359 matches
-
din acest oraș și trece râul Buzău pe Podul Mărăcineni, de unde drumul continuă spre Râmnicu Sărat. După ce trece râul Câlnău, drumul începe să urce pe dealurile ce formează interfluviul dintre bazinul hidrografic al Buzăului și cel al râului Râmnicu Sărat, interfluviu pe care îl traversează în dreptul punctului denumit "Crucea Comisoaiei", o curbă dublă în pantă cu pericol de accidente și în care iarna viscolul acumulează zăpadă, făcând circulația dificilă. În orașul Râmnicu Sărat, după ce trece râul cu același nume, drumul se
DN2 () [Corola-website/Science/309852_a_311181]
-
eroziune și transport. În regim natural debitele maxime ale râului Argeș au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de INMH. Se remarcă diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluenților importanți, iar viiturile se atenuează prin inundarea luncii râului și a interfluviului Argeș-Sabar. Râul Potopu prezintă caracteristicile specifice piemontului Cândești pe care îl străbate de la nord la sud printr-o vale mult adâncită. Vara, datorită secetei seacă. Are o lungime de 55 Km, panta medie de 8 la mie, și un coeficient
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
șes și colinara, situată în lunca Prutului. Comună Zagarancea se mărginește cu următoarele comune: Petrești(la nord), Todirești (la est), Mănoilești(la sud-est) și cu orașul Ungheni în partea de sud și sud-vest. Relieful comunei se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare.Solurile sunt foarte fertile, fiind favorabile culturilor de cereale și plante tehnice. Rețeaua hidrografica este formată de răul Prut și de afluientul acestuia, pârâul Vladnic sau Hlabnic (hlabnic
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
înaintarea mării în miocen din sectorul nord-vestic al Perșanilor centrali. Rocile eruptive din Defileul Oltului sînt reprezentate prin bazalte, andezite, gabrouri, serpentinite, porfire. Bazaltele și andezitele de acolo, sau de la Bogata Olteană, Valea Vîrghișului, etc. dau un relief colinar, cu interfluvii largi și văi puternic adîncite și strîmte. Coloanele de bazalt de la Racoș și Comana de Sus sînt ocrotite ca monumente ale naturii. În ultima localitate apar și jaspuri. Piroclastitele și tufurile formează un relief rotunjit pe latura vestică a Perșanilor
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
care consemnează momente deosebite din istoria regiunii (Dl. Tătaru, Pădurea Tătaru). Interesante sînt și topicele care reflectă poziția față de punctele cardinale sub forma de față și dosul muntelui. Poziția locului este subliniată de denumiri ca: Vîrful între Văi (sens de interfluviu), Dealul la Cărări, Sub Piatră etc. Constituția litologică este amintită de unele denumiri: Vf. Glodu, Dl. Pietrei, La Pietroasa etc. Aspectul exterior al formelor de relief este oglindit de unele topice ca: Munții (munceii) Inșirați, Vf. Măgura, Oala sau Gogoașa
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
marnocalcare, șisturi argiloase ș.a. - litofaciesul de Sinaia, gresii micacee ș.a. - litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate - litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) și Tărcau. Elementele morfostructurale identificate în relieful actual datează cel puțin din sarmațian. Această fază s-a concretizat prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrița (556-750 m) și a nivelului interfluviilor dintre principalii afluenți (aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost o etapă în care principala caracteristică a constituit-o formarea glacisurilor de vale, iar în cuaternar a fost desăvârșită configurația actuala a reliefului, înregistrându
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
gresii micacee ș.a. - litofaciesul de Bistra, gresii și conglomerate - litofaciesul de Ceahlău-Zăganul) și Tărcau. Elementele morfostructurale identificate în relieful actual datează cel puțin din sarmațian. Această fază s-a concretizat prin continuarea nivelului interfluviului Moldova-Bistrița (556-750 m) și a nivelului interfluviilor dintre principalii afluenți (aproximativ 300-400 m). Pliocenul a fost o etapă în care principala caracteristică a constituit-o formarea glacisurilor de vale, iar în cuaternar a fost desăvârșită configurația actuala a reliefului, înregistrându-se o adâncire a văilor de 100-140
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
Solonț și Zemeș. Lângă luciul apei se află un complex turistic. "Lacul Asău" - Este un lac format pe o treaptă de alunecare, situat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului pe prelungirea întinsă spre Trotuș a dealulului Muncelu - Piciorul Ciungii Popii (interfluviu situat între pârîul Chicera și cel al Ciungilor), în apropiere de satul Asău. "Lacul Goioasa" - Este situat pe versantul sud-estic al Muntelui Muncelu (1268 m, aflat în partea sud-estică a Prelucii Tâlharului), s-a format în urma unei alunecări produse pe
