757 matches
-
asupra Europei, înainte și după eșecul CED (1951-1964) Încă din 1945, SFIO a luat poziție la nivel înalt în favoarea unui model de organizație socialistă internațională destul de asemănător cu cel al ISM din perioada sa de glorie 9. Pînă la constituirea Internaționalei, socialiștii francezi militează cu ardoare pentru ca aceasta din urmă să aibă statute coercitive, cu scopul de a juca un adevărat rol politic. Asupra acestei chestiuni importante, ei nu vor obține însă cîștig de cauză, nici măcar nu se vor impune în legătură cu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
succed. Găsindu-se în situația de a face "o cură de opoziție", SFIO ține prin secretarul său general din 1946, Guy Mollet 10, un discurs marxist dintre cele mai ortodoxe, discurs care o situează aparent mult mai la stînga în cadrul Internaționalei socialiste față de partidele german sau britanic. Cu toate acestea, dincolo de pozițiile sale doctrinare, SFIO va angaja lupta în cadrul Internaționalei, în legătură cu problema construcției europene. La acest început al anilor '50, socialiștii francezi speră să vadă Franța jucînd un rol de prim
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
1946, Guy Mollet 10, un discurs marxist dintre cele mai ortodoxe, discurs care o situează aparent mult mai la stînga în cadrul Internaționalei socialiste față de partidele german sau britanic. Cu toate acestea, dincolo de pozițiile sale doctrinare, SFIO va angaja lupta în cadrul Internaționalei, în legătură cu problema construcției europene. La acest început al anilor '50, socialiștii francezi speră să vadă Franța jucînd un rol de prim rang în construcția europeană și vor încerca să cîștige de partea lor majoritatea partidelor europene. De ce sînt ei atît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
care este lesne de înțeles în lumina contextului de atunci, reminiscențele istorice au un rol important; același lucru se întîmplă și cu SPD. Chiar înainte de semnarea acordului de înființare a CECA, în aprilie 1951, cu numai două luni înainte de constituirea Internaționalei Socialiste, majoritatea socialiștilor germani se opune deschis planului R. Schuman. În această situație, președintele SPD, Kurt Schumacher, ia poziții foarte tranșante, reușind să cîștige de partea sa majoritatea partidului din care face parte, chiar dacă unii membri precum Ernst Reuter sau
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sînt profund ostile sau cel puțin rezervate, în legătură cu construcția Europei. Referitor la prima problemă politică de importanță pe care noua organizație, recent constituită, trebuie să o abordeze, aceasta nu poate decît să țină seama de dezacordurile partidelor sale aderente. Proclamarea Internaționalei Socialiste, în iulie 1951, a fost precedată, cu două luni mai devreme, de un eveniment de rău augur: în timp ce socialiștii englezi și germani refuză să sprijine acordul din 18 aprilie 1951, instituind crearea CECA, socialiștii francezi, olandezi și belgieni sînt
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
rău augur: în timp ce socialiștii englezi și germani refuză să sprijine acordul din 18 aprilie 1951, instituind crearea CECA, socialiștii francezi, olandezi și belgieni sînt favorabili acestuia. Este semnificativ felul în care Carta de la Frankfurt rămîne tăcută în legătură cu CECA, în timp ce constituirea Internaționalei Socialiste o urmează atît de puțin pe aceasta din urmă. Această tăcere dovedește incapacitatea definirii unei poziții comune față de unitatea europeană: divergențele sînt atît de mari, încît se preferă pur și simplu ignorarea acestei chestiuni. Ca organizație, Internaționala nu este
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
unui ansamblu de guverne dominate de conservatorii europeni. În primele luni de existență a COMISCO-ului, dezbaterea continuă cu ocazia mai multor reuniuni, fără a se înregistra însă un real progres. O nouă adunare ținută la o lună după constituirea Internaționalei Socialiste se limitează numai la înregistrarea gravelor divergențe existente în această problemă. Astfel, încă de la înființarea sa, organizația internațională a socialismului se găsește în conflict cu o situație oarecum analogă celei care a minat Intarnaționala Socialistă a Muncii: un dezacord
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
comunitate specializată și națiunile Consiliului Europei care nu fac parte din aceasta". Acest text, unanim acceptat, relevă mai degrabă lipsa de unitate care exista atunci în rîndul mișcării socialiste în legătură cu chestiunea europeană. Discuțiile organizate în timpul Congresului al III-lea al Internaționalei de la Stockholm (iulie 1953) confirmă această stare de fapt: nici un acord politic de fond nu este posibil, iar participanții trebuie să se mulțumească cu crearea unui Comitet European al IS, prezidat de Guy Mollet 12. La începuturile sale, acest organism
