343 matches
-
îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul se bate cu palma pe obrazul de culoarea leșiei, fluieră a pagubă și mă înjură de mamă. - Da’ mă-ta ce cusur are, vreau eu să-l întreb. Nu-mi simt însă limba și renunț de bunăvoie la scandal. - Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
larg căscate, plec din casa mea, ca un mădular smuls din trupul Zittei, care țipă în sufragerie, parcă ar fi fost opărită cu apă clocotită. - Zitta, nu te iert nici mort, degeaba urli, curvă! - Parcă a zis mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
1.200 (una mie două suteă de lei fiecare În numerar sau În efecte publice. Art. 41. În fiecare zi de vizită medicală se va trimite intendentului spitalului o Însemnare În care se caută femeile prostituate bolnave, pe care Însemnare intendentul o va Înapoia cu observațiunea care din aceste femei s-a prezentat la spital și care nu a venit. Aceasta Însemnare se va face deosebit de biletul de intrare În spital ce se va Înmâna fiecărei femei bolnave În parte. Titlul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
se încumetau să iasă din încurcătură, iar Rim credea că la facultate, ca și la el acasă, doi ucenici de felul acela îi puteau fi de folos. Ei se mulțumeau deocamdată, drept laborator, cu o odaie din subsolul facultății, de unde intendentul fusese deplasat. Viermuși subterani, se simțeau bine la întuneric. De altfel, aveau comunicație liberă cu sălile suverane unde trona Rim. Acest "liber parcurs" le dobândise curând influență printre studenți, care făceau apel la ei pentru cereri de favoruri la profesor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
era deodată foarte lene și uitase aproape preocupările cu care venise. Tocmai atunci baba, fără ca să i se fi 246 auzit pașii în meșii de postav, vîrî capul prin ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mare părere de rău a sa: i-ar fi plăcut ca poetul romantic Sándor Petőfi și Júlia Szendrey, fiica administratorului domeniilor Károlyi din Ardud, să se fi cununat În această biserică, nu În capela cetă ții. Înțelegea Însă că, intendentul contelui locuind chiar În incinta for tăreței, după ce s-a opus energic acestei căsătorii, văzînd că nu o scoate la capăt nicicum cu fiică-sa, și-a dat consim ță mîntul, rînduind pînă la urmă 149 Mireasa poetului, statuia episcopului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Să mergem! A trebuit să ieșim din Cișmigiu, să ocolim liceul și să intrăm pe poarta principală clin bulevard, că porțile, care dădeau odinioară în grădina ce făcea una cu Lazărul, erau acum închise. Ne-a întîmpinat tot nea Constantin, intendentul liceului. Neschimbat, ca acum douăzeci de ani! ― Să trăiți! Poftiți sus, în aripa dreaptă dinspre Cișmigiu! ― Mai ții minte, nea Constantine, când ne închideai poarta și nu puteam să chiulim din pricina dumitale? ― Țiu, da' ce era să fac, dacă așa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mică, are nevoie de siguranță, de pace; cineva trebuie să vegheze. La Domeniu voi merge chiar eu. Mă vor însoți Doctorul și Șeful Gărzilor Reunite. Castelanul a venit pe drumul ce taie peste munte, s-a ferit, înseamnă. Pentru aprovizionare, Intendenții, înlocuiți mereu pe ascuns, tot pe acolo au trecut, douăzeci și ceva de ani: un model de discreție. Nici Castelanul nu se dezminte; la rangul său, putea să vină la lumina zilei, nu noaptea, cum zice un pădurar că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
acolo au trecut, douăzeci și ceva de ani: un model de discreție. Nici Castelanul nu se dezminte; la rangul său, putea să vină la lumina zilei, nu noaptea, cum zice un pădurar că l-ar fi zărit. Poate era chiar Intendentul, ultimul. Nimeni nu mai știe cine cum arată, un haos! Îmi stau pe cap dărâmăturile alea! În loc să dorm, încerc că găsesc explicații... Sunt amenințat din toate părțile. E miezul nopții, îngerii mei păzitori veghează. Câte doi la fiecare intrare, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