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
sute de metri, pînă la aproape 1 000 m, în zona muntelui Omu, unde atinge valoarea maximă (în raport cu Bistrița Aurie la Cîrlibaba). Rețeaua hidrografică, cu aspect radial, a fragmentat masivul printr-o serie de văi care au dat naștere la interfluvii secundare, ce se prelungesc periferic, avînd aspectul unor adevărate contraforturi. Culmea principală a ajuns pe alocuri la stadiul unei simple creste de intersecție, iar înșeuările din cadrul ei s-au format prin retragerea obîrșiilor văilor tributare Bistriței Aurii și Coșnei. Astfel
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
Tomeni cu 104 gospodării. Moșia comunei are o suprafață de 50 km². Se învecinează cu comunele: Brebenei, Coteana, Fălcoiu, Osica de Jos, Pârșcoveni și Brâncoveni. Din punct de vedere geografic, satul Osica de Sus și satul Vlăduleni, sunt situate pe interfluviul Olt-Olteț, în capătul terminal al acestuia, și pe terasa a II-a a celor două râuri. Aici se întâlnesc terasele celor două râuri. Satul Greci, Tomeni și Ostrov sunt situate pe terasa I a Oltului. În ceea ce privește caracteristicile climatice specifice comunei
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
agățătoare alcătuită din curpen și iederă. Pentru mai multe informații privind numele plantelor, puteți consulta articolul Nume alternative românești de plante. Relieful comunei Osica de Sus este alcătuit din câmpul înalt, care face parte din Câmpia Piatra Olt și din interfluviul Olt-Olteț. Pe moșia comunei, se dezvoltă larg terasele celor două râuri care au confluența situată în dreptul morii și fostului C.A.P.-ului. În valea Oltului, terasa I are o lățime de 3-4 km, iar în valea Oltețului are o lățime
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
platforma Oușoru la 655 m și gură de vărsare la 60,3 m în râul Siret. Cursul se desfășoară pe 41 de km, drenând un bazin de 119 km². Delimitarea bazinului hidrografic (b.h.) pe partea dreaptă este dată de interfluviile: Dealul Mare (602 m), Tisa (583 m), Glodului (567 m ), Dealurile Flamanda, Ogoarele, Pricopie, Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
acestea se adaugă morfologia minoră rezultată din acțiunea proceselor de pantă care în anumite condiții fizico-geografice se desfășoară cu o intesitate deosebită, ajungând în unele sectoare să fie procesul predominant. Din punct de vedere morfografic, pe cea mai mare lungime, interfluviile sunt rotunjite (431,12 km). Pe interfluviile din cadrul comunei se observă un număr mare de martori de eroziune, amplasați cu precădere în zona sud-vestică, dar mai ales în nord și nord-est. Din punct de vedere hipsometric, comuna Vărbilău are o
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
acțiunea proceselor de pantă care în anumite condiții fizico-geografice se desfășoară cu o intesitate deosebită, ajungând în unele sectoare să fie procesul predominant. Din punct de vedere morfografic, pe cea mai mare lungime, interfluviile sunt rotunjite (431,12 km). Pe interfluviile din cadrul comunei se observă un număr mare de martori de eroziune, amplasați cu precădere în zona sud-vestică, dar mai ales în nord și nord-est. Din punct de vedere hipsometric, comuna Vărbilău are o altitudune medie de 457 m, minima fiind
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
comunei unde atinge 250 m, spre zona mediană a cursului Vărbilăului unde are valori de ,cu o cădere de nivel de 45 m. Prezintă maluri înalte, forme de acumulare fluviatilă. Densitatea fragmentării reliefului pe teritoriul comunei Vărbilău este relativ mare interfluviile fiind afectate de un mare număr de cursuri de apă intermitentă. Valorile de sub 2 km / km² se întâlnesc doar în jumătatea nordică a zonei și ocupă 13,3% din suprafață. Între 2,01 - 3,00 km / km² avem suprafețe deținând
Comuna Vărbilău, Prahova () [Corola-website/Science/314608_a_315937]
-
cablul unuia dintre monitoare s-a rupt și a fost necesară toată îndemânarea echipajului român pentru a evita scufundarea navei. În continuare, flotila a urcat cursul Rinului până la Frankfurt pe Main iar continuând apoi pe Main până la Bamberg. Pentru trecerea interfluviului dintre Rin și Dunăre între Bamberg și Kelheim a fost utilizat Canalul Regele Ludwig (Ludwigskanal), care fusese inaugurat în 1843 de Ludovic I al Bavariei. Lungimea totală era de 178 km și creasta de află la cota 417 mdM. Canalul
Matila Ghyka () [Corola-website/Science/313624_a_314953]
-