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceasta din urmă, punînd capăt acestui prim episod. De acum, datorită unui drum mult mai lung și, de altfel, mai complex, problema se va pune în alți termeni, în funcție și de raporturile de forță, diferite, care vor exista în cadrul Internaționalei în deceniile ce vor veni. Crearea CECA nu reprezintă un demers izolat. Ea se înscrie într-un context mai general, marcat și de luarea altor inițiative. O dată cu începutul Războiului din Coreea, la 25 iunie 1950, și cu înăsprirea Războiului Rece
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prompte realizări a unității Europei: după o fază pe care unii au sperat-o scurtă, ea se va continua conform unor procese infinit mai lungi și mai complexe, într-o lume care va fi schimbată. Congresul al IV-lea al Internaționalei Socialiste, ținut la Londra în 1955, se mulțumește doar să ia act de acest impas. În plan apropiat, acest episod are o primă consecință asupra SFIO: începînd cu această dată, ea își abandonează militantismul în favoarea Europei. Foarte repede, turnura politicii
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
treacă de la un internaționalism, aparent intransigent, la un naționalism dintre cele mai exacerbate. O asemenea evoluție nu poate decît să determine regresul noțiunilor de internaționalism din cadrul Internaționalei Socialiste: SFIO, care pînă atunci reprezentase "stînga" acesteia se situează acum la dreapta Internaționalei. Ca urmare a alegerilor din ianuarie 1956 care consfințesc victoria Frontului Republican, Guy Mollet ajunge la președinția Consiliului. Guvernarea sa, una dintre cele mai lungi din cadrul Republicii a IV-a, șubrezită de războaiele coloniale, se va împotmoli complet în războiul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a presiunii conjugate a Statelor Unite și a Uniunii Sovietice, trupele franceze și britanice sînt constrînse să evacueze Suez-ul cîteva săptămîni mai tîrziu, în luna decembrie. Această aventură, care se termină cu un eșec răsunător, a fost imediat condamnată de Consiliul Internaționalei Socialiste care deplînge într-un comunicat: "Recentul apel la forța armată în Orientul Mijlociu și în special invazia Egiptului de către Marea Britanie și Fanța prin violarea Cartei Națiunilor Unite". Aceasta reclamă: "Îndeosebi o retragere necondiționată a forțelor britanice, franceze și israeliene de pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în timpul Congresului său de la Viena (2-6 iulie 1957), aceasta se simte responsabilă de a ridica acest subiect și de a aminti organizației SFIO că a votat declarația de principii asupra "scopurilor și sarcinilor socialismului" cu ocazia Congresului de fondare a Internaționalei de la Frankfurt, în urmă cu șase ani. SFIO dă o replică acestei declarații, propunînd trimiterea unei misiuni de informare în Algeria. Această soluție este reținută de Congres, iar obiectivele acesteia vor fi stabilite în mod diferit în timpul unei reuniuni ulterioare
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sale algeriene permite astfel Laburiștilor o apropiere de partidele arabe. Începînd din mai 1958, revenirea la conducere a generalului de Gaulle va face ca această controversă să treacă pe un al doilea plan, fără a o suprima însă complet: Consiliul Internaționalei Socialiste condamnă oficial "toate actele de tortură, terorism, intimidare și suprimare a libertăților civice din Algeria"; el cere de asemenea "să fie pus un termen conflictului din Algeria prin intermediul unor negocieri pașnice și pe baza unei garanții a libertăților democratice
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
În iunie 1958, majoritatea din SFIO ia poziție în favoarea generalului de Gaulle, fiindu-i cu atît mai dificil să accepte tot ceea ce ar putea semăna cu un amestec extern în politica franceză, chiar și atunci cînd acesta ar veni din partea Internaționalei... Această fază naționalistă a SFIO va începe să se estompeze din momentul în care, doi ani mai tîrziu, acest organism se va situa în opoziție față de generalul de Gaulle. Începînd din 1962, SFIO încearcă o timidă apropiere de Partidul Comunist
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
act de faptul că "divizarea economică a Europei în două grupuri" a devenit o realitate, fără a putea avansa însă în acest sens propuneri mai precise. Această situație de blocaj politic este confirmată oficial în timpul Congresului al VII-lea al Internaționalei Socialiste, ținut la Roma, în octombrie 1961. În tot acest timp, de-a lungul anilor '50, grave evenimente s-au produs în lumea comunistă. Chiar dacă într-o primă fază, acestea nu au avut decît o influență redusă asupra mișcării socialiste
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a mișcării socialiste din perioada interbelică, precum și eșecul său final se explică în mare parte prin disensiunile provocate în rîndurile sale, în legătură cu atitudinea care trebuia adoptată față de comunism. În rîndurile ISM, partizani și adversari ai unității de acțiune cu secțiunile Internaționalei a III-a nu au încetat să se ciocnească violent 18. La acest început al anilor '50, problema se pune în termeni total diferiți 19: în contextul Războiului Rece, lumea s-a organizat mai întîi în două blocuri rivale, iar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
