608 matches
-
sintactică. Câteva „laude”, de exemplu, adresate tomatei, mărului sau lacrimilor sunt poeme aproape manieriste. Obiectele își pierd contururile propriu-zise, pulverizate într-o rețea de metafore de o mare frumusețe. Fântânile, oglinzile, statuile apar ca spații ale contemplării, miracole ale universului interiorizat. Și totuși, P. nu și-a trădat structura sa de frondeur. În anii ’50, la data publicării „laudelor”, o asemenea reîntoarcere la poezia esențializată, în care ideea elogiului era servită de o tehnică extrem de ingenioasă, reprezenta în fond un mod
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
De la o manieră grandilocventă, cu gesticulație fastuoasă, actorul N., impresionând mereu prin măștile pe care și le compune, prin maiestatea ținutei și rostirea cantabilă, plină de virtuozități, evoluează spre un joc mai realist, mai puțin preocupat de plastica exterioară, mai interiorizat. Era, pe scenă, un adevărat creator. De altfel, în intervențiile lui asupra artei actorului (unele găzduite de „Rampa”), el susține dreptul interpretului de a crea. În afara acestor articole, care iau în discuție și chestiuni de teorie a teatrului sau de
NOTTARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
acesteia. Acțiunile violente pot fi astfel privite și ca ilustrări ale unor crize identitare. Construcția identității precede acțiunea, pentru ca apoi să derive din ea. Desigur că nu orice acțiune este derivată din identitatea construită. Socializarea și formarea profesională sunt date, interiorizate deja. Dincolo de acestea, diversitatea câmpurilor de acțiune și a deschiderilor sociale se multiplică, iar procesele identitare generează modurile de a fi și a acționa pentru a se testa, eventual pentru a se schimba oricum, pentru a rămâne mereu în construcție
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
noi filoane, cum ar fi militantismul și eticismul, care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
cercuri americane are ceva de-a face cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom: o disonanță cognitivă fertilă și perspicace, o diferență interiorizată și reflectată, de bună-credință în ciuda retoricii nemiloase, de luat în seamă în ciuda faptului că Bloom este, în multe privințe, un excentric. Așa îl văd eu: un erudit într-o lume pentru care erudiția nu contează; un dandy provincial, prizonier pe
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
se poartă pe la noi. Era îmbrăcat cu un costum ușor de culoarea căprioarei. Pe nas avea ochelari de soare. Se ridică politicos. Chiar sub această mască, Terry Lennox exercită aceeași forță de seducție. Amestecul de directețe și delicatețe, de forță interiorizată și moliciune reprezenta un arsenal al seducției căruia i se putea cu greu rezista. Pe parcursul romanului, Marlowe nu investighează, de fapt, împrejurările morții lui Lennox, ci reconstituie fragmente - disparate, ilogice, contradictorii - ale vieții lui. Concluzia nu poate fi decât deconcertantă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Prototipurile unor mecanisme de apărare Cum se realizează trecerea de la prototipuri-precursori la mecanisme de apărare? Ipoteza avansată se referă la interiorizarea dispozitivului biologic sub forma unei operații a gândirii. În legătură cu această trecere de la o reacție motorie la o structură cognitivă interiorizată, Lichtenberg și Slap (1972) notează că absorbția și eliminarea constituie, la sugar, acte motorii de o mare importanță, iar apariția structurilor cognitive derivate din aceste activități motorii implică „o conceptualizare a limitelor dintre eu și noneu, (...) diferențierea între reprezentare și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
crep, mi-am dat seama de un lucru care la Paris îmi scăpase: că nu pe mama mea o aveam în fața ochilor, ci pe bunica”. Este limpede că, în decursul doliului, identificarea asigură, din punct de vedere defensiv, permanența obiectului interiorizat și atenuează suferința celui îndoliat. Tustin (1986/1985) a descris, în patologia infantilă, o „identificare autistă” în care, pentru a nu depinde de mamă, resimțită ca prea aleatorie și putând lipsi, copilul autist ar prezenta, paradoxal, o relație de adeziune
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
politice din anii ’50, un astfel de jurământ dă măsura raportării regimului comunist (În ansamblu) la ceea ce sociologia cunoașterii tratează În termeni de conservare de rutină, respectiv conservare de criză a realității. Primul tip de conservare trebuie să păstreze realitatea interiorizată În viața de zi cu zi, iar al doilea tip, În situațiile de criză. Modalitatea cea mai sigură pentru conservarea (de orice fel) a realității este conversația (eventual, interogația morală În interacțiunea cu ceilalți și cu propriul sine critic). Problema
