471 matches
-
care se pot menționa: - diversele circumstanțe care pot influența obiectivitatea evaluării atât din perspectiva profesorului, cât și din cea a elevului (gradul diferit de dificultate a întrebărilor de la un elev la altul, variația comportamentului evaluatorului etc. generează o puternică varietate interindividuală și intraindividuală între evaluatori sau la același evaluator în momente diferite, la fel cum starea emoțională a elevului în momentul răspunsului influențează performanța acestuia din punctul de vedere al calității prestației sale); - nivelul scăzut de validitate și fidelitate; - consumul mare
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
valoare în sine, ci în raport cu consecințele acesteia asupra evoluției elevilor. Idealul obiectivității în notare este afectat de anumite circumstanțe care pot induce variații destul de semnificative, relevate fie la același examinator în momente diferite (variabilitate intraindividuală), fie la examinatori diferiți (variabilitate interindividuală). De altfel, specialiștii acreditează teza conform căreia, întrucât educația este o interacțiune între subiectivități, ...o evaluare pur obiectivă, impersonală și absolut neutră, adică o evaluare fără subiect, este nu numai imposibilă, dar și mai slab semnificativă, mai puțin relevantă și
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
maximă instantanee de creștere a presiunii (dP/dtmax) este atinsă în mod normal la sfârșitul contracției ventriculare izovolumetrice, imediat înaintea deschiderii valvelor sigmoide (fig. 5.42). Cu toate că valoarea dP/dtmax este bine corelată cu variațiile contractilității, ea are importante variații interindividuale fiind influențată și de presarcină, fiind deci utilă nu ca un indicator în sine a contractilității ci pentru a estima variațiile contractilității la același subiect în diferite situații [57]. Fracția de ejecție. Este cel mai important indice caracterizând faza de
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
lipsa totală de nocivitate a indicatorului folosit și absența fenomenului de recirculare. Valorile normale ale debitului cardiac de repaus pentru fiecare din cei doi ventriculi sunt apreciate la 5-6 litri de sânge pe minut. Aceste valori suferă însă variații, atât interindividuale cât și la același subiect în funcție de multipli factori fiziologici sau patologici. Deoarece parametrii morfologici ai subiectului condiționează semnificativ valoarea debitului cardiac, este mai corectă exprimarea acestuia raportat la suprafața corporală, sub forma indicelui cardiac; valoarea normală a indicelui cardiac este
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
Richard, C.; Smith, Edward E.; Bem, Daryl, J. Introducere în psihologie, Editura Tehnică, București, 2002. Barus-Michel, Jacqueline; Giust-Desprairies, Florence; Ridel, Luc, Crize, Abordare psihosocială clinică, Editura Polirom, Iași, 1998. Binet, Alfred, Psihologia raționamentului, IRI, 2002. Birch, Ann; Hayward, Sheila, Diferența interindividuale, Editura Tehnică, 1999. Blândul, Valentin, Cosmin; Duța, Florentina, Adriana în Marcu, Vasile (coordonator), Vademecum de psihopedagogie specială, Editura Universității din Oradea, 2007. Brânzei, Petre, Itinerar psihiatric, Editura Junimea, Iași, 1979. Bulgăr, Gh., (sub red.), Dicționar de sinonime, Editura Albatros, București
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
sau chiar ignorată latura instabilă, variabilă. Și tocmai așa s-a și procedat. Nu numai psihometria clasică, dar și cea contemporană se sprijină pe ideea stabilității și invarianței în timp a structurilor psihice în plan intraindividual, recunoscându-se doar variabilitatea interindividuală. De la nivelul componentelor particulare, atributul stabilității și invarianței a fost extins la nivelul ansamblului personalității. În cvasitotalitatea definițiilor personalității se menționează ca esențială nota constanței, atât în planul structurii interne latente, cât și în cel al expresiei ei comportamentale externe
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
morala heteronomă (a constrângerii din exterior) la cea autonomă (a condiționării din interior), printr-o fază intermediară a reificării normelor, a considerării lor în afara împrejurărilor concrete și a intenției actorilor sociali. Această transformare are loc pe platforma obiectivă a cooperării interindividuale în grup și a apariției conștiinței forței opiniei publice. Se pare că, fără a putea stabili limite precise de vârstă și a putea găsi granițe nete între stadiile ontogenezei conștiinței morale, ea se formează și evoluează în sensul mecanismului general
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
el? În fine, viziunea biologistă nu poate da seama pentru larga gamă a comportamentelor individuale (la primatele nonumane, standardizarea este incomparabil mai mare decât la om) și, mai ales, nu poate explica extraordinara variabilitate socioculturală a valorilor. Dacă diferențele axiologice interindividuale ar putea fi explicate, între anumite limite, prin profiluri genetice particulare - îngemănări diferite de caractere genetice din bagajul genetic uman total -, repartizarea lor în configurații specifice, statistic reprezentative, nu este recunoscută nici de cei mai mulți specialiști în genetica umană. Și, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
