320 matches
-
sperie, constată spre disperarea lui că mormăia de una singură. Simți un ghem în stomac: părea că fusese totuși prea optimist în privința stării ei și poate că se pripise sugerând să fie acceptată la petrecerea familiei. Nereușind să deslușească nimic inteligibil din mormăelile și șușotelile ei întretăiate, tușise politicos și drept urmare Tabitha scosese un țipăt de spaimă, se auziră foșnete violente în tufișuri și peste câteva secunde apăru și ea, desprinzându-și nervoasă crenguțele și ciulinii de pe haine și abia reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oricum merg mână în mână cu recunoașterea pozitivă a realizărilor. Fiecare școală trebuie să-și stabilească singură regulile, formele de recompensă și sancțiune, respectând câteva principii de bază: regulile și așteptările ar trebui să fie clare și ușor de înțeles/inteligibile, să aibă un substrat pozitiv și să ofere oportunități pentru recompense, să reflecte etosul și cultura școlii, să fie corecte și acceptabile pentru profesori, elevi și părinți/tutori, să fie coerente, realizabile și să fie elaborate în urma unei consultări cu
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
obținerii titlului de Doctor of Philosophy. În primul text, articulam, la cerere, propria mea viziune epistemologică în ce privește domeniul Științelor comunicării, în al cărui studiu mă angajasem. Textul al doilea constituia o interpretare a propriilor mele teze, astfel încât ele să devină inteligibile publicului meu de atunci: comisia doctorală, alcătuită din cinci membri, trei specialiști pe domeniul Științelor comunicării, unul venind dinspre pop cultura americană și un profesor de filosofie. Cum scriam în alt context 64, acele texte au devenit parte din teza
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
este grotesc, îngroșat, trăsăturile fiind amplificate cu ostentație. După "închiderea urnelor", la festivitatea închinată candidatului și condusă de Cațavencu, Dandanache, îndemnat de Zoe și Tipătescu să rostească discursul politic prin care să se adreseze alegătorilor, este incapabil să rostească ceva inteligibil, fluent sau logic, uitând chiar motivul pentru care se afla aici și pentru care luptase (si dăi si luptă, si luptă si dăi") cu atâta sârg: "în sănătatea alegătorilor...care au probat patriotism și mi-au acordat (nu nemerește)... asta
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
de la Început a vieții de cuplu? Nu. Este cu totul altceva. Ea reprezintă În primul rând rezolvarea conflictului nevrotic al individului care a suferit un eșec În cadrul cuplului său. Cauzele care au dus la ruperea si dizolvarea cuplului trebuie făcute inteligibile Întrucât În caz contrar ele vor persista ca acuze reciproce Între foștii parteneri ai cuplului, iar aceștia le vor proiecta asupra unor alte persoane cu care vor veni În contact. este un proces dublu: pe de o parte este lichidarea
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care am greși dacă nu le-am semnala. Constatarea are valoarea unui avertisment. Nu e sigur că însuși autorul acestor pagini să-1 fi luat întru totul în seamă. La urma urmelor, această acțiune paradoxală de a transcrie iraționalul în limbajul inteligibilului nu ascunde faptul că rezultatele unei astfel de investigații riscă să apară incerte, parțiale și incomplete. Realitatea mitică, prin unele din aspectele sale, va scăpa întotdeauna celei mai subtile și mai riguroase analize. E o speranță bineînțeles deșartă de a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Mantica nu este decât o imitație, o reflexie a cunoașterii veritabile al cărui organ este sufletul rațional, acel nous al cărui obiect este realitatea imuabilă și eternă. Ea nu este decât o reflexie, așa cum lumea sensibilă este o reflexie a inteligibilului, cum timpul nu este decât o "imagine mobilă a eternității""200. Or, acest fapt nu diminuiază cu nimic din valoarea socială a practicilor divinatorii. Din contra, valoarea lor sporește atunci când performatorul aparține unei categorii sociale căreia mentalul social îi concede
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
autonomiei voinței (rațiunii practice) unei ființei raționale. Această distribuire duală a fericirii și subordonarea sa față de moralitate își au temeiul în conceptul libertății. Tocmai din perspectiva acestuia înțelegem că fericirea este scop ca atare numai pentru subiectul empiric; pentru cel inteligibil, ea este mai degrabă un mijloc. Altfel spus, fericirea este scop față de înclinațiile omului, dar este un mijloc față de scopul necondiționat al subiectului inteligibil, Binele Suveran. Dar tocmai acesta face posibile, de fapt, prin legea morală, care normează totul în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și moralitatea, fiindcă ea condiționează toate acțiunile care nu au un conținut moral desăvârșit. Concepte precum datoria, imperativul categoric, maxima acțiunii etc. pot fi înțelese, în sensurile lor kantiene, ținând seama de această așezare a subiectului empiric și a celui inteligibil în unitatea de existență a omului. Desigur, persoana nu împlinește această unitate (numită de Kant, în construcția sa etică, "umanitate", ca "formă" a universalului uman). Totuși, fericirea nu poate fi întemeiată decât pe "experiență", iar aceasta își are fundamentul doar
