acestea sunt seturi de principii, norme, reguli și proceduri de luare a deciziilor, implicite sau explicite, în jurul cărora converg așteptările
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
tranzacționare ce apar în orice interacțiune. Datorită creșterea încrederii reciproce și cooperării internaționale, socializarea contribuie la schimbarea logicii „câștigurilor relative” cu una a „câștigurilor absolute”, după cum s-a arătat în capitolul dedicat neoliberalismului. Statele nu sunt singurii actori care își instituționalizează normele pe care le respectă unii față de alții. În domenii ale interacțiunii transfrontaliere, companiile bancare, de asigurări sau de transporturi, de exemplu, intră în mod necesar în contact unele cu altele. Scopul comun al activității i-ar face pe acești
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
contextul epocii - până la Războiul Crimeii (1854-1856). Prin contrast, condițiile „războiului rece” făceau ca un regim de securitate efectiv între cele două superputeri să fie foarte greu de pus în practică. Chiar dacă cei doi se fereau de provocări, comportamentul nu era instituționalizat. Din punct de vedere ideologic, se aflau față în față „cavalerii taberei libertății” și „apărătorii proletarilor de pretutindeni”, fiecare având interese globale, inclusiv de prestigiu. Considerarea celor „doi mari” drept puteri de statu-quo este, la rândul ei, discutabilă: sferele de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
clasic în acest sens este ordinea multipolară instaurată prin Congresul de la Viena (1815) după războiul hegemonic napoleonian. Atunci principalele Mari Puteri continentale - Anglia, Austria, Prusia și Rusia, sub forma Quadruplei Alianțe (în care ulterior a fost integrată și Franța) - au instituționalizat formal principiul balanței de putere prin care au trasat limitele competiției și au convenit să descurajeze orice tentații hegemonice în Europa. Atunci când ordinea internațională este asigurată de două superputeri aproximativ egale ca forță, suntem în prezența ordinii bipolare. Într-o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dar și tragice. Este tragic, de fapt, ca un intelectual ce se consideră avansat, cult, uman, să nu înțeleagă că singura soluție a problemei era, înainte de toate, să o dedramatizeze. Este tragic că nu înțelege - într-un mod atât de instituționalizat și de brutal conformist - că o relație homosexuală nu este Răul sau, mai bine zis, într-o relație homosexuală nu există nimic rău. Ea este o relație sexuală ca oricare alta. Unde sunt, nu zic toleranța, ci inteligența și cultura
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
totodată nivelul abordării astfel Încît să poată evalua măsura În care lucrarea respectivă contribuie sau nu la cunoașterea istorică În general” (p. 51). Încurajarea criticii este, În opinia autorului, nu numai un efort individual, ci și o Încurajare a formelor instituționalizate de dezbatere profesională prin concentrarea asupra canalelor de comunicare din interiorul breslei istoricilor (pp. 47-49). SÎnt necesare serii de dezbateri publice Începînd de la firul ierbii, adică de la producția istoriografică deja existentă (p. 50). CÎt privește dialogul interdisciplinar (p. 55), dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dramatiza și de a investi fenomenele cu un grad înalt de semnificație 166. A propos de arhetipurile la care făceam referire, observăm imposibilitatea lui Marx de a suspenda complet memoria etnicității sale. Fiindu-i neapărat necesare două grupuri, două clase instituționalizate în vederea luptei, filosoful german transfera asupra burgheziei și proletariatului omogenitatea ideii de Volk167. Marx a transformat câteva elemente specifice timpului său în modele cu valabilitate universală. Din Revoluția franceză a preluat intransigența iacobină, de la A. Thiers, F. Mignet, H. Martin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
poate șterge. Dacă privim la nivel social, nu numai la nivel individual, cu siguranță că societatea românească are nevoie de un asemenea proces, iar ultimul deceniu o dovedește. Acum, cine are legitimitatea de a-l conduce și de a-l instituționaliza? Pentru că Ruxandra vorbește În textul ei de instituții, de modalități de a face acest tip de discurs sau acest tip de educație coerent, cu o anumită finalitate și cu o anumită forță. Aceasta va fi o discuție care cred că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
memorie obligatorie legată de istoria recentă, de trecutul nostru proaspăt consumat. Dar cum suntem români, la noi această memorie este opțională sau facultativă. Sanda Cordoș: Cred că memoria nu poate fi obligatorie, dar cred că există o formă de a instituționaliza ceea ce la un moment dat o comunitate liniștită și coerentă ajunge să creadă că este memoria ei. La asta servește, Între altele, manualul de istorie, nu? Cred că așa gândesc și istoricii. Însă În momentul de față manualul de istorie
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de puncte de vedere, ceea ce îi poate pune în încurcătură sau îi poate determina să ignore toate informațiile primite și să se bazeze pe propriile opinii. De asemenea, este posibil ca obiecțiile prezentate de un astfel de „avocat al diavolului” instituționalizat să își piardă capacitatea de a-i determina pe ceilalți să își reconsidere poziția tocmai pentru că exprimarea unui punct de vedere diferit intră în „atribuțiile sale”. Se poate ajunge, prin urmare, la un rezultat contrar celui urmărit, și anume la
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
El pornește de la constatarea că viața creștină, așa cum era practicată în vremea sa, se degradase și, într-o primă fază, el remediază acest lucru prin practicarea vieții anahoretice și a izolării în pustietate; ulterior, întărit prin acele experiențe, teoretizează și instituționalizează necesitatea desăvârșirii: această desăvârșire, însă, nu poate fi atinsă decât într-o instituție care este cea presupusă de condiția de monah, mai precis, într-o mănăstire, nu prin anahoreză. Lăcașul monastic nu asigură doar separarea de lume, ci și separarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]