1,213 matches
-
mai curând expresia unei crize de comunicare între natură și om" (idem, p. 17). Și, mai departe, "a avea sentimentul naturii în sens înalt nu înseamnă a con-pătimi vulgar cu ea, ci a avea sentimentul că natura este expresia unei interiorități diferite de a ta, chiar dacă ea se integrează, alături de a ta, interiorității globale a cosmosului"(idem, p. 51). În același sens vorbește și Călinescu: "A prețui natura înseamnă a descoperi în ea tablouri" (vezi G. Călinescu, "Domina bona", în Pagini
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
p. 17). Și, mai departe, "a avea sentimentul naturii în sens înalt nu înseamnă a con-pătimi vulgar cu ea, ci a avea sentimentul că natura este expresia unei interiorități diferite de a ta, chiar dacă ea se integrează, alături de a ta, interiorității globale a cosmosului"(idem, p. 51). În același sens vorbește și Călinescu: "A prețui natura înseamnă a descoperi în ea tablouri" (vezi G. Călinescu, "Domina bona", în Pagini de estetică, antologie, prefață, note și bibliografie de Doina Rodina Hanu, Editura
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de acum jocul erotic al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui Georges Bizet, elogiată de Nietzsche ca model absolut al artei cu ecouri adânci
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
caracterul polisemantic al prepozițiilor, care vin în aceeași relație sintactică cu un fascicol de trăsături semice care adâncesc, nuanțează, definitivează sensul general, din perspectiva unor opoziții care se interferează: interior/exterior, vertical/orizontal, punct de plecare/punct de sosire etc. Interioritate 1. • asumare (punct de sosire): în, înăuntrul Am intrat în casă./ Am intrat în luna septembrie. • părăsire (punct de plecare): din, dinăuntrul Am ieșit din casă. Am ieșit din septembrie. • străbatere (anulare a hotarului interior/exterior): prin Am trecut/intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Miorița: „Pe-un picior de plai Pe-o gură de rai.” Grigorescu place pentru lumina generoasă a picturii sale, pentru speranța într-un timp al binelui și-al adevărului, pentru puterea de a visa și a îndrăzni. Pictura lui sugerează interioritatea sublimă a neamului nostru, natura lui lirică, de aceea Grigorescu e receptat ca apropiat al lui Eminescu. Universala faimă a sculptorului Constantin Brâncuși e postumă. Din perspectiva urmărită, vom desprinde câteva elemente revelatoare. Lucrările sale sunt împrăștiate în atelierul parizian
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
socialiști: Această protoînclinație de esență și natură spirituală pură spre pozitivul moral, nedatorată vreunui determinism genetic ori vreunei experiențe prealabile, este nucleul sinelui sau sinele latent și este sădită în persoana umană, odată cu ivirea embrionului uman, ca latență spiritual-morală a interiorității sale și ca mecanism sigur de organizare interioară și exterioară a conduitei sale. Omul se naște, iată, cu protofuncții, precum este și această protoînclinație spre pozitivul moral, pe care n-o aduce în sufletul lui nici o experiență de pe firul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
avansată, nefiind o consecință a conștiinței. O altă caracteristică a imaginii implică libertatea sa. Subiectul este liber să-și actualizeze potențialitățile. Exterioritatea subiectului către obiect și a obiectului către subiect tinde să se estompeze pentru a se nuanța într-o interioritate proprie. Specificitatea fenomenului psihic al imaginii rezultă din faptul de a se identifica simultan cu realul și irealul 2. Teoria lupașciană a logicii contradictoriului rămâne esențială pentru fundamentul antropologiei Imaginarului, în măsura în care structurează principiile de organizare ale logicii imaginative, prin revalorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
românesc se citea la Paris / 127 3.5. Arheologia ca știință a frumosului / 138 3.6. Estetica dispariției. Creația operelor din resturile vieții / 143 3.7. Metaforele formei: mozaicul și mărgăritărelele / 153 Partea a patra. SINGULARIZAREA / 165 4.1. Cucerirea interiorității / 165 4.2. O arheologie a pasiunilor colective (I): râvna / 170 4.3. O arheologie a pasiunilor colective (II): zelul național / 180 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale vieții de scriitor / 189 4.4.1. Ocazia. Vocația
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a inspirat după 1840 expedițiile în căutarea vestigiilor arheologice și a pieselor etnografice. În sfârșit, chiar și realitățile mai subtile ale națiunii devin vizibile și active ca resurse literare tot în funcție de aproprierea unor cadre de reflecție în spațiul românesc. Angajarea interiorității în literatură printr-o figură a "vocației literare" depinde astfel de etica romantică a misiunii și de pătrunderea, tot în preajma Revoluției pașoptiste, a ideilor legate de "chemarea națională" care străbate existențele individuale și le dă sens. Analiza geniului și a
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Hristopul, menționează faptul că a contribuit la redactarea Codului lui Caragea. "Geniul" boierilor nu e de natură să îi distingă. Procedeul însuși al listei, fără ierarhizare, fără caracterizare, fără reliefare, arată intenția de nivelare. Ei nu sunt definiți printr-o interioritate diferențiată sau o acțiune politică singularizată. Individualitatea lor ține de drepturile politice: opiniile pe care pot să le exprime, voința pe care pot să o arate, deciziile pe care le pot influența. Ceea ce îi face "geniali" e o anume capacitate
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
indivizii. Definiția genialității condiționează excepționalitatea de cunoașterea unui dat, nu de o dispoziție interioară. Este cea de-a doua caracteristică, după perspectiva cantitativă asupra genialității, care face modelul atractiv pentru o cultură emergentă. Heliade Rădulescu nu trebuie să opereze cu interioritățile fragile, slab definite ale poeților care populează câmpul la începuturile literaturii. Nu e silit să le cunoască resorturile psihologice, nu are nevoie să le evoce predispozițiile morale, nu trebuie să se prevaleze de o intimitate oarecare cu biografia lor. Ei
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
vieții și activității scriitorilor, și disoluția ei în masa societății. Și asta pentru că, în mod inevitabil, prin generație, nenumărate fire conduc spre resursele demografice brute, spre integralitatea corpului social cu individualitățile sale abstracte, cumulate fără distincție, fără specializare și fără interioritate, în simplă bază biologică sau cantitativă. În ultimele pagini ale eseului despre Generațiile literare, Julius Petersen spunea că "incalculabilă este și raza de acțiune în spațiu a unei mișcări generaționale, precum și adâncimea efectului ei în societate"129. E riscul și
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acest nivel al "izvoarelor" și al "tainelor inimii" se creează un cadru de oglindiri și de reverberări multiple. Amorul tematizat în poezie își regăsește "taina" în amorul trăit de poet și se oferă astfel pentru a fi experimentat în propria interioritate de către ascultător. În acest fel, valoarea sociabilității pe care Rosetti o împrumutase din lectura lui Michelet se construiește simultan și reiterativ pe mai multe planuri, ca și cum ar exista un flux comun care face să circule aceeași pasiune a simpatiei din
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
condamnat folclorul și l-a lipsit de consecințe în evoluțiile pe termen lung ale culturii literare, ci tocmai absența sa - sau mai bine zis indiferența reprezentărilor estetice la energia orientată a angajamentului național. Partea a patra SINGULARIZAREA 4.1. Cucerirea interiorității Dacă privim de la distanță miturile productivității literare din secolul al XIX-lea, dincolo de varietatea lor, intuim un sens al evoluției care se petrece dinspre exterior spre interior. Primele încercări de circumscriere a creativității naționale se referă la demografie și la
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
genial și ciudat în felul său"1, e pentru că portretul oferă o perspectivă interioară asupra unui autor indiferent, atribuie unui minor caracterul excepțional al vocației literare ("ciudățenia"). Iar comentariul sarcastic al lui Maiorescu subliniază derizoriul acestei calificări nejustificate a unei interiorități: "Mai toți suntem spirite universale, ca Pralea, și, ca dânsul, bărbați geniali - însă cam ciudați în felul nostru"2. Dar dincolo de rezerva mușcătoare cu care primește excesele lui Pumnul, el însuși avea să comită mulți ani mai târziu același păcat
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ani mai târziu același păcat, descriind pasiuni devoratoare, "chemări" pentru autori nesemnificativi precum Ioan Popovici-Bănățeanul sau Victor Vlad-Delamarina. "Era în el o putere impulsivă spre literatură" scria Maiorescu despre măruntul poet dialectal 3. În numai câteva decenii, numărul mare de "interiorități" a înlocuit numărul mare de practicieni. Și aceasta reflectă ce s-a schimbat în atmosfera epocii: corpul social a devenit străveziu și lasă să se vadă ce e înăuntru. Ca și cum dintr-o dată populația pe care o mobilizează literatura s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Weber din 1904, Etica protestantă și spiritul capitalismului. Reflecția e veche și multe dintre mijloacele și concluziile ei au fost contestate. Totuși, două lucruri mi se par în continuare inspiratoare. În primul rând, ceea ce a arătat Weber a fost că interioritatea și conceptualizările ei nu sunt o afacere individuală. În ciuda unei lungi tradiții a confesiunii care a creat sentimentul că cele ce se petrec în sufletul fiecăruia nu pot fi scrutate decât de protagonistul lor, reflecția asupra "chemării" a demonstrat, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
