357 matches
-
încă tinere ale lui Wikander și Eliade. Vezi Giovanni Casadio, Ugo Bianchi (2002), mai ales p. 13 și fotografia de pe coperta a patra a volumului. Pentru alte lucrări ale lui Kerényi, vezi Bachofen und die Zukunft des Humanismus. Mit einem Intermezzo über Nietzsche und Ariadne, Rascher Verlag, Zürich, 1945, dar mai ales jurnalul său publicat în timpul vieții: Tageund Wanderbücher, Langen-Müller, München-Viena, 1969. Pentru exegeza Kerényi, vezi Magda Kerényi, Karl Kerényi. Apollo und Niobe, Langen Müller, München, 1980; Luciano Arcella (ed.), Károly
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
un cercetător. Căci autorul Nopții de Sânziene este opusul lui Partenie, care este în primul rând și exclusiv poet. El este cel mai important și mai productiv istoric contemporan al religiilor, iar ceea ce ne oferă acum este doar un mic intermezzo al producției sale, o deconectare de la solicitantul travaliu științific. Ce-i drept, o deconectare pe 640 de pagini tipărite mărunt, iar noi, cei care nu (prea) suntem răsfățați cu asemenea prestații academice, am putea fi tentați să-l felicităm fie
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conferă virtuți virile și puterea de a procrea”. Suprapunerea temporală a fenomenului analizat cu timpul festiv înlesnește identificarea cu arhetipul, fiindcă „în sărbătoare se regăsește prima apariție a Timpului sacru, așa cum s-a petrecut ea ab origine, in illo tempore”. Intermezzo pentru ființă, sărbătoarea intervine „într-o fază critică a ritmului sezonier, atunci când natura pare a se reînnoi, când o schimbare vizibilă se efectuează în ea sub ochii tuturor”. Colindele se cântă în momentul în care soarele se află cel mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dominantă a semnului dinamic masculin, este de ieșire din cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele malefice. De acolo haosul se poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo al ritmului cosmic, sau trecerea de la copilărie la adolescență în planul uman. Din punct de vedere compozițional, drumul este considerat un fundament al construcției basmului, epopeii sau romanului, deplasarea în sine fiind axul. Voinicul intuiește breșele între spațiul profan și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are mai degrabă o încărcătură augurală. Colindătorii doresc fetei ca alaiul de pețitori din care ea să-l aleagă pe cel mai mândru să vină acum, fără nici o întârziere. Viitorul ar îndepărta prin puterea cuvântului ritual, atât de puternic în timpul intermezzo-ului cosmic, evenimentul dorit de tânără. Prezentul instaurează în mijlocul profanului realitatea dorită nu numai de fata ce a îndurat procesul inițiatic, ci și de comunitatea arhaică, pentru care orice neîndeplinire a traseului existențial devenit cutumă constituie un grav dezechilibru. O
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin coincidența momentului de început absolut. Numai prin întoarcerea lumii la bogăția fecundă a genezei se poate forma o familie sub cele mai bune auspicii. Momentul intonării cântecului aparține etapei izolante, de purificare și abandon al ființei infantile. Durata acestui intermezzo înainte de consacrarea prin nuntă conține cele 40 de zile ale desăvârșirii spirituale, într-o colindă din Lupșanu, Călărași: „Că io-s fată logodită,/ Astăz’, mâine nunta-m’ vine,/ Până-n patruzej dă zile”. Sentimentul sfâșietor al saltului într-o altă fază
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a metodei probează acest lucru. Cum ar veni, povestitul devine o excepție, nu un fapt la ordinea zilei. Povestitul trebuie învățat, însușit, practicat într-un cadru special amenajat, în condiții atemporale, nu servește vieții, nu e parte a ei, ci intermezzo. Probabil cândva povestitul era o practică obișnuia. Asta trebuia, să-mi imaginez o perioadă din aceasta. Norocul meu era că avusesem o copilărie interesantă. Aveam ce povesti, iar efectul terapeutic era extraordinar. Ăsta trebuie să fie mobilul. Să scrii literatură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Facultatea de Filozofie și Litere În 1911 și a plecat la doctorat În Germania. La 6 aprilie 1914 căpăta diploma de doctor În filozofie la Universitatea din Greifswald și la Întoarcerea În țară a intrat În viața universitară, cu un intermezzo impus de Primul Război Mondial. La sfârșitul războiului se reîntâlnește cu Lucreția și-i dăru iește o Biblie, ediția 1914. Pe ultima pagină notase o sem nifi cativă dedicație: „Lucreției, 1918 Iunie, Mircea“, Însemnare pe care am admirat-o ca