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Pace sufletului său), Ehre seinem Angedenken (Cinste gândului său), Szeretet egyesítő éitükben méghaltukbansem văltakel! („Au iubit unirea în timpul vieții și nici moartea nu i-a despărțit”). Cimitirul arată nu numai specificitatea cultului, a tradițiilor, ci și dimensiunile unui spirit profund interiorizat. Aici regăsim acea civilizație închisă, mărturisind cum alături de deschideri, de marea comunicare cu alte lumi, cu alte popoare, există și întoarcerea către sine. La Timișoara, Arad, Oradea și Cluj, la București, Budapesta și Praga, cimitirele reprezintă cu mult mai mult
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
adevărul. Jenă, tulburare, rușine Aceste emoții sunt reveleatoare pentru o culpabilitate manifestă sau latentă, adică conștientă sau inconștientă. Ele sunt inspirate de supraeul subiectului. A fi jenat ori a-i fi rușine dezvăluie un conflict între pulsiuni și conștiința morală interiorizată (supraeul). Scena onirică trimite pe cel ce visează la lucrurile interzise din viața lui, la limite și la educația morală, socială și religioasă pe care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
întâia plural, îi apare în 1964. I s-au acordat numeroase premii, printre care Premiul Uniunii Scriitorilor (1970, 1977, 1982, 2001), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1970), Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982). Natură eminamente romantică, de tip contemplativ și interiorizat, formată îndeosebi prin studierea intensă a lui Eminescu, Blaga și Novalis, a muzicii clasice și a picturii, B. tinde, în poezie, la lirismul esențial, pe care îl și realizează, adesea. În versurile ei - libere și albe, cele mai multe -, figurile de stil
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când mă adumbrește,/ așa din senin,/ câte o pală de nor./ Din când în când bătăile ornicului
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
de lucru (1978), persistă „angajarea” din epistole, slujită, însă, mai puțin de mobilizarea patrimoniului istoric și mitologic ancestral și mai mult de referirea la concretul cotidianului. În Alfabetul straniu în care vă vorbesc (1980), poetul se repliază într-o postură interiorizată, aflată la mijloc de drum între jubilație și angoasă. În poemele în vers liber, marcate de un anumit intelectualism și de manipularea „experimentală” a inventarului imagistic, răsună ecouri din Lucian Blaga, dar și din Geo Dumitrescu sau din alte referințe
BARGAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285640_a_286969]
-
și pentru mine. De mine, Eu nu mă pot despărți decât prin moarte. „A-fi-cu-celălalt” În trecut, prezent și viitor semnifică o relație exterioară raportată la scurgerea duratei temporale. „A-fi-În-celălalt” și, În egală măsură, „celălalt-a-fi-În-tine” este o relație temporală interioară sau interiorizată, care este trăită În planul conștiinței ca un sentiment de reciprocitate. Este o stare de unificare temporală a celor doi. Eu nu-l conștientizez ca durată pe celălalt decât atunci când mă despart de el, prin lipsa lui. Dorul este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
solicită omul sufletește, dar și moral, pentru că vizează valorile. Psihologia omului În cetate este dominată de rolul supraeului moral, individual sau colectiv. Ea depinde de mentalitate și de modele, care sunt organizate În norme și Într-un sistem de valori interiorizate și acceptate de toți membrii cetății. Orice schimbare este resimțită ca o răsturnare a ordinii firești. O ruptură, o răsturnare În viața cetății și a oamenilor acesteia. Dezordinea va da naștere unei nesiguranțe, unei stări de angoasă existențiale colective prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În discuție valoarea persoanei umane. Vom pleca de la prezentarea câtorva exemple care să clarifice și să justifice totodată argumentarea noastră. Orice suferință psihomorală este resimțită, În planul conștiinței, atât ca durată, cât și ca Întindere În raport cu persoana respectivă. Suferința este interiorizată și trăită ca o experiență a simțului interior al individului, desprins de orice experiență. Modalitatea În care este simțită această suferință se poate prezenta fie ca durere, fie ca anestezie. Aceste senzații dobândesc Însă, dincolo de semnificația lor senzorială, o conotație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
