286 matches
-
organizat pe două Direcții Generale. "Direcția I Generală" gestiona domeniul administrativ, logistic și al asigurării financiare și era compusă din următoarele servicii: "Secretariatul General, Serviciul de sta major general, Serviciul personalului, Serviciul geografic, Serviciul controlului-contabilității, Serviciul contenciosului, Serviciul pensiilor, Serviciul intendenței stabilimentelor centrale "și" Serviciul locurilor întărite. Direcția II Generală" coordona procesul organizatoric și de instruire a trupelor. Ea avea în alcătuire următoarele direcții: "Direcția infanteriei, Direcția cavaleriei, Direcția artileriei, Direcția armamentului, Direcția geniului, Direcția marinei, Direcția sanitară, Direcția intendenței, Direcția
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
Serviciul intendenței stabilimentelor centrale "și" Serviciul locurilor întărite. Direcția II Generală" coordona procesul organizatoric și de instruire a trupelor. Ea avea în alcătuire următoarele direcții: "Direcția infanteriei, Direcția cavaleriei, Direcția artileriei, Direcția armamentului, Direcția geniului, Direcția marinei, Direcția sanitară, Direcția intendenței, Direcția școlior militare." Limba română
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
canal. În 1940, Eben-Emael era comandat de maiorul Jottrand. În fort erau aproximativ 1.200 de soldați belgieni, împărțiți în trei grupuri. Primul era cel al militarilor staționați permanent în fort - 200 de oameni din personalul tehnic (doctori, armurieri, bucătari, intendență șa). Celelalte două grupuri erau fortate din aproximativ 500 de artileriști fiecare. Pe timp de pace, fiecare dintre aceste două grupuri erau de serviciu în fort pe rând, câte o săptămână fiecare. Grupul care nu era de serviciu era încartiruit
Fortul Eben-Emael () [Corola-website/Science/333743_a_335072]
-
membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins, ulterior, cu sarcini atât civile, cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență și de serviciile poștale. La 4/17 noiembrie, atribuțiile Biroului au fost preluate de către "Serviciul Central al Voluntarilor Ardeleni Bucovineni". La o lună după sosirea în țară a primului eșalon, din Kiev a plecat spre Iași al doilea detașament - format
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o companie de depozit. După apelul "Comitetului Național Român" din 15 august, cifra voluntarilor înrolați a ajuns la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
mers, în același interval de timp cu sosirea "Legiunii" aflate în retragere de-a lungul Transsiberianului spre Vladivostok, la Harbin Cădere a început organizarea unui Stat Major propriu care să-l ajute în acțiune și a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Transportată în cinci eșaloane feroviare și două trenuri blindate, Legiunea continua să formeze ariergarda corpului expediționar și a ajuns la Vladivostok pe 18 mai 1920. Aceasta s-a întâmplat în pofida unor manevre de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829-1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena. În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la
Anton von Scudier () [Corola-website/Science/336680_a_338009]
-
membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri ai regimentului de piloți de planoare - aproape întregul efectiv al regimentului participând la acțiune. Parașutările și aterizările planoarelor s-au întins pe
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
aeropurtate comandate de generalul Roy Urquhart. Divizia era formată din trei brigăzi de infanteriei (două de parașutiști și una infanterie transportată cu planoare). De asemenea, divizia dispunea de baterii de artilerie de câmp și antitanc și unități de geniști aeropurtate, intendență și sanitare. Cei mai mulți dintre militarii diviziei participaseră la operațiunile aeropurtate britanice din Africa de nord și Sicilia, printre acești remarcându-se cei din Brigada I de parașutiști și Brigada I aeropurtată. În ciuda tuturor acțiunilor de pe diferite teatre de luptă, Market
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
membrii acestuia au fost sublocotenenții Victor Deleu, Leonte Simion și Vasile C. Osvadă - ajutați de către personalul din subordine. Atribuțiile Biroului s-au extins ulterior cu sarcini atât civile cât și cu noi sarcini militare, ținând de activitatea de integrare, de intendență și de activitatea poștală Atribuțiile sale au privit clarificarea stării civile și militarea a voluntarilor existenți proveniți din Rusia dar și a celor existenți în România, precum și a ostaticilor și deportaților dintre aceștia. De asemenea, printre atribuții s-a aflat
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
cele de asigurare a hranei, echipamentului și măsurilor sanitare pentru întregului contingent român, precum și în cele de înființare a unei baze române la Vladivostok și de asigurare a ordinii și disciplinei în interiorul acesteia. De asemenea, a trecut serviciile sanitar, de intendență și cultural ale "Legiunii" în subordine directă. Acestor măsuri, fostul comandant al bazei militare de la Vladivostok - generalul Lavergné, care la 20 aprilie 1920 fusese numit la comandă în locul lui Janin, nu li s-a opus. Sosiți în localitatea Harbin în
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]