308 matches
-
Sensul este incorporat și nu reprezentat. Prin urmare, aceste automatisme eliberează ființele umane și le fac capabile de inovații, dar, în cursul istoriei, ele pot deveni o povară, dacă se transformă mai încet decât o cere contextul. Antropologul studiază raporturile intersubiective dintre contemporanii noștri, chiar dacă ei sunt Nambikwara, Arapesh, adepți ai cultului brazilian Candomblé, noii îmbogățiți din Silicon Valley, cetățeni ai orașelor noi, conducători de întreprindere sau deputați europeni. Aceste raporturi de alteritate și de identitate nu sunt date o dată pentru
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
reflexivitate, o dimensiune critică ce apare azi drept un principiu fundamental al analizei transculturale. Eliminarea rolului anchetatorului în procesul de scriere al clasicilor antropologiei a fost criticată ca o distorsiune destinată să mascheze sub un nivel înalt de abstracție natura intersubiectivă a cunoașