848 matches
-
ipoteză interesantă permite epistemologiei constructiviste să descrie fenomenele de autoorganizare a realității, caracteristică esențială a dezvoltării din natură, societate și gândire. Ipoteza teleologică atribuie subiectului cunoscător un rol decisiv în construcția cunoașterii, obligându-l pe acesta să ia în seamă intenționalitatea și finalitățile acțiunilor sale, potrivit obiectivelor și scopurilor propuse în demersurile efectuate. Omul învață cunoștințe cu un scop sub presiunea unor cauze exterioare lui. A cunoaște scopurile (finalitățile) înseamnă a descoperi cauzele existenței fenomenelor, fiind vorba despre caracterul endogen al
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
și apărare. Problemele determinării, transformării și complexității acestui proces sunt adăugate ipotezei de cauzalitate în evoluția Uniunii Europene. De asemenea, ipoteza teleologică atribuie subiectului cunoscător european rolul decisiv în construcția cunoașterii europene, obligându-l pe acesta să ia în seamă intenționalitatea și finalitățile acțiunilor sale, în concordanță cu scopurile propuse în dezvoltarea și afirmarea instituțiilor europene. Cunoștințele deținute de responsabilii europeni conduc la descoperirea cauzelor proceselor și fenomenelor la nivel european, fiind vorba, până la urmă, despre caracterul endogen al procesului cognitiv
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
a transmite informația, a inspira o credință, a induce o emoție sau a da la iveală un comportament printr-un proces alternant de interacțiune între scris, vizual, nonverbal, vocal, auditiv, simbolic și comportament”. Caracteristicile comunicării interpersonale sunt: simbolistica, bipolaritatea, adaptabilitatea, intenționalitatea, afectivitatea etc. Formele de comunicare interpersonală evocabile în urma definirii anterioare a conceptului sunt: 1. comunicarea verbală, care are ca principal instrument de realizare limbajul și ca modalități de „exprimare”: • comunicarea verbală simplă; • convingerea; • sugestia. În timp ce primele două exploatează funcția cognitivă
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
domeniului. Profesorul Septimiu Chelcea (1993) definește agresivitatea ca orice formă de comportament care are ca scop vătămarea sau jignirea altora. După cum se poate observa: - agresivitatea nu este un sentiment, ci o formă de comportament; - agresivitatea implică și o formă de intenționalitate (neglijența nu este suport al agresivității, numai ceea ce este realizat cu discernământ); - cel vătămat evită, pe cât posibil, agresiunea. După opinia aceluiași profesor, agresivitatea presupune mai degrabă un nivel augmentat, crescut de duritate. Conceptul de agresivitate apare mai mult în limbajul
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
sufletească a copilului, având drept consecințe: dezorganizări, disfuncții în plan relațional. Este un pas spre delincvență, spre abandon școlar, chiar spre sinucideri. Se poate ridica întrebarea dacă agresivitatea e un cuantum de îndrăzneală? Ce îl conduce pe profesor spre violență? Intenționalitatea este un criteriu important în stabilirea agresivității. Pedeapsa educativă este utilizată în sensul nerepetării greșelii; bătaia, cu profunde semnificații pentru psihicul copilului, poate lua forma manifestă de umilire. Un copil supus unei maltratări nu este suferind fizic, ci este traumatizat
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
personajelor”, cu gloriosa triadă liric/epic/dramatic. După cum cu argumente convingătoare arată același Genette, aceste trei instanțe par a se opune genurilor și speciilor empirice (Dichtarten, după formula lui Goethe) nu ca niște moduri de enunțare verbală, străine de orice intenționalitate literară, ci mai degrabă ca niște „arhigenuri”: Arhiîntrucât fiecare dintre ele este considerat ca depășind și conținând, din punct de vedere ierarhic, un anumit număr de genuri empirice care sunt în mod evident (...) niște fapte de cultură și de istorie
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
edificatoare pentru orientarea antipoetică și antilirică a poemelor reunite sub acest titlu. În primul rând, nu poate trece neobservată tendința scriitorului de a valorifica resursele expresive ale limbajului curent, adeseori banal, uneori argotic, tentație ce se asociază cu renunțarea la intenționalitatea „poetică” (sau, oricum, la conotațiile de „înalt” și „nobil” ale termenului). Că Arghezi valorifică acum virtualitățile expresive, multă vreme ignorate, ale unor registre „plebee” ale limbii, că explorează cu extraordinară îndrăzneală zone sociale și lexicale inexistente până la el în poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
condus, pe de o parte, la valorificarea ludicului și a împerecherii copilărești de vorbe, în spirit arghezian (O aripă și-un picior despre cum era să zbor), pe de alta, la exploatarea resurselor non-poeticului și la evitarea sistematică a oricărei intenționalități estetice (La Lilieci). În acest sens, Eugen Negrici vorbește despre cele două „căi norocoase de regenerare a poeziei, descoperite de Sorescu după un răstimp al uniformității stilistice”385, adăugând că, îndeosebi cea de-a doua, a zdruncinat în mod vădit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