axiologice înțelegem în primul rând valorile, dar - după cum se va vedea -, în numite contexte, ele includ și normele prescriptive (ce trebuie să faci) și atitudinile generalizate. Să mai precizăm apoi că ne oprim aici cu deosebire asupra caracteristicilor, a comportamentelor interindividuale și funcțiilor axiologicului la nivelul individului și a relațiilor acestuia în mediul social, și mai puțin la o analiză culturală și istorică a rolului structurilor axiologice. Sistemul de valori și norme proprii unei culturi sau unui grup reprezintă probabil conceptul
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cei care s-au ocupat de personalitate și motivație: pentru G. Allport (1984) și J. Nuttin (1968), de exemplu, valorile, concentrate într-o filosofie a vieții, sunt cele care dau unitate și consistență persoanei și fac posibilă predicția în comportamente interindividuale. Sedimentate în personalitate, valorile servesc drept criterii evaluative în relațiile interpersonale socioafective (Mihu, 1967), în felul în care eul propriu se prezintă celorlalți în viața cotidiană (Goffman, 1959) și, de asemenea, în aprecierea atitudinilor și conduitelor semenilor noștri. Valorile constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
sunt sărăcia și lipsa de educație - caracteristici aflate la rândul lor în raport de circularitate cauzală. În multe țări, lor li se asociază factorul rasial și cel etnic, însoțite de cel religios, de unde o exacerbare a fricii, urii și violenței interindividuale și intergrupale. La nivel macrogrupal însă, de etnii, națiuni, țări, în exercitarea violenței intervin și alți factori, ce țin de tradiție, de cadrul economic, politic și juridic și, uneori, de conjuncturi și evenimente istorice. Astfel, faptul că în SUA rata
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
relații „față în față”, se aplică un chestionar sociometric (i se spune și test sociometric, denumire din nou cam pretențioasă, întrucât cel puțin una dintre condițiile testului psihologic propriu-zis, anume etalonarea, nu este îndeplinită). Chestionarul cuprinde întrebări ce privesc preferințele interindividuale după diferite criterii. De exemplu: „Dacă ar trebui să reprezinți anul tău de studiu într-o competiție (comună) profesională, numește colegul pe care l-ai alege ca partener” sau: „Dacă ai avea o gravă problemă personală (intimă), cărora dintre colegi
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
de alegeri și respingeri. Dar, tot la acest nivel, o serie de indici rezultați din raportul alegeri/respingeri percepute, cum ar fi cel al lacunelor sau iluziilor perceptive, pot fi utilizați în conturarea unui tablou al personalității individului. La nivel interindividual, se identifică diferite genuri de diade sociometrice, plasate pe un continuum, începând de la cea perfect armonică - se așteaptă (percep) să se aleagă reciproc și se aleg efectiv -, până la diverse forme de dizarmonii (ca, de pildă, cea în care A îl
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
angajaților lor, nu doar pe planul salarial, ci și în alte dimensiuni ale condițiilor de muncă, precum și la faptul că oamenii fac judecăți asupra situației lor globale ca angajați. După cum s-a mai sugerat pe parcursul acestei lucrări, problema echității restrânse (interindividuale, în familie și în alte grupuri) a fost încorporată într-un concept mai larg, cel al justeței sociale, urmărindu-se mecanisme și efecte ale inechităților și la scară macrosocială. La noi în țară, S. Chelcea și colaboratorii săi (2000) au
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
resimți în mod obișnuit), dezvoltând mai frecvent boli cu substrat psihosomatice că boli cardiace , ulcer etc. 1.3.2..Factori de stres organizațional Au fost identificați mai mulți factori de stress în organizații precum birocrația, structura ierarhică a organizației , competiția interindividuala, caracteristicile de rol, caracteristicile fizice ale muncii etc. a. Factori de stres la nivel executiv și managerial supraîncărcarea rolului - are loc atunci când o persoană trebuie să execute mai multe sarcini într-o perioadă scurtă de timp responsabilitate crescută - deciziile pe
Stresul şi inteligenţa emoţională în organizaţii by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/566_a_739]
-
la dimensiunea morală: sărăcie lucie alături de bogăție opulentă, oameni care Își pierd orice speranță și care, ca atare, sunt capabili de orice, manipulări genetice, abuz asupra mediului, excese științifice, tehnologice, politice, religioase cu consecințe incalculabile pe termen lung, deteriorarea raporturilor interindividuale sau/și colective, manipulare impardonabilă dar și incontrolabilă a indivizilor și colectivităților. Toate acestea - și Încă multe altele care n-au fost aici enumerate - marchează o situație istorica nedorită, dar favorabilă recursului la moralitate: valorile centrale În jurul cărora ar putea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
poate spune, În concluzie, că prietenia este, În esența ei, un sentiment moral care leagă două persoane. Din acest motiv, este exagerat sau chiar nepotrivit să se vorbească despre prietenia dintre grupuri, prietenie dintre popoare etc. Prietenia este o relație interindividuală și nu una intergrupală. Între grupurile umane, Între popoare, pot exista relații de colaborare, de respect, de ajutor, de asociere, de alianță, dar acestea nu trebuie considerate În nici un fel relații de prietenie. Ele nu sunt relații bazate pe simpatie