raionului Nisporeni. Teritoriul raionului Nisporeni este o parte componentă a podișului Moldovei centrale. Relieful este variat complicat deluros, fragmentat de văi adînci și ravene de 150-250 m cu versanți priporoși și abrupți pe care se dezvoltă numeroase alunecări de teren. Interfluviile au formă de șiruri de dealuri tăiate de numeroase curmături. Raionul Nisporeni este situat pe partea cea mai înaltă a podișului și anume pe podișul codrilor foarte faimoase prin fragmentarea puternică de care dispune. Îprejurimile lor amintesc un relief premontan
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
malul Nistrului, s-au format văi adânci în formă de canioane săpate de afluenții fluviului. În centrul țării se află Podișul Moldovei Centrale caracterizat prin dealuri înalte, înguste și alungite, care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150-250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți. În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
care alternează cu văi adânci și hârtoape de 150-250 m. Interfluviile au aspect de lanțuri deluroase cu versanți priporoși și abrupți. În sudul țării se întinde Câmpia Moldovei de Sud cu suprafață fragmentată de văi largi și disecate de ravene. Interfluviile ating câți kilometri în lățime, sunt plane și puțin ondulate. Altitudinea maximă Câmpiei Moldovei de Sud este de 247 m. Între râurile Prut și Ialpug se evidențiază Colinele Tigheciului - regiune deluroasă ce se întinde în direcția submeridională în partea de
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
de alunecare și de eroziune torențială, care scot din circuitul agricol suprafețe apreciabile de teren. Piemontul Cândești constituie o treaptă de relief care se deosebește prin alcătuirea geologică, tectonică și morfologică atât de Subcarpați, cât și de zona de câmpie. Interfluviile sunt netede, împădurite, ușor înclinate spre sud și fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrișuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafața județului, alcătuiesc cea mai joasă și cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
sunt netede, împădurite, ușor înclinate spre sud și fragmentate de văi mult mai adâncite în cuvertura de pietrișuri. Câmpiile, care ocupă peste 50% din suprafața județului, alcătuiesc cea mai joasă și cea mai tânără treaptă de relief. Orientarea generală a interfluviilor , nord-vest -- sud-est, panta mică a acestora, lățimea și gradul slab de fragmentare dau nota dominantă a acestei unități. Din forajele existente se constată prezența unei cuverturi de pietrișuri de grosimi variabile peste care stau depozite loessoide sau de luncă. În
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
intrarea în județ o suprafață de bazin de 636 km2 și o lungime de 67 km, iar la ieșire o suprafață de bazin de 1120 km2 și o lungime de 157 km, confluența cu Argeșul fiind însă în afara județului Dâmbovița. Interfluviul dintre Dâmbovița și Ialomița este drenat, în zona de câmpie de Colentina și Ilfov, afluenți ai Dâmboviței, cu care se unește în județul Giurgiu. Un alt afluent important al râului Argeș este Sabarul, care își culege apele de pe teritoriul județului
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
pleistocene inferioare. Trebuie să remarcăm faptul că prin infiltrarea apelor superficiale în depozitele mio-pliocene, acestea suferă de cele mai multe ori un proces de mineralizare accentuată și apar, sau sunt întâlnite în foraje, ca ape minerale cu importanță mare pentru economia județului. Interfluviul dintre Dâmbovița și Argeș, exceptând luncile celor două râuri, este alcătuit din depozite de pietrișuri și nisipuri cu o permeabilitate bună. În colțul sud-vestic al județului, la sud de lunca Argeșului, în sectorul aferent Câmpiei Găvanu-Burdea, apele freatice au condiții
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
medii de 400 m fiind brăzdată de văi săpate în argilă, marne, nisipuri sarmatice, alunecări care au blocat râurile formând lacuri - amenajate ulterior în eleștee. Relieful caracteristic este de domuri gazeifere degradate de apele curgătoare formând lunci largi și colmatate. Interfluviile sunt cultivate, solurile fiind fertile, acesta fiind și motivul pentru care culmile domoale au fost denumite "câmpie". În partea de vest a județului câmpia primește un caracter de stepă, iar în est crește gradul de împădurire odată cu creșterea altitudinii, acest
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Este așezat în partea de sud-vest a județului , pe interfluviul dintre râurile Sitna și Dresleuca, spre vest între Dresleuca și Siret, apoi coboară între dealurile Crivăț, Agafton, Baisa, în adâncuri sprijinindu-se pe platforma Moldovei. Orașul este atestat documentar de pisania Bisericii armene Sfânta Maria ce datează din 1350. Între
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]