a angajamentului lor sufletesc. Misiunea națională a fost pasta moale din care se putea modela chemarea literară: asta nu însemna că orice operă urma să fie tendențios naționalistă, ci doar că dorința națională era unica reprezentare cu adevărat democratică a interiorității. Era singurul "apel" pe care biografii îl puteau presupune, fără teama că ar putea greși, ca motivare intimă a ceea ce îi împinge pe oameni să acționeze și să își dedice existențele. 4.4. Fabrica de biografii. Cele trei tipare ale
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
niciun sens figura unui scriitor care să elaboreze, plecând de la particularitățile propriei vieți sufletești, o versiune singularizată a aspirației naționale. Pentru universul naționalist o căutare de sine care să aspire la identificarea unei chemări este inutilă. Și în realitate, figura interiorității diferențiate - care participă chiar prin diferențierea sa la constituirea unei misiuni - e foarte rară în aceste colecții de biografii. Penultima biografie din Lepturariul lui Aron Pumnul, aceea a lui H. Grandea, e una atipică. Personajul nu se definește nici prin
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
nevoie de un critic sau de un estet. Posibilitatea manierelor e în esență democratică, ține de universalitatea accesului la text; lectura lor e însă elitistă, depinzând de un număr mic de inițiați. De aici, numeroasele forme de "colonizare" a acestei interiorități textuale în cultura critică românească după 1880. Protagoniștii lor sunt Dobrogeanu-Gherea, Macedonski și Maiorescu însuși - adică cei care au încercat să exploateze textualitatea pentru a constitui "marginalități". Însă aceasta e o altă istorie, care nu mai spune nimic despre mobilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fost preluate și recontextualizate în noile cadre de percepție a literaturii. Câmpul autonom al literaturii s-a format la noi prin deturnarea unor reprezentări vocaționale proiectate inițial sub semnul democratic al "chemării naționale". Există o relație strânsă între conceptul de interioritate singularizată pe care s-a construit perspectiva autonomistă a literaturii și noțiunea de dedicație vehiculată la începuturile literaturii române. Însă e doar o supraviețuire camuflată, greu de recunoscut și aproape imposibil de invocat ca filiație legitimă. Recunoașterea în miezul vocației
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
le deguste și să le asimileze pe toate fără să adere la nici una, producând astfel o "comoară mai bogată de achiziție umană". Dacă cetățenii unei decadențe sunt inferiori ca truditori la măreția țării, nu sunt poate superiori ca artiști ai interiorității sufletului lor? Dacă sunt inadaptați la acțiunea privată sau publică, nu este oare pentru că sunt adaptați la gândirea solitară? Dacă nu sunt în stare să perpetueze generațiile viitoare, nu este oare pentru că abundența senzațiilor fine și excelența sentimentelor rare i-
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau de cântul cristalin al vieții cu scânteietoarele sale contradicții, cu bogăția sa insondabilă și copleșitoare. Civilizația era în schimb forța care domină lumea occidentală cu mitul progresului, al economiei, tehnicii și dezvoltării, cu democrația
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
caracterul nu doar european, ci și planetar al nihilismului, și în faptul de a oferi chiar și în perspectivă optimistă o terapie împotriva nenorocirilor pe care le-a produs. Aceasta constă în neobosita apărare a spațiilor restrânse, dar inviolabile ale interiorității individuale, considerate de Jünger ultimul bastion posibil de rezistență. Urmând această strategie, fără a trăda convingerea potrivit căreia cel ce cade nu trebuie ajutat să se ridice, ci ajutat să cadă, el nu pune la punct un atac frontal împotriva
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
puțin extirpat cu ușurință. Singura posibilitate de a rezista înaintării sale de neoprit este ridicarea unui bastion interior în apărarea rarelor oaze de libertate rămase în "deșertul care înaintează". Aceste oaze erosul, prietenia, arta, moartea sunt teritoriul sălbatic (Wildnis) al interiorității în care individul se retrage înarmându-se cu o platoșă împotriva oricărui atac adus caracterului său inviolabil: aici el rezistă chemărilor bisericii, amenințărilor Leviatanului, angrenajelor organizării, și reușește să mențină echilibrul în "vâltoarea nihilismului". Jünger se adâncește din ce în ce mai mult în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]