De undeva, spre coloană, sunt îndreptate carabine cu lunetă. Te joci cu viitorul Planetei. O Stațiune mai mare. Ce Magistrat ai fi putut să fii!... Castelanul încă nu s-a arătat la față. Între el și restul lumii stă mereu Intendentul, zărit numai de la distanță. Din donjon, veghează, ia măsuri, se adresează nepoftiților printr-un tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
tub acustic ce duce până la poarta Domeniului, îndemnându-i să plece. Uneori, folosește o portavoce: în câteva rânduri, chiar și o pușcă de vânătoare, a descărcat-o în aer... Nici Magistratul nu a izbutit încă să-l vadă pe Castelan; Intendentul i-a comunicat, prin tub, că, poate, nici nu se va întâmpla, vreodată, așa ceva. A explicat că stăpânul său este retras într-o meditație adâncă. Câteodată, luni de zile, nu scoate o vorbă; și ani, alteori; comunică, deja, cu alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sau scârnav, își prinde nasul cu un clește; răsuflă pe gură printr-un tifon, să nu inspire vreo insectă. Castelanul a atins o stare de spiritualizare greu de închipuit; deranjat, s-ar putea să moară subit. Cam așa a zis Intendentul că stau lucrurile cu stăpânul său. „Insistența dumneavoastră, domnule, e aproape un atentat!” a țipat, în final. Un pumn vârât pe gâtul Magistratului! A înghițit povestea fără să zică pâs! Tocmai îi ajunsese la urechi - cu o zi înainte - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
o mână și cu sabia în cealaltă. Un ambidextru care să le mânuiască pe amândouă cu aceeași pricepere: cu pana va reteza capetele imbecililor, cu sabia va rescrie istoria. Va pieri asasinat. ROMANCIERUL. Sunt sigur că Masca era Castelanul. Sau Intendentul; pun rămășag că e vorba de una și aceeași persoană. La Domeniu se petrec lucruri ciudate: nimeni nu l-a văzut, încă, pe stăpân - în afara Pădurarului - și nici în fereastra donjonului, noaptea, când înăuntru este aprinsă lumina, nu au apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va scăpa cu zile, va fi judecat. Inspectorul venit din Capitală a stabilit că Șeful Gărzilor Reunite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
furia mulțimii... FILOZOFUL. Povestea cu Castelanul-alchimist este născocită de către cine știe cine. Poate chiar de către Magistrat, pentru a asmuți lumea asupra musafirului din donjon. Musafir, pentru că noul venit precis că nu este Castelanul. Niciodată nu a fost văzut, de când a sosit. Numai Intendentul, de la distanță. E un joc încurcat acolo; Magistratul e cel mai interesat să circule o astfel de istorie. Dacă prinde - și va prinde! -, castanele vor fi scoase din foc cu mâna dușmanilor săi; totodată, aceștia vor deveni mai înțelegători, cerând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunea, dacă vrei, poți să-l căsătorești pe Actor cu Darling, să-l pui pe Filozof să-l ucidă pe Romancier sau viceversa. Poți să-l mai învii o dată pe Astrolog: să reiasă că, de fapt, el este Castelanul. Și Intendentul, totodată. Poți să trimiți ploi cu broaște sau cu pești, un uragan devastator, o molimă necunoscută de care să nu mai scape nimeni, nu o rabie oarecare. Poți să aduni simultan, în Piață, pe Isus, pe Mahomed și pe Buda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
