342 matches
-
de-aia e film de groază, nu? Arta improvizației, de care am pomenit, și care mi se pare esențială în ceea ce-a întreprins Zappa, se poate exemplifica prin experimentul numit Approximate. Este o bucată muzicală scurtă, un fel de interludiu extins la nevoie într-o piesă de sine stătătoare. O primă variantă de show: partitura este interpretată clasic de întreg ansamblul (dirijat de Zappa în nota sa excentricăă. Apoi, fiecare instrumentist își cântă partea de compoziție numai vocal. Consecința? Un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
LUI DAVID BURNLEY. STRÂNSE MÂNA TÂNĂRULUI. \ MĂ ÎNTORC PESTE DOUĂ ZILE, SPUSE EL. NU, DAR NU NE MAI VEDEM ÎNAINTE SĂ PLEC. AVEA DIN NOU SENZAȚIA CĂ NU ÎI AJUNGEA TIMPUL. SE STRĂDUISE SĂ ÎȘI PĂSTREZE LINIȘTEA ÎN FAȚA INEVITABILULUI. DAR INTERLUDIUL JORGIAN PENTRU ZIUA RESPECTIVĂ SE APROPIA DE SFÂRȘIT. URMA ÎNCĂ O ORĂ DE DISCUȚII CU STATUL-MAJOR PENTRU A SE ASIGURA CĂ FUSESERĂ LUATE ÎN CALCUL TOATE POSIBILITĂȚILE. IAR DUPĂ ACEEA... 16 Cu câteva minute înainte de ora nouă, avionul-rachetă cobora cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
comanditarii etiopieni, ele nu vor schimba soarta unui război definit prin natura lui asimetrică. Curajul abisinian nu poate opri armele moderne, iar restul este istoria pe cale de a se scrie. Pentru Cushing, întâlnirea cu Lilian Woodham-Kelly nu înseamnă decât un interludiu înșelător în existența sa. Sergentului dezertor îi este oferită ocazia de a juca timp de câteva zile, convingător, partitura ofițe rului de carieră. Sfârșitul aventurii este și sfârșitul unei idile petrecute în afara cadrului implacabil al destinului. Nici Miccoli nu-și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum ghidul său, curteanul Breemeg, ar fi considerat - ca și ceilalți ghizi dinaintea lui - că acest interludiu era mai bine să fie cât mai scurt. În timp ce pășea grăbit pe un alt coridor lung, aproape alergând, Gosseyn profită de ocazie pentru a arunca o privire însoțitorului său. Profilul lui Breemeg, serios, concentrat, avea același nas ascuțit, puțin cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
moștenitoarea imperiului cherestelei, ceea ce mă făcea puțin invidioasă - pe mine, în mod clar, reușise să mă zdruncine zdravăn. Oricum, Jazz avea atât de puțină nevoie de-o slujbă încât, probabil, n-ar fi văzut în amenințările doamnei Saxton decât un interludiu amuzant care să-i pigmenteze munca istovitoare de manechin Valentino.) — Voi fi la barul de la Plaza Athénée, diseară la zece. Vii să sărbătorim? Jolene și Lara vin și ele, spuse Jazz, care le cunoștea din vacanțele petrecute în copilărie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
acest păcat nu-l pot pune pe seama lor. Falsificarea istoriei e începută de cei care participă la realizarea ei de pe margine și vor să apară mai în centru; abia apoi e continuată și desăvârșită de interpretările delirante ale istoriografilor oficiali. Interludiu. Pe vremea lui Ceaușescu circula un banc care suna cam așa. La o reuniune a ONU se ia hotărârea că, începând din acea zi, să nu se mai arunce hârtii pe stradă. Informația se transmite pe posturile TV din: Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
i-am vedea pe istorici prin piețe strigând „Luuumee, luumee, politicieni de toate culorile! Poftiți la noi în prăvălie! Vă oferim justificări pentru orice! Avem variante scurte și lungi, într-o nouă prezentare! Aceeași aromă și gust sublim. King size!”. Interludiu încheiat. Istoricește justificat! Așa că n-am mai plecat din oraș în 22 decembrie, cum plănuisem, mai ales că am aflat că cei de la CUG într-adevăr porniseră spre centru, unde noi îi așteptam, dar fuseseră și ei opriți de armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