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
conștientizează "forma" acestei acțiuni (însăși legea morală) chiar și atunci când nu o realizează ca atare prin fapte, iar acest lucru este legat de determinarea sa ca ființă morală, ca subiect inteligibil. Dar, într-un fel, nici personalitatea, omul aparținând lumii inteligibile, nu împlinește umanitatea, însăși unitatea de existență a omului. O împlinește însă împreună cu persoana. Raportată la această unitate, personalitatea repre-zintă un "element"; ea este, de pildă, independentă față de cauzalitatea naturii, însă omul nu poate face abstracție de aceasta, în măsura în care participă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
personaliatatea. Luată în această ipostază, cauzalitatea, care ca formă a priori a intelectului este (teoretic) necondiționată, poate primi semnificație de la legea morală, adică într-un orizont inteligibil. Cauzalitatea prin libertate" aceasta este cauzalitatea inteligibilă reprezintă principiul posibilității unei "naturi" suprasensibile (inteligibile) care face sinteză cu natura sensibilă în unitatea de existență a omului. Libertatea însăși devine reală în această unitate de existență, în limitele căreia legea morală apare ca fiind necesară ("obligatorie"), fiindcă este posibilă o causa noumenon. De altminteri, legea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
unitatea de existență a omului, în sensul că nici unul nu are vreo noimă dacă nu apare pentru a-l "susține" fie în felul temeiului, fie în cel al unei consecințe necesare această unitate. Fiecare însă are valabilitate numai în orizontul inteligibilului, adică în "imperiul scopurilor". De exemplu, existența lui Dumnezeu este necesară, dar numai în perspectivă inteligibilă, adică doar pentru rațiunea pură practică, nu și pentru cea teoretică, facultatea de cunoaștere. Într-un fel, în spațiul filosofiei morale kantiene, ideea existenței
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
rânduiască limitele omului, limite socotite de filosof drept "puteri" ("putințe"). Oricum, se află aici lecția despre lipsa de realitate a omului blocat în sine, redus fie la condiția de simplu fenomen (doar locuitor al lumii fenomenale) fie ridicat în slăvile inteligibilului (doar locuitor al lumii inteligibile, înger pe pământ, lipsit de picioarele de lut ale condiției sale fenomenale, totuși, necesare). De asemenea, finalitatea apare ca un concept necesar care leagă "sectoarele" ființei umane (condiția fenomenală și cea inteligibilă). Iar ideea omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ea pentru construcția unor "antropologii" mai aproape de "adevărul" omului, de ceea ce el este, anume ideea privind statutul său ca ființă sensibilă și totodată inteligibilă; de aceea, cred, ele (naturalismele și absolutismele contemporane) dizolvă existența umană fie în sensibil, fie în inteligibil; de fapt, fie constrâng umanul la o identitate cu natura, fie la una cu Absolutul (înțeles ca spirit pur). Pentru a nu se crede că pun sub condiția filosofiei kantiene "calitatea" unor construcții filosofice contemporane, am putea conta pe ideile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
felul acesta remarcăm faptul că „suferința umană” devine o temă de reflecție pentru filozofie și morală, iar pentru medicină o practică. Medicina, filozofia și morala își vor găsi centrul comun în interpretarea semnificației suferinței printr-un transfer al „formelor de inteligibil” (M. Foucault). În cazul medicinei „inteligibilul” suferinței, al patologicului, este „formalizat” tematic prin „tablourile clinice” care desemnează speciile morbide. Dar până a se ajunge aici, este necesar un „raționament clinic” de o factură specială. Acesta utilizează structurile semantice ale unui
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
umană” devine o temă de reflecție pentru filozofie și morală, iar pentru medicină o practică. Medicina, filozofia și morala își vor găsi centrul comun în interpretarea semnificației suferinței printr-un transfer al „formelor de inteligibil” (M. Foucault). În cazul medicinei „inteligibilul” suferinței, al patologicului, este „formalizat” tematic prin „tablourile clinice” care desemnează speciile morbide. Dar până a se ajunge aici, este necesar un „raționament clinic” de o factură specială. Acesta utilizează structurile semantice ale unui limbaj special care conduce la descifrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
alcătuiesc interior”. Pornind de la aceste aspecte L. Binswanger a introdus principiul hermeneutic ca metodă în psihopatologie. Întrucât metoda hermeneutică în psihopatologie este legată de semnificația istoriei vieții interioare a subiectului, vom avea în vedere faptul că ea reprezintă însăși fundamentarea inteligibilului epifenomenal în neinteligibil, sau a bolii psihice asupra sănătății mintale. Elementul central al hermeneuticii psihiatrice îl constituie „facultatea de a înțelege” atât a persoanei, cât și a naturii sale sufletești. Orice întâlnire cu un bolnav psihic pune următoarele întrebări pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