exterioară. Ea este o stare de corespondență reciprocă Între cei doi, acordul pe care-l dă starea de intimitate prin care eu Îl recunosc În mine pe celălalt, iar celălalt mă recunoaște pe mine În el, ca niște ființe reciproc interiorizate. Prin iubire, eu simt că aparțin celuilalt și că celălalt Îmi aparține mie. Dar această comuniune sufletească și morală dintre două persoane nu anulează eurile lor. Fiecare Își păstrează propria sa identitate, dar, prin prezența celuilalt În el, se Îmbogățește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a se mai Întoarce vreodată, iar eu nu-l pot ajuta cu nimic. El dispare din câmpul meu perceptiv, rămânând numai În memoria mea, pe care conștiința o reactualizează. Durerea morții lui este resimțită prin faptul că el a rămas interiorizat persoanei mele, fără Însă a-l mai putea avea ca o prezență activă, ca pe o persoană fizică, În exteriorul meu. În acest moment, eul meu Își va pune problema propriei sale morți, când nici eu nu voi mai fi
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Copilăria unui netrebnic (1936), Trustul (1937) și Lumina primăverii (1948), este percepută viața chinuită și plină de lipsuri a locuitorilor unui târg moldovenesc. Protagonistul, alter ego al autorului, asistă mirat la momentele cruciale ale existenței: nașterea, nunta, moartea. Buiumaș, copilul interiorizat, avid de învățătură, atunci când este trist sau descumpănit în fața vieții, se retrage în sine, abandonează străzile și zarva urbei. De fapt, C. surprinde atât duritatea, cât și poezia acelui mediu amalgamat social, etnic și religios, bizarul și blândețea, egoismul și
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
de faima și de harul actorului. Din timiditate, și-a ascuns versurile mult timp, astfel că abia postum i-a fost publicată o culegere, Poeme și alte confesiuni (1979), în care marele comedian se exprimă într-un registru dramatic, profund interiorizat: „Cântecul de moarte/ Îl vei auzi încet/ Numai tu, Doamne./ Mi-e fluierul bătrân și bolnav./ Îl am de la Termopyle./ Acolo am fost învins prima oară.” Substituindu-se umanității, îi înregistrează destinul dramatic, înfrângerile, suferințele, chiar și când acestea fac
CARAGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286095_a_287424]
-
mintală globală de origine organică; este cazul anumitor insuficiențe ale dezvoltării psihice datorate unor malformații sau unor dismetabolii cerebrale. OPERAȚIE (< lat. operatio, -onis, cf. fr. opération, germ. Operation; engl. operation) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), este acțiunea interiorizată, reversibilă și coordonată în sistemul de ansamblu. În terminologia lui J. Piget, operația concretă se referă la operații aplicabile în mod direct unor obiecte ce pot fi manipulate, și nu unor enunțuri verbale, cum se întâmplă cu operațiile formale. Ele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Brienne, la vreo cincizeci de leghe de Paris. Departe de părinți, despărțit de fratele și de sora lui, la numai zece ani, elevul de școală militară și-a pierdut din exuberanța de până atunci. A devenit mai puțin sociabil, mai interiorizat. Poate și mai profund în înțelegerea împrejurărilor și rigorilor cărora trebuia să se supună. Doar mândria, adese manifestată printr-o demnitate excesivă, se vedea cu ochiul liber. Făcuse o pasiune din clipele de însingurare și de meditație. Un ochi așezat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
el și-așa destul de nesigur, iar ea trebuia să suporte consecințele. Odată atacat, Își arăta colții, iar dacă era Înfrânt, se făcea nevăzut, izolându-se. Atunci ea trebuia să ducă greul mândriei lui rănite, negativismul acestuia față de tot, mânia sa interiorizată. — Nu am nimic, spunea, Însă contrariul se vedea și În cel mai mic detaliu. Îi refuza invitația la cinema motivând că este ocupat - nu se vede? Și se juca Solitaire pe calculator ore În șir. O respingea categoric, Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întinzându-i potirul. „Trupul lui Cristos! Sângele lui Cristos!“ Fratele Baudelius - ultimul din rând - tocmai lua înghițitura de vin binecuvântat, când de afară se auzi, îndepărtat și totuși distinct, ecoul unui plâns de copil. Reculeși în spațiul acela tăcut și interiorizat, cuprinși de solemnitatea sacramentului, călugării rămaseră multă vreme nemișcați, fără să se grăbească să ia cunoștință de acea voce copilărească ce venea să le tulbure sublimul moment. Plânsul însă continua, ba mai mult, din clipă în clipă era tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]