seară a revederii!... Nu fusese decât tăcere, eschivă, atât. Pastelata imagine idilică a iernii, festivismul ei ieftin, inhibant? Intensitatea privirii ei speriate îl intimidase? Amânase, pur și simplu, contactul. Apoi, cândva, imaginea simetrică: Ira în vară, în scrânciob. Retușată, fericită. Interludii copilărești? Iarăși privirea aceea brusc încărcată, care promitea prea mult. Și iarăși șansa de a evita atingerea, releele ei secrete. Speriat de promisiunea excesivă, de preludiile excesive? Primise cândva o scurtă chemare. Ira lucra deja ca arhitectă pe șantierul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lucru". "Denn alle Lust will Ewigkeit, will tiefe, tiefe Ewigkeit" "Căci toate bucuriile vor Eternitatea, vor adânca, adânca Eternitate". Iar această eternitate este un prezent absolut și inefabil, o stare extatică a unei vieți superioare. Moartea nu este decât un interludiu ce ne desparte de următoarea "întoarcere" a lui același. Ca și pentru Spinoza, pentru Nietzsche, nu există transcendență, totul este aici, imanent. Din acest motiv, nu trebuie să amânăm bucuria de a trăi într-un dincolo imaginar. Imanența este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
da, celebra pușcă a lui Cehov, care a făcut furori În teatrul mondial!): firește, ratează... Mai ridică o problemă textul acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele interludii sonore care apăreau În piesele sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude lătratul unui cîine și șuieratul vîntului. Orologiul sună de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fi indicat sursele dacă și-ar fi editat cursul. E interesant de adăugat, pentru direcția viitoare a discuției, că același număr al revistei Saeculum care găzduia recenzia cu pricina semnala descoperirea unei „importante influențe, nemărturisită de Bergson“. II Dincolo de scenă. Interludiu Culisele tenebroase ale acestei recenzii ne sunt cunoscute prin mărturiile a doi dintre colaboratorii lui Lucian Blaga. Zevedei Barbu (1914-1993) era asistentul său la Universitatea din Cluj și secretar de redacție al revistei Saeculum. Printre cei cărora Blaga le solicită
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Și oricum, sunt și eu curioasă, vreau să știu și eu cum e să te întinzi lângă un tip atât de frumos. Vreau să știu cum e pielea lui, ce gust ar avea, cum ar fi. Să recunoaștem că scurtele interludii din trecut n-au fost tocmai ceva despre care să scrii acasă. Dar asta, ar fi mai mult decât un moment despre care să scrii acasă, e ca-n filme, e atât de ireal încât mă simt ca și cum aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei, apoi au încercat radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își dădea inima... inima... inima, în așa hal, încât crainicul a simțit nevoia să intervină. Și a adus ca scuză evenimentele din zilele precedente, când niște elemente dubioase au distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pentru lampă. În zilele acelea, puteau vedea cât de bine o duceau vecinii lor după lumina care strălucea noaptea la ferestre. „Această femeie e o soție cu nimic mai prejos de Nene a mea,“ își spuse Hideyoshi. În timpul acelui scurt interludiu de meditație, însă, soția lui Inuchiyo terminase de pregătit două sau trei feluri. Îl conduse afară din bucătărie, ducând ea însăși tava. În regiunea deluroasă care se întindea spre fortăreața de la apus, se înălța un mic pavilion într-un desiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
l-am lovit a fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are chef - da, după ce-și va fi spălat cuțitul în mutra mea. Dar după acest interludiu, după această acalmie vexată, a făcut un salt lateral spre perete, unde l-am urmat imediat, dându-i un alt pumn în cușca pieptului. Capul îi căzu, deși cuțitul continua să i se miște în mână. Reculul m-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de viață, milisecunde frenetice de durere și violență în care fusese catapultat dintr-un plăcut interludiu domestic într-o concertină a morții metalizate. Aceste sentimente existau în cadrul relației mele cu bărbatul mort, în cadrul realității rănilor de pe pieptul și de pe picioarele mele, și în cadrul coliziunii de neuitat dintre propriu-mi corp și interiorul mașinii. Prin comparație, suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sale (Independentă). Condamnat la trei luni de muncă silnică. Vai, bietul Peckham! Viața Îi era distrusă. Mai erau scrisori pe tema chestiunii băuturilor alcoolice și a schimbărilor propuse la regulile jocului de biliard. Văzu anunțuri la cărți nou apărute. Un interludiu Întunecat. De Richard Dowling. Cea mai rea femeie din Londra, de F.C. Philips. Doamna Jervis: o poveste de dragoste În Munții Indiei, de B.M. Croker. Nu auzise de nici unul dintre acești autori până acum... dar chiar atunci, un nume cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării? Sincopa temporală trecuse - sau așa li s-a părut celor care au trăit-o - parcă înainte să fi avut timp să se întâmple. Și totuși se întâmplase, iar Elfrida a fost cutremurată de un fior. S-a trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a zis ea. Sunt foarte ocupată. Lângă Elfrida stătea un patefon vechi, poate chiar de epocă. Femeia i-a fixat acul pe o placă. S-a auzit muzică. Muzică - ceva ce Vultur-în-Zbor nu mai auzise de secole. Flaute și viori: interludiul unei liniști aproape uitate. I s-a pus un nod în gât. — Hai în biroul meu, domnule Vultur, a spus Ignatius Gribb. Bei ceva cu mine? Dezlipindu-și cu greu ochii de la această scenă încântătoare, Vultur-în-Zbor l-a urmat pe omulețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui pentru a împărți piesa în trei categorii distincte: scene între personajele imaginare - Oberon și Titania, Puck și cei patru însoțitori ai Titaniei - curtea, cu cele două perechi de îndrăgostiți și cu grupul de țărani care, mult prea evident, asigurau interludiile comice. Am luat cu împrumut creioanele lui colorate și i-am urmat exemplul, în speranța că asta mă va face să mă simt mai profesionistă. După strigarea numelor, MM ne anunță că ar vrea ca toată lumea să rămână la lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de King’s Cross, îndeajuns de aproape de Angel pentru ca agenții imobiliari să poată numi amplasamentul Islington. Am luat o curbă strânsă către Pentonville Road, cu caseta mea favorită de atunci căutând voios pe fundal; era o compilație thrash-metal, cu câteva interludii sentimentale, mai potrivită pentru cursele de pe autostrăzile americane cu un camion imens, decât pentru târâș-grăpișul de pe străduțele interioare ale Londrei. Soarele strălucea și câteva voci bărbătești americane urlau o combinație de înjurături și vorbe de amor („I’m just a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ezită Hunter. Păru să mediteze o vreme, apoi spuse: —Hmmm... Oare Încerca acum să-și pună povestea cap la cap? Să inventeze un alibi? Sau eram eu Îngrozitor de suspicioasă fără nici un motiv? După ceea ce mi s-a părut un tăcut interludiu care nu se mai termina o dată, Hunter spuse, În cele din urmă: Am crezut că Phoebe a zis că m-a zărit la... Londra. — Așa a și spus! am zis tăios. Dar tu ai spus că nu ai fost deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mare / decât o furnică. În plus, trădat, umilit, copleșit de griji, își strigă multilaterala nedreptate deschis: eu trebuie să-mi povestesc povestea prin baruri / să spun cum e când ai picioare înghețate copii / și probleme. Calvarul acesta este doar un interludiu, în așteptarea martirajului viitor, implacabil: în ideea că voi fi martir. În ciuda acestei aplecări obstinate spre laturile întunecate ale existenței, eul dispune de o afectivitate care se vrea, din când în când, măcar ocrotită - strânge-mă-n brațe tare -, fiindcă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu origine comună, nobilimea prestatală, asemănătoare la toți românii. În cele trei țări, instituția (categoria) cnezilor reprezintă prima formă a clasei stăpânitoare (feudale). Această categorie a supraviețuit, după întemeierea statului medieval, dar era deja pe cale de dispariție.15 După acest interludiu, conceptual și teoretic, să urmărim mai îndeaproape aspectele vieții sociale. Dezvoltarea economică din aceste secole a influențat structura socială a comunităților (obștilor) românești. Transformările care au avut loc acum în sânul obștii au dus la accentuarea diferențierilor social-economice, la stratificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a devenit și mai acută, în special din cauza creșterii continui a populației și a restricțiilor impuse emigrării externe. Marea Depresiune a avut un efect deosebit de nociv asupra acestei situații fragile. Perioada scurtă dintre cele două războaie mondiale a constituit un interludiu ciudat. Toate dificultățile împărțirii pe criterii naționale a Balcanilor au devenit extrem de evidente. Statele din regiune nu numai că au continuat să se războiască între ele, dar, în cadrul politicii interne, problemele naționale amenințau adeseori să pună în dilemă guvernele oficiale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]