1,806 matches
-
intitulată El minor și ea majoră?, prefața iluminează altfel poezia lui Topîrceanu, nu numai printr-o dezinhibată (față de opinia călinesciană, în primul rând) reconfigurare a profilului poetic al autorului, adesea expediat în clișee de critica grăbită, ci și printr-o interogație asupra aspectelor viabile ale unei creații amestecate, dificil de circumscris unei formule estetice anume. Altfel spus, criticul se întreabă dacă și în ce măsură mai este actual George Topîrceanu: întrebare fundamentală în cazul oricărui autor intrat, de ceva vreme, într-un con
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
și libertățile prozei și poeziei moderne. Dar nu cumva nevoia de a ne regăsi în paginile unei cărți constituie unul din impulsurile primordiale ale lecturii? Pavilionul Islandei a dat un răspuns cum nu se poate mai inteligent și sensibil, retoricei interogații. Iată o posibilă descriere: un spațiu imens, cufundat în liniște și întuneric, cu lumina răspîndită difuz doar de mari ecrane pe care, imaginile unor cititori de toate vîrstele, așezați în fotolii în dreptul bibliotecii personale, întorcînd tăcuți filele cărții sau murmurînd
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
firma unui magazin de haine second-hand, dintr-un oraș faimos din sud, „Visul imaginației”(sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers ca-n alte părți, marile interogații sunt înțelese ca fleacuri, iar bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreți, cumva, o simfonie la solz de pește sau un oratoriu de taraf. O adunare de români, când se petrece, e întotdeauna mofturoasă. Când se întâlnesc doi români, e imposibil
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
critice, deplasarea punctului de incidență a analizei prin sancționarea prejudecăților, exagerărilor și nepotrivirilor de tot felul, care abundă atât în textele unor exegeți români, cât și francezi. Judecăți de valoare și situare ce păreau definitive sunt supuse unei „canonade” de interogații pentru a fi anulate în răspunsuri cuprinzătoare care nu lasă nici o îndoială asupra falsității „cazului” Istrati, a imaginilor-șablon („un Gorki balcanic”, un „aventurier”, un „vagabond” și un autodidact, un „anonim” norocos în o viață „improvizată” etc.) care s-au fixat
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
figureze și fișe de ținută seculară, conținînd scene colocviale, distracțiile modeste ale bolnavilor (16). Poezia nu are decît de cîștigat din această oscilație între ideal și real, între certitudinea compactă și insidioasa îndoială, favorizată de confruntarea vieții cu o credință. Interogațiile poetului semnifică umbrele pe care simțirea sa creștină le lasă pe pagină spre a-i da relief: „cum poți să înțelegi/ în captivitatea confuziei/ unei false creații/ sau boala de care te plîngi (...) cum poți să crezi dacă ești bun
Între credință și simbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5120_a_6445]
-
mai bine de jumătate de secol: „creștinismul a făcut Europa, creștinimul se destramă. Concluzia? Europa crapă.” Strigăte în deșert În OBSERVATOR CULTURAL nr. 338, din 13-19 octombrie, am citit două pagini (realizate de Mihai Plămădeală) care stau sub semnul unei interogații neliniștitoare: „Cine protejează zonele istorice protejate?”. Opiniile reproduse aici aparțin unor profesioniști ai acestui domeniu și avertizează cât de dezastruoasă este situația conservării patrimoniului arhitectonic din București. „Într-un oraș european civilizat, investitorul se orientează spre centru sau periferie în funcție de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
femeii din lumea contemporană, care își obține independența prin profesie, loc de muncă, dar libertatea autentică, nu doar exterioară, ci interioară, și-o câștigă mult mai greu. Merită lăudată inițiativa editurii Ibu de a oferi asemenea romane ce instigă la interogație și reflecție, merită respectat curajul ca într-un an în care cuvântul "criză" atinge maxima frecvență în presa românească să mizeze pe ficțiunea ce aduce lumi aflate multă vreme în zona de umbră. Aceeași editură amenință cu un roman al
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
și moarte de Amos Oz (ambele publicate în 2007). Celelalte două recurg la formula confesiunii ce dezvăluie experiențe esențiale pentru scriitor: alergarea ca alternativă, compensație, disciplină a scrisului (Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă de Haruki Murakami, 2007) și interogația asupra morții (Nimicul de temut de Julian Barnes, 2008). Într-un anume fel, fiecare este și un experiment în creația scriitorului, și ele provoacă interes pentru că este vorba de mari scriitori (doar unul distins cu Premiul Nobel, dar meritându-l
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