multă vreme ignorate, ale registrelor „plebee” ale limbii (regionalismele și cuvintele populare sunt la fel de frecvente, pe cât erau în Flori de mucigai expresiile argotice). În plus, după cum am arătat, Marin Sorescu excelează și el în valorificarea procedeelor antilirice, abandonând însă orice intenționalitate estetică manifestă (refuzul său vizează proliferarea oricăror imagini, până și a acelora din sfera esteticii urâtului). Însă asemănarea cea mai izbitoare provine din obținerea, în ambele cazuri, a unui „dublu efect”, detectabil în conjugarea (atât la nivelul „discursului”, cât și
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
astfel asocierea unor semnificații (justificări) subiective. În accepțiunea weberiană, acțiunea rațional-instrumentală este un raport subiectiv semnificativ Între scopuri și mijloace. Acțiunile intenționale caracterizează actorii (individuali ori colectivi) și vizează scopurile acestora. Instituțiile se constituie la nivel sistemic și exprimă o „intenționalitate colectivă”, Întemeind cooperarea și fiind astfel rezultatul „atribuirii colective de funcții” (Searle, 2000:43). În acest sens, putem spune că instituțiile exprimă un raport social semnificativ Între scopuri și mijloace: pentru realizarea scopului X, social definit, se utilizează rutina (mijlocul
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
constituite ce definesc tipuri de actori și relații, acțiuni caracteristice și finalități sociale. Prin raportare la ultimele, eficiența este una dintre teleologiile posibile, de raportare a acțiunii la rezultate, dar nu singura. Opțiunea pentru un astfel de finalism ține de intenționalitatea colectivă, fiind, În acest sens, o construcție a societății. Piața este, În concepția lui Fligstein (1996), o construcție culturală guvernată de patru tipuri de reguli ce produc o anumită structură socială: drepturile de proprietate, structurile de guvernare, regulile de schimb
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
care reglementează drepturile și obligațiile actorilor implicați În relație, În urma negocierii dintre ei, și componenta instituțională exprimată În regulile, cutumele și practicile sociale ce Însoțesc relațiile de cooperare. Componenta instituțională rezultă din negocierea socială a semnificațiilor cooperării. Instituțiile exprimă astfel intenționalitatea colectivă, ele reglementează și statornicesc o categorie de relații, implicând legitimitate și recunoaștere socială (din partea unui terț actor mandatat de către societate - statul). Pe de altă parte, contractul reprezintă angajamentul actorilor cu privire la o serie de drepturi și obligații asumate mutual, fiind
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
social constituite, se bazează pe un consens asupra noțiunii de drepturi În sine ce reflectă valorile, interesele și necesitățile specifice ale societății Într-o anumită perioadă istorică. Ele fac parte dintr-un proiect social și exprimă În același timp o intenționalitate colectivă. În acest sens, proprietatea este o construcție socială la fel ca orice instituție socială. Diferența față de celelalte mecanisme instituționale de facilitare a cooperării care au fost menționate este doar una de grad: constă doar În faptul că În drepturile
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
componenta contractuală, prevalentă În relațiile de piață și cea instituțională, prevalentă În organizații. Ambele componente sunt conținute În toate relațiile de cooperare socială: o componentă este bazată pe voința asumată acțional a indivizilor, alta Își are originea În voința socială (intenționalitatea colectivă). Componenta contractuală se referă la angajamentele de acțiune mutual avantajoasă pentru actori, În timp ce componenta instituțională se referă la reguli, proceduri, rutine social instituite, menite să realizeze un proiect social. Ambele sunt constitutive pentru ceea ce Durkheim numea solidaritate organică, solidaritatea
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
culturale, pentru elaborarea strategiilor de acțiune. 5. Concluzii Abordările instituționaliste consideră că organizarea se constituie Într-un proiect al societății În ansamblu care instituie și legitimează structuri de facilitare a cooperării. Ea se constituie În ceea ce Searle (2000) numea o intenționalitate colectivă, mai presus de voințele actorilor individuali. Cooperarea nu poate fi doar bilaterală sau contractuală, ci este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai precis a mijloacelor și scopurilor. El funcționează, spune Bourdieu, „ca o matrice a percepțiilor, evaluărilor și acțiunilor” (Bourdieu, 1977, p.95). În acest sens conceptul de habitus are o puternică Încărcătură ideologică și este un produs În intregime social. Intenționalitatea individuală este definită de Searle drept „capacitatea minții de a-și reprezenta obiecte și stări de lucruri din lumea Înconjurătoare, diferite de ea Însăși. [...] convingerile și dorințele sunt intenționale fiindcă pentru a crede sau dori ceva trebuie să credem că
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
față, ca instanțe ale cooperării sociale având funcții sociale diferențiate, fie acestea de producție de bunuri, servicii sau administrative. Obiectivitatea funcției este totuși o aserțiune relativă. Searle, de pildă, accentuează caracterul social atribuit (construit) al funcției: ea există În virtutea unei intenționalități subiective care proiectează roluri sociale anumitor entități fizice sau simbolice. Acestea entități nu Îndeplinesc Într-un mod intrinsec vreo funcție, ci le sunt atribuite roluri de către societate Într-un proiect teleologic de ansamblu. Pentru o analiză mai profundă a temei