câte una pentru fiecare familie. Se vorbea de o împărțeală, în donjon erau câteva mii. Nici un Eldorado nu se putea compara cu revărsarea de aur ce urma să facă din Stațiune cel mai prosper loc de pe planetă. Castelanul dispăruse - nici Intendentul nu fusese găsit, semn că era vorba de una și aceeași persoană. Câțiva inși s-au repezit într-un tunel care ieșea nimeni nu știe unde. Nu s-a mai întors nici unul. „E un fum otrăvit acolo!” au zis unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să apară, iarăși, Castelanul, poate veni oricine în locul lui; în afara unui vilegiaturist plecat nu de mult - așa a răspândit cineva vorba -, nimeni nu știe cum arată. Poate acela a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar istoria. Fii cuviincios. Am lucrat în diplomație. Intendent. Toate ambasadele mă cunoșteau. „Pancratz Temelie“, așa-mi ziceau. Nu mă lua la pertu, dacă am venit să-mi dai o gaură la curea. Nu ți-o cer degeaba. - Ziceam și eu, îngăimă meseriașul. Îl privi lung pe bătrân, nedumerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa, în trecere: Mi-am găsit o femeie. Este întocmai cum v-ați dorit-o voi întotdeauna. Cele mai calde salutări de la fiul vostru.......... SEMNĂTURA.......... Dar la urmă ea mi-a mai făcut un ultim serviciu. L-a căutat pe intendentul de la Muzeul Național. își părăsea îndatoririle în Parlament și în Comisia pentru Cultură, l-a lămurit ea. Secretarul ei avea să fie lăsat în voia sorții. Un bărbat încă tânăr, poate dezorientat, dar cu o pregătire serioasă și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fabrica de mobilă a lui Lindgren din Kvarnåsen. în spatele unor uși duble. Mi s-a permis să o văd, dar mai departe nu am putut ajunge. Numai că ușile duble nu au fost de nici un folos. Cu timpul, a spus intendentul, îndreptându-și vestonul, care i se strâmbase un pic, cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
foarte plăcut. Mă gândesc la Marta, care a făcut ordine în vraiștea rămasă după Iisus Hristos și Maria. Odată am avut o slujbă la restaurantul Sturehof. Sau era Riche? Da, și într-o după-amiază l-am întâlnit pe stradă pe intendentul de la Muzeul Național. îmbătrânise. Semăna cu bătrâna mea învățătoare atunci când am văzut-o ultima dată. Dar m-a recunoscut imediat, deși eu îi dădusem înapoi tăblița de alamă. Era încovoiat și cu părul alb. Nu, nu numai că îmbătrânise, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să-i fi fost evidente, deși aveam ochii inflamați. Și el a vrut să știe cum îmi merge. Doresc, am spus eu, să-mi poată spune cineva cum a murit de fapt Gustave Doré. A murit de epuizare, a spus intendentul. Toți artiștii mediocri mor de epuizare. încearcă necontenit să se ridice deasupra mediei, dar sunt născuți să nu reușească. Până la urmă sunt siliți să renunțe. Atunci mor. Mor de mediocritate, din lipsă de putere și de o prea mare productivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de o prea mare productivitate. Doré n-a fost mediocru, am spus eu. El era măreț. Fără el viața mea ar fi fost o poveste cumplit de dezolantă. A făcut câteva ilustrații pline de talent în aroganța tinereții, a spus intendentul. La Rabelais și Cervantes și Dante. Dar pe urmă s-a prăbușit. De bună seamă, avea în urma lui un mic număr de munți, copaci, trupuri umane, stânci și orizonturi așa de expresive, că, prin intensitate și exagerare, se transformau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Arta este o muncă grea. Mulțumesc mult de întrebare, am spus eu, într-o încercare stângace de a reveni la începutul conversației noastre. îmi merge excelent. Mă aflu la Stockholm pentru cercetările mele de artă. îndrăznesc să afirm, a spus intendentul, că Doré a murit din cauză că era mediocru. Pe termen lung nimeni nu poate suporta să fie mediocru. Eșecurile artistice și alcoolul - în primul rând vinurile de desert dulci din Elsass. Așa a pierit! Cu câtă nerușinare îndrăznea să mă mintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]