înțelept din naștere - care însă și-a exteriorizat consecvent toate emoțiile." Ceea ce - zice Kraus - "l-a ferit de o bătrânețe otrăvită". Odată cu admirația constantă pe care i-o poartă, Cioran rămâne totuși pentru el o continuă sursă de uimire, de interogații, dacă nu chiar de perplexitate. Ceea ce-l contrariază în primul rând e discrepanța dintre "fundalul apocaliptic" al viziunii filozofului și aparența sa cotidiană, de o cuceritoare cordialitate. La un moment dat, în 1976, Kraus crede că are revelația codului în
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
totul altfel, conținutul lor e lipsit cu totul de importanță. Nuanța lingvistică, poanta, witzul, punctul culminant reprezintă esențialul. Iată cum trebuie să-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
1040 de persoane de vârsta de 55 de ani sau mai mult, care au avut un abuz emoțonal înainte de vârsta de 18 ani. Întrebările au fost despre cum au simțit afecțiunea părinților și despre cum au fost pedepsiți atunci când greșeau. Interogațiile despre divorț și nevoile financiare au fost și ele incluse. După o perioadă de 3 ani și jumătate, 257 oameni din studiu au murit, iar 192 au fost supuși unei autopsii. Dintre aceștia, 89 de oameni au avut leziuni cerebrale
Copii neglijați riscă să sufere un atac cerebral la bătrânețe by Stoica Iulia Maria () [Corola-journal/Journalistic/65749_a_67074]
-
noi cu 30 de ani mai târziu). Sosiile lui Roth par a avea, în primul rând, rolul de a se bate, în locul scriitorului, cu criticii lui și de a-i susține opiniile. Fiecare prezență a lor este însă și o interogație (nici măcar în această carte a despărțirii nu i se dă un răspuns clar, categoric) despre raportul între biografie și operă. The Ghost Writer a marcat ridicarea definitivă a lui Zuckerman la rangul de ființă în carne și oase. Exit Ghost
Instanța rămâne în pronunțare by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6584_a_7909]
-
duce la o emoție artificială și la o falsă existență. Ori cel mult superficială. Tânărul jurnalist Mathieu Caradin înțelege repede că George, maestrul, ziaristul blazat și cinic, îi prezintă, odată cu toată această teorie, de fapt, condiția omului modern. Lipsit de interogații existențiale, individul suprainformat îmbrățișează lentoarea plăcerii și, refuzând acțiunea, își anulează orice formă de participare la viață. Altfel spus, el nu ia atitudine în fața ororii transmise de informațiile media. Trăiește momentul artistic, pentru ca apoi să continue o viețuire kafkiană din
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
autentice calități poetice și chiar literare, nefiind decît un strigăt, „ein Aufschrei”, lipsit de eleganță stilistică și de subtilități intelectuale, dar încărcat de o emoționalitate genuină? Animat de nobile intenții, îngrijorat de soarta lumii și a păcii, autorul reia cîteva interogații, dîndu-le, tot el, și un răspuns. Se întreabă de ce tace, de ce a tăcut atîta vreme, alertat fiind de conflictul israeliano-iranian, generat de programul nuclear al Teheranului. Critică Israelul care ar periclita pacea și așa fragilă a lumii printro lovitură preventivă
Günter Grass: Literatura ca vestă antiglonț by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4739_a_6064]
-
caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb încruzit,/ cântec de greieri prin care/ calcă sfioase, țărăncile...”. De altfel, interogația revine obsesiv de-a lungul versurilor acestui volum, devenind un topos privilegiat, de indiscutabilă anvergură („Abia atunci înțeleg că e toamnă,/ că în apa fântânii/ umbra ei se apleacă - / semn viu de-ntrebare...” - Umbră în amurg, sau „Senin și singur
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
care servesc drept pretext în desfășurarea unei pledoarii creștine. Întrebările sînt vechi de cînd lumea și alcătuiesc zestrea de nedumerire planetară: există suflet? Există miracole? Universul are un sfîrșit? Credința în Dumnezeu e contra spiritului științific? Și tot așa. Acestor interogații eterne autorul caută să le dea un răspuns de pe o poziție neutră. „Neutră” însemnînd aici acea stare de mijloc în care un intelectual ține într-o mînă știința, iar în cealaltă învățătura revelată, întorcînd aceeași problemă de pe o față pe
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
Zic aspect, deoarece patina adâncului de vremi i-o oferă, „i-o imprimă” tuful de un amplu spectru cromatic (dacă ochiul cercetează în nuanțe). E o coloratură muntenească mai specială, și „orientală”. Pun aici ghilimele, deoarece în subtext există o interogație permanentă, la care se tot revine: Armenia cărei părți a lumii aparține, Orientului sau Europei? Implicit, ea apăru și la agapa de aseară, când David Muradian încerca să găsească raporturi între ce ar fi fost și cât a fost vechea
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