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor, care exprimau parcă și momentul unic al satisfacției că oficiază împreună un ceremonial mult așteptat. Nu putem trece cu ușurință nici peste interpretarea de la Ateneul Român, a concertului susținut de Camerata Salzburg, dirijată de Louis Langrée, care a redat ”Intermezzi” op. 12, de George Enescu, aplaudată repetat până ce modestul dirijor a luat o partitură a lui Enescu de pe un pupitru și a arătat cui i se cuvin de fapt aplauzele prelungite. Urmând Concertul nr. 3 pentru vioară și orchestră în
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
întristez, mă simt, dimpotrivă, foarte bucuros. Iată-mă invadat de o pasiune cu totul nouă pentru filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo cu Monseniorul asupra trinității lui Plotin și mai cu seamă asupra imposibilității de a transplanta platonismul în dragostea heterogenă. De aici și imposibilitatea de a înțelege efectiv „dragostea platonică“ dacă nu o privești dintr-un punct de vedere special. 9
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe propoziții întregi, gândindu-mă că „nostim“ rămâne opusul lui „trist“. În fiecare cuvânt, îmi ziceam, trebuie să existe un conținut, altfel de ce l-ai mai spune? știam ce-nseamnă să vorbești și să taci, ce nu cunoșteam erau acele intermezzi ale tăcerii vorbite fără nici un conținut. De două ori am cumpărat flori de la aceeași florărie. Florăreasa, o femeie în jur de cincizeci de ani, și-a amintit de mine a doua oară. Ca să mă răsplătească pentru că revenisem în prăvălia ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
om are un EKG bun! - mi-am luat avânt și am început să-i povestesc ce am cântat eu la pian; i-am fredonat, clapotând pe mâneca pardesiului ei ceva din fantezia în re, apoi din sonata facile, cu un intermezzo din Für Elise, ajungând, prin montajul acestor fragmente, la ultimul impromptu, acela din dimineața când profesoara mea mă făcuse de imbecil fiindcă renunțam la pian. Șoferul surâdea privindu-mă în oglinda sa, Netocika tăcea ascultându-mi potpuriul ca, deodată, să
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
nu știai care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la suma rotundă de treizeci de milioane). O clipă de uitare, un intermezzo de extaz și, cu sau fără ajutorul fluturașului, dădeai de bucluc. Și aici intervine cel de-al treilea obiect-simbol: masa de bucătărie, pe care, dacă aveai relații și două cartușe de Kent, o moașă fără nume ar fi binevoit să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
și noi odată cu el) că ea funcționează. Merci la Roumanie, câte filme nu se mai comit în numele tău !... Trecută fiind prima impresie, de încântare, începem, critici fiind, să ne punem întrebări. Dacă Nae Caranfil consideră acest Asfalt tango un simplu intermezzo în cariera sa de regizor (mic exercițiu 100% comercial), atunci este bine : vom trece cu vederea inconsistența multor personaje, felul acesta foarte serie B de a trata psihologiile pentru a câștiga în altă parte. (Asfaltul seamănă cu acele comedioare italienești
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este cu Ioana, iar în al doilea rând pentru că tema este tentantă : Muzele artiștilor. Emisiunea durează trei ore, dar Florin este o gazdă atentă și (dar asta o știam de mult) foarte simpatică... Vorbim mai mult în pauze în acele intermezzi când sunt proiectate documentare , altminteri nici nu știm cum trece timpul. Evident, nu apuc să pomenesc toate muzele cinematografice ! Amintesc totuși în treacăt despre Marlene Dietrich (muza lui Von Sternberg și nu numai !), Silvana Mangano și Helmut Berger (muzele lui
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Sancho Panza plecând în cruciadă împotriva acestor mori care însă vor fi probabil dosuri de culise. Presimt că începi să scrâșnești. Te pup ca să te împac. Noapte bună. Dan E lungă scrisoarea asta, draga mea. Aștept, neliniștită, vești de la tine. Intermezzoul lui Dan are să-mi înveselească nițel scrisoarea, care se vaită fără să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înainte când îți voi vorbi de simpatia lui Mihai, de acum 2 ani, de la Mangalia, o voi numi Lucia. - Irène pleacă mâine. Ei i-am încredințat scrisoarea de mai sus, ca să o dea lui Cosmescu, luni, la minister. - Cu acest „intermezzo“ reviu la jurnalul de... bord. Deci: plaje bună, cu tot vântul; absolut singură de la 9½ la 1. La 1½ masa la Del[ureanu], unde au venit Lisette, Piticu și Mița R. (venită azi); la altă masă et pour cause, au