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
doar un minim fundal epistemologic pentru înțelegerea mai cuprinzătoare și mai nuanțată a anchetei și sondajelor de opinie, a locului și rolului lor în cunoașterea socioumanului. Prin urmare, nu ne angajăm în discuții filosofico-semantice privindconcepte precum cel de „realitate”, „subiectivitate”, „intenționalitate”, „cunoaștere”etc., ci vom opera cu ele în înțelesul consacrat, al consensului tacit din comunitatea științifică, al așa-zisului „luat ca atare” (taken for granted). Se vor întreprinde unele clarificări conceptuale, dar precizări terminologice de detaliu ne-ar abate prea
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
întâmplă îndeobște în cazul anchetelor și sondajelor. După cum am spus în primul paragraf al acestui capitol și cum o vom presupune de-a lungul întregii lucrări de față, chestionarea indivizilor ca metodă științifică se bazează tocmai pe premisa subiectivității și intenționalității umane dezvăluibile. De aceea, nu se poate pretinde în mod serios că doar metodele calitative au acces la punctul de vedere al actorului, la „interpretat-construitul”, așa cum în mod tipic susțin „calitativiștii”. Cu această din urmă remarcă, discuția despre cantitativ-calitativ trece
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
revenindu-i misiunea coeziunii și de incubator al actorilor sociali, incubator în care serurile administrate au valențele altoiului. Lujerii acestui mediu fiind comportamentele, atitudinile unui corp social sănătos. Dincolo de obiectivele de socializare, e un proiect de developare a realității în intenționalitatea traducerii acesteia în sensuri accesibile și valori pragmatice. Realitatea fiind extrem de complexă, s-a impus necesitatea defalcării acesteia pe discipline. Din vocație sau accidental, angrenat în acest proiect, profesorul oferă astfel posibilități variate de percepție a dimensiunii socialului din perspective
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
unghi, starea de supărare nocivă are consecințe atât în plan mental, cât și în cel comportamental. În plan mental, cele mai importante tendințe surprinse de psihologul britanic în modul de a gândi al supăratului nociv sunt: a. supraestimarea gradului de intenționalitate și de malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării nocive; b. a ne considera pe noi absolut corecți, iar cealaltă persoană absolut incorectă; c. incapacitatea de a sesiza punctul de vedere al celuilalt; d. plănuirea răzbunării. În plan comportamental
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
termen scurt, cât și pe termen lung", precizează W. Dryden (2000, p. 77). În cazul supărării benefice, vorbim despre următoarele consecințe: În plan mental, tindem să ne încadrăm în anumite modalități productive de gândire: a. estimarea concretă a gradului de intenționalitate și malițiozitate a acțiunii persoanei care constituie ținta supărării benefice; b. a nu ne considera pe noi absolut corecți, iar pe celălalt absolut incorect; c. capacitatea de a sesiza (și) punctul de vedere al celuilalt; d. a nu plănui răzbunarea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pot să apară idei delirante de tip expansiv (de bogăție, filiație etc.). 2) Agitația catatonică spre deosebire de cea maniacală, se desfășoară de cele mai multe ori pe spații restrânse-cameră, chiar pat, și are un aspect bizar, aparent fără logică, fără descifrarea unei posibile intenționalități în inadecvență și cu ambianța. Este însoțită adesea de tulburări psihosenzoriale iluzii, halucinații și delir cu tematică paranoidă (influență, persecuție, relație etc.). Agitația poate fi marcată de un raptus agresiv sau autolitic, uneori determinat de halucinații auditive imperative. Agitația catatonică
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
weberiană, care mută accentul pe influența eticului concepții despre lume, credințe, motive ideologice în istoria economico-religioasă și în structurarea comportamentelor indivizilor în societate; lingvistica (Jakobson), care studiază formele concrete de intercomunicare și de intercomprehensiune în inteligibilitatea sensului conduitelor. În rezumat, intenționalitatea subiectului (Husserl), puterea de a califica obiectul în funcție de efectele pe care le suscită (Peirce, James și Dewey), sensul acordat obiectului în acțiunea socială (Weber), interacțiunea simbolică și lingvistică (Blumer, Goffman, Becker) constituie, fără nici o îndoială, cei patru piloni ai "sociologiei
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
lor, oamenii și grupurile nu candidează la calificare decât în măsura în care se pot anticipa anumite efecte. Totuși, nu toate sunt intenționate. Sociologia weberiană a dezvoltat această temă, mergând până la a subînțelege că efectele legitimării sunt cu atât mai eficiente cu cât intenționalitatea lor este negată. • Efecte intenționate În general, luptele pentru calificare sunt deosebit de aprige când consecințele sunt cunoscute și anticipate (fie că ne referim la calificarea școlară și la "randamentele ei economice" ori la calificarea bunurilor culturale și la protejarea lor
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]