de față, teritorialitatea nu are nicio noimă în afara moralității. Scriitorul a traversat barierele geografice și s-a stabilit într-o agoră a dezbaterilor etice. După modelul romanului șaizecist, Virgil Duda face portretul elitei prinse în tăvălugul unor modificări de substanță. Interogații lungi și dense edulcorează o istorie dislocată, care, din păcate, alungă cititorul. Probabil din această pricină, Anton, ca autor mărturisit, renunță la echidistanțe false și diplomație. Îl va numi pe Raul, în ultima parte a cărții, „golan venetic”. În general
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Bulandra”, ale Teatrului Mic sau ale Teatrului din Tîrgu-Mureș, răul nu a înghițit totul și pentru că, ab initio, construcția a absorbit parte din spiritele personalităților amintite. Uneori mă întreb cum de s-a putut. Realitatea anilor din urmă îmi îndreptățește interogația. Aproape nimic nu se mai leagă, performanțele sînt rarisime, ici, colo, nu își mai succed una alteia în coerența și în evoluția unui teatru sau altul, programele nu mai au anvergură, complexitate, nivel, nu se nasc firesc unele din altele
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
cât lasă liber spațiul dintre, unde ar trebui să se afle clădirea propriu-zisă, așezată și stăpână pe sine. Aici, jocurile sunt eliberate de orice restricții, cititorul își poate alege singur traseele, poate face oricâte halte, poate grăbi pasul. Rezultă o interogație canonică, pe două voci: una feminină, dar care își exaltă și își conservă valențele masculin( izat)e contaminate, prăpăstioase, volubile, patetice și cinice, inteligente și nerușinate; cealaltă masculină, care își ia în sarcină schițarea unui portret al României sub vremi
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
acum un an și jumătate, astăzi moralizează capitalismul. Nu vom rezolva ceea ce e criză de sistem, și amenințare profundă, prin acest conformism politicos, protocolar față de puterile constituite. Ca și mari probleme - Mediterana, de pildă, axul milenar al civilizației noastre, ridicînd interogații în fața cărora au avansat propuneri luminoase, dar fără urmări pragmatice, un intelect de talia lui Paul Valéry și alte mari spirite ale Europei. Și n-o să le rezolve bătînd din palme miniștrii care se întîlnesc cîteva ceasuri într-o reuniune
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
expresivitate ieșită din comun, Mircea A. Diaconu s-a impus în ultimii ani printr-un stil problematizant egalat de puțini comentatori de azi. Un spirit timid, retractil, însă mereu avid de ipoteze mai degrabă decât de răspunsuri definitive, face ca interogația să devină vizibilă la suprafața textului. Critica lui Mircea A. Diaconu avansează lent, prudent, prin reluări și reformulări succesive, menite să salveze ce se mai poate din ambiguitatea ireductibilă a literarului. Dintre comentatorii români, cel mai apropiat ca spirit îi
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
B. Fondane, angajat de-acum într-o confruntare permanentă cu o lume excesiv aservită exigențelor Istoriei, constrângătoare și nivelatoare, oprimante și chiar anihilante pentru conștiința și sensibilitatea individului care-și pune marile probleme ale existenței sale într-un regim al interogației neliniștite și sub semnul propriei libertăți interioare. „Duminicile Istoriei” ca puncte de apogeu ale sumisiunii subiectului de către masa dominată de eroii momentului apar astfel contrapuse unui „lundi existentiel”, acelei zile de început al unei noi săptâmâni simbolice, în care ființa
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
Răzvan Voncu Până în urmă cu câțiva ani, părea că steaua lui Geo Bogza a apus definitiv, posteritatea sa tinzând să se identifice tot mai mult cu uitarea. Pe măsură ce amintirea omului de curaj din ultimii ani ai regimului Ceaușescu se estompa, interogațiile cu privire la valoarea literaturii sale deveneau tot mai incomode, iar falsitatea unei mari părți din proza sa (în special a reportajelor literare) era acuzată din ce în ce mai insistent de către comentatori. Istoriile literare au revizuit descrescător valutarea flatantă de care beneficiase între 1948 și
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
o discutabilă ediție basarabeană, în timp ce Oswald Spengler e ca și inexistent. „Oswald Spengler, Amurgul Occidentului. Unde este versiunea românească a acestei cărți care l-a format pe Cioran și a tulburat gîndirea etnopolitică europeană mai bine de jumătate de veac?” Interogația simpaticului critic literar conține în ea însăși răspunsul: acolo unde a fost aruncată de curentul dominant, ale cărui tipare nu pot accepta un sinistrat filosofic de calibrul lui Spengler. Și nici toată pleiada de gînditori de la Fechner, Lotze, Dilthey sau
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5068_a_6393]