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
scop” se individualizează puternic în raport cu toate celelalte, ea încercând să surprindă nu doar rolul factorilor comportamentali în conducere, ci și al celor cognitivi și, mai ales, al celor motivaționali. De asemenea, teoria aduce pentru prima dată în discuție rolul diferențelor interindividuale în explicarea satisfacției și performanțelor. În planul implicațiilor organizaționale, teoria atenționează asupra unor caracteristici ale formării conducătorilor. Această formare nu trebuie să se centreze doar pe achiziția unui nou stil comportamental de către lider, ci și pe antrenarea liderilor în diagnosticarea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de asemenea calități și care probabil că nu vor ajunge lideri - iar dacă ajung, vor fi ineficienți. # Cel mai mare câștig teoretic, dar și cu importante repercusiuni practice, îl constituie recunoașterea și luarea în considerare în actul conducerii a diferențelor interindividuale. Într‑adevăr, unele diade pot fi mai eficiente, altele mai puțin eficiente, și atunci este normal să fie sprijinite și propulsate cele eficiente. De asemenea, ideea conducerii dinamice vine în prim‑plan, teoria conținând necesitatea schimbării comportamentului liderului pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
p. 14) care, pornind de la ea, a elaborat un model asupra stresului managerial); elaborarea unor definiții de lucru, însoțite neapărat de precizările de rigoare (de exemplu, Gibson, Ivancevich și Donnelly [1982Ț, definesc stresul ca un răspuns adaptativ, mediat de diferențe interindividuale și/sau procese psihice, răspuns care este consecința unei acțiuni/situații/eveniment din mediu și care solicită excesiv psihologic sau fizic o persoană; fiind o definiție de lucru, autorii fac o serie de precizări menite a-l atenționa pe cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
temelor și problematicilor tratate, dar și a modalităților de abordare a lor. Cauzele, simptomele, consecințele și mijloacele de prevenire sau de ameliorare a lor sunt foarte asemănătoare. Cauzele sunt prezentate și într-un caz, și în altul la nivel intraindividual, interindividual, organizațional. „Remediile” împotriva stresului și burnout-ului sunt identificate în plan individual și organizațional. Din punct de vedere teoretic, unii autori (Lazanus și Folkman, 1984; Handy, 1988) consideră că stresul și burnout-ul nu trebuie abordate ambele din perspectiva paradigmei tranzacționale, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și Borg, 2007): -În funcție de modalitatea de interpretare a rezultatelor, distingem testele normative și testele criteriale. Testele normative presupun compararea rezultatelor unui subiect cu rezultatele grupului de referință. Ele permit realizarea unui „clasament” al subiecților, fiind valorizată posibilitatea de comparare interindividuală. Testele criteriale presupun raportarea rezultatelor unui subiect la un nivel prestabilit al performanței în domeniul de interes. Scorurile obținute de un subiect sînt interpretate în raport cu un criteriu, nu în contextul rezultatelor grupului de referință. Distribuția scorurilor la testele criteriale este
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
toate condițiile experimentale (este testat de mai multe ori). Atunci cînd designul conține o singură VI, metoda presupune compararea a cel puțin trei condiții experimentale (trei variabile pereche în SPSS). Analiza varianțelor. În ANOVA simplă și factorială varianța datorată diferențelor interindividuale (sau intragrupuri) făcea parte din varianța eroare (neexplicată). În ANOVA cu măsurători repetate această varianță dată de diferențele interindividuale este analizată și controlată (datorită faptului că fiecare subiect participă în fiecare condiție experimentală) și astfel nu mai face parte din
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
a cel puțin trei condiții experimentale (trei variabile pereche în SPSS). Analiza varianțelor. În ANOVA simplă și factorială varianța datorată diferențelor interindividuale (sau intragrupuri) făcea parte din varianța eroare (neexplicată). În ANOVA cu măsurători repetate această varianță dată de diferențele interindividuale este analizată și controlată (datorită faptului că fiecare subiect participă în fiecare condiție experimentală) și astfel nu mai face parte din varianța eroare. Prin urmare, varianța eroare este mai mică în designul cu măsurători repetate, comparativ cu designul intergrupuri și
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
un lucru "straniu", și anume o reîntoarcere la noțiunile și interpretările clasice, atît în privința pieței cît și a firmei. Astfel, toate raporturile sociale, atît de mult invocate de comportamentaliști, de instituționaliști, sunt considerate ca fiind în fapt piețe implicite, relațiile interindividuale sistematizate constituind de facto si de jure adevăratele instituții importante, pe care organizațiile și instituțiile consacrate nu ar face decît să le colecționeze și să clădească pe baza lor o întreagă și inutilă suprastructură. Raționalitatea agenților economiei apare deci între
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]