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu care de altfel făcea un cuplu perfect. Nu-i port ranchiună, are multe calități, dar îi lipsește una, esențială, aceea a stăpânirii artei dialogului, fiind specializat doar în monolog bazat pe formula "l'état c'est moi!". Păcat! 1997-1998 Intermezzo cu NATO și UE Revenit în centrala MAE, după experiența europeană dobândită la Madrid și vorbind 5 limbi de circulație în organismele euro-atlantice și statele membre, respectiv, franceza, germana, spaniola, portugheza și engleza, mi-am reluat activitatea la Direcția țări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
speranțe! 49 1971, februarie Pe Unter den Linden 62 1974 Ucenicul vrăjitor! 94 1979 Chile lindo ! 127 1982 Lungul drum al zilei către noapte 231 1990 În căutarea timpului pierdut 252 1992 Timpul regăsit 282 1995 Simfonia spaniolă 397 1997-1998 Intermezzo cu NATO și UE 425 1999-2005 URUGUAY Pais de los pajaros pintados Țara păsărilor colorate 438 2005 Leul în toamnă... 538 SEMPER FIDELIS PATRIAE 542 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5, cod 700506, tel./fax: 0232-410427 e-mail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
posibilitate este minimă, iar zguduirile care provoacă ruine prin lume au aruncat amintirile afacerii Dreyfus într-o îndepărtare proximă cu uitarea. Petersburg în 1894 Stagiatura mea, neîntreruptă timp de doi ani, ca atașat la Legația din Paris, a suferit un intermezzo de trei luni, fiind trimis cu titlu provizoriu la St. Petersburg spre a întări personalul, redus de absența inopinată a unui secretar doar la un consilier, în momentul în care ceremoniile legate de căsătoria marii ducese Xenia 21, fiica țarului
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
totală și apăsătoare: casele cu pereții calcinați de incendiul aprins cu mult petrol, cadavre răspîndite peste tot, spintecate și carbonizate ființe sărmane stropite cu același lichid și arse de vii. Dar în tragismul acestei viziuni era și o notă de intermezzo comic. La sosirea noastră, satul era pe trei sferturi distrus fiindcă era "grec". Colegul nostru, Coromilas, foarte excitat în fruntea coloanei, vorbea tot drumul despre soarta îngrozitoare a sărmanilor eleni asasinați necontenit de bulgari. În piața centrală din Gradobor așteptau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
În chenar secvențele cu pricina. Deci: Vineri, 8 mai [1937] Sâmbătă, plecat la 2 - d-ra Leventer. Ajuns la ora 12. (Pleca de la Fălticeni, după Înmormântarea mamei). Marți, 11 mai [1937] Trimit Diana, Odiseia Leventer. Telefon. Sâmbătă, 22 mai [1937] Sfârșit intermezzo Leventer. Joi, 1 dec. [1938] Prezint lui Ocneanu Odiseia mică definitiv. Trișez cu zece mii de lei. Întâlnire acolo cu d-na Leventer. Ce păcăleală! Acestea toate fiind zise și... Întrebate, vă las, cerând iertare dacă vam obosit și urându-vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu șapcă și carnet roșu. Emisiunea TV dedicată lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric Ordinea, Ierarhia, Supremația Supremului. Nu a fost, deci, decât un scurt intermezzo al Instituției care instituționaliza Moartea. Chiar și funesta operație propagandistică rutinieră nu izbutise, Însă, să omoare cu totul Poezia. În scurta emisiune, poetul le scăpase, totuși, din când În când oficialilor, răsucindu-se, fulgerător, În versul pe care nimeni nu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
modernă, între psihism și erotism, scrieri elaborate ca niște „albume de familie”, cu „destine” omenești obișnuite și medii diverse, într-un stil totdeauna supravegheat, cu coloraturi lirice și tonalități confesive. Aceeași atmosferă se află în nostalgicele sale versuri din volumele Intermezzo (1939) și Flori de hârtie (1947). Dar reacțiile criticii au fost contradictorii: Pompiliu Constantinescu va aprecia nuvelele, dar va găsi romanele schematice, Perpessicius va metaforiza pe marginea lirismului prozatoarei, iar G. Călinescu, în replică polemică, va ironiza „vaporozitatea” și „lirismul
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
1972), cu un moto din Jules Laforgue („Dragoste absolută, răscruce fără fântână”), autoarea dovedește un lirism funciar, cu rezonanțe folclorice, traseul dramatic vizând căutarea fericirii dincolo de timp și loc. SCRIERI: Tinerețe, București, 1936; Marea fugă, București, 1938; Destine, București, 1939; Intermezzo, Brașov, 1939; Album de familie, București, 1945; Flori de hârtie, București, 1947; Cumpăna, București, 1949; Premiera, București, 1952; Teatru, București, 1952; Egală în drepturi și datorii, București, 1954; Marea noastră prietenă, București, 1954; O noapte grea, București, 1954; Cetatea de pe
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]