mai întîi în două blocuri rivale, iar mișcarea socialistă, în continuare interzisă în Uniunea Sovietică, se vede acum în situația de a refuza orice posibilitate de acțiune în Europa Orientală. Mult mai clar decît în cazul ISM, organizațiile aderente ale Internaționalei Socialiste se integrează în ceea ce se va numi "lume liberă" a cărei parte o iau față de blocul comunist, considerat amenințător, ostil și ofensiv. Cu toate acestea, nu am putea asemăna Kominformul cu Kominternul, chiar dacă această comparație s-a făcut pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
afirmă ca un rival și se confruntă din punct de vedere ideologic cu comunismul în măsura în care acesta din urmă pretinde că întruchipează "socialismul adevărat". Orice posibilitate de alianță între organizațiile socialiste și partidele comuniste este exclusă, în așa fel încît afilierea Internaționalei Socialiste se subordonează acestei ultime condiții. Partidele socialiste care au colaborat în 1948 cu comuniștii s-au desprins singure din rîndul mișcării. Această evidentă ofensivă ideologică conlucrează cu o strategie politică, anticomunistă prin expresia sa. Totuși, în timpul acestei perioade, anticomunismul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Partidele socialiste care au colaborat în 1948 cu comuniștii s-au desprins singure din rîndul mișcării. Această evidentă ofensivă ideologică conlucrează cu o strategie politică, anticomunistă prin expresia sa. Totuși, în timpul acestei perioade, anticomunismul constituie una din dimensiunile esențiale ale Internaționalei; o examinare mai amănunțită a realității arată că, plecînd de la acest substrat comun membrilor săi, în rîndurile sale apar multiple nuanțe; în curînd IS se va diviza în "ideologi", deosebit de fermi față de principii și "diplomați" care, făcînd în egală măsură
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
lui Hrușciov, în mai 1955, pentru a pune capăt definitiv acestei probleme. În tot acest timp, au început să se schimbe multe în lumea comunistă, ca urmare a morții lui Stalin, survenită la mai puțin de doi ani de la constituirea Internaționalei, în Congresul de la Frankfurt. La cîteva săptămîni de la dispariția "tătucului", amnistia generală din U.R.S.S., din 28 martie 1953 și apoi o lună mai tîrziu, armistițiul din Coreea, din 27 iulie pot fi interpretate ca prime semne ale unui timid
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de politica internă: necesitatea unei modernizări a structurilor economice ale Uniunii Sovietice implică o relativă liberalizare a guvernului din această țară pe plan intern, concomitent cu o modelare a pozițiilor sale de politică externă. Într-o primă fază, majoritatea conducătorilor Internaționalei sînt neîncrezători față de aceste semne, iar strategia față de comunism rămîne în mod fundamental neschimbată, chiar dacă aceste "tresăriri" au fost privite ca fiind de bun augur. Revolta lucrătorilor berlinezi, precum și represiunea ce a urmat începînd cu 16 iunie 1953 nu fac
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
vor provoca o vie emoție de moment în rîndul mișcării socialiste, precum și în lumea întreagă: o dată cu trecerea valului de reprobări care au condamnat intrarea trupelor sovietice în Ungaria, anul 1956 va cristaliza tot mai mult cele două poziții prezente în cadrul Internaționalei: căutarea unui compromis diplomatic cu U.R.S.S. în cadrul elaborării unei păci negociate sau confruntarea, fără compromisuri, cu lumea și cu ideologia comunistă? Încă din martie 1956, detaliile raportului Hrușciov au fost discutate într-un Consiliu Executiv al IS, ținut la
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
aceste două noțiuni face dovada unei atenții sporite acordate problemelor cooperării internaționale într-un moment în care Războiul Rece se află indiscutabil în declin. Această apropiere mai diplomatică și mai puțin ideologică, față de chestiunea comunistă este prezentă și în atitudinea Internaționalei față de socialiștii din țările de Est23. Susținerea de către o organizație internațională a socialiștilor exilați reprezintă o constantă în istoria mișcării socialiste, prezentă și la Internaționala a II-a, înainte de Primul Război mondial. Cu siguranță, pe atunci socialiștii ruși au avut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
și la Internaționala a II-a, înainte de Primul Război mondial. Cu siguranță, pe atunci socialiștii ruși au avut de înfruntat o asemenea situație. În perioada interbelică, problemele ridicate de emigrarea politică au luat o dimensiune considerabilă pentru întreaga istorie a Internaționalei Socialiste a Muncii: ea a trebuit să-și aducă sprijinul numeroaselor partide afiliate, obligate să-și părăsească țările din cauza represiunii 24. Ca o ironie a soartei, această mișcare începută în Uniunea Sovietică în anul 1921, o dată cu interzicerea oricărei alte organizații
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]