înainte de a prezenta problemele care vor fi abordate în procesul de sfătuire, este important să subliniem, pentru medicii care vor să realizeze sfatul genetic, câteva idei. în acest proces, abilitatea de comunicare este esențială. Medicul trebuie să prezinte lucrurile clar, inteligibil (adaptându-se la nivelul de percepție al pacientului), cu simpatie și înțelegere pentru situația dificilă în care se găsește, ținând cont de problemele psihologice și factorii emoționali care pot influența dialogul. Atmosfera trebuie să fie agreabilă, iar timpul suficient pentru
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
social și reproduse istoric ale unui grup sau societăți (Geertz, 1973) Aceste practici ce țin de cultură sunt publice pentru că sunt împărtășite de mai mulți oameni, sunt modelate social în sensul că sunt organizate și utilizate sistematic, pentru a fi inteligibile pentru grup și sunt reproduse istoric în sensul că generațiile noi sunt socializate să reproducă și să promoveze aceste practici deși se consideră că elementele culturii nu se reproduc integral de la o generație la alta, de fapt prin transmitere intergenerațională
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ianuarie 1880) lui Al. Macedonski. O vreme se susținu acolo împotriva artei pentru artă "poezia socială", înjghe-bîndu-se o școală a tristeții proletare. În curând însă Macedonski, împins de temperament spre arta-lux, începu să profeseze arta pură, scoasă complet din zona inteligibilului:"Logica Poeziei este ne-logica față cu proza, și tot ce nu e logic fiind absurd, logica Poeziei este prin urmare însăși absurdul". Din primele poezii ale lui Al. Macedonski (1854 - 1920), pline de acrobații de metri și de strofe
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
intre în contradicție cu binecunoscutul proiect derridarian (din altă perspectivă însă, situația poate fi lecturată sub semnul pluralității și al caracterului intrinsec contradictoriu al postmodernismului). Derrida observa că gândirea de tip occidental se desfășoară în jurul opozițiilor binare (realitate/aparență, sensibil/inteligibil, subiect/obiect etc.), pe care le interpretează ca ierarhii violente din pricina privilegierii unuia dintre ei. Tocmai de aceea faza de răsturnare a ierarhiei este un pas important în dinamica deconstrucției 190, introducând pe lângă un dialog critic și dorința de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
domeniul iluziei care atrage după sine puterea artificialului ține de apanajul seducției, care convertește lucrurile în aparență pură, lipsindu-le de sensul care le era dat în mod obișnuit. Seducția operează cu iluzii pentru a încifra, iar limbajul care transformă inteligibilul în neinteligibil metamorfozează într-o enigmă însuși evenimentul la care se referă. În acest context, pe linie nietzscheană, cuvinte ca "adevăr" sau "obiectivitate" nu sunt considerate decât metafore, astfel încât chiar și atunci când creează impresia că desemnează lucruri, limbajul nu trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va considera că procesul de deconstrucție cuprinde două operații: răsturnarea și deplasarea (opozițiilor de tipul subiect/obiect, sensibil/inteligibil, vorbire/scriere etc.). În Diseminarea se atenționează asupra riscului, pe de o parte, de a folosi vechile nume ale metafizicii și, pe de altă parte, de a ne elibera imediat de acestea și de a trece în exterioritatea lor, "prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Munții sunt construcții sociale accesibile nouă ca munți. Am ajuns aici la vechea dispută filosofică între realism, pentru care lucrurile există independent de percepția noastră asupra lor, și nominalism, care argumentează că etichetele pe care le atașăm lucrurilor le fac inteligibile pentru noi ca lucruri; în afara acestor etichete sau denumiri, lumea este totalmente lipsită de semnificație. Putem concluziona că socio-constructivismul este divizat astăzi de o formă modernă a acestei controverse, care l-ar plasa pe Wendt de partea realistă, împreună cu Searle
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce existau cu Ungaria, Polonia etc. (sic!), posibilitatea de a livra mai ușor echipamente chiar dacă nu sunt ultima expresie a tehnicei ("Aprovizionarea României...": 9 mai 1975, 4-5). În continuare, se poate observa că anumite obiective politice internaționale ale RSR devin inteligibile în raport cu interesele sale economice. Astfel, dezarmarea, nucleară și nu numai, nu reflectă numai insecuritatea lui Ceaușescu și resentimentul de a nu poseda arme de distrugere în masă, ci și capital prost gestionat. "Cursa înarmărilor" consuma fonduri uriașe asupra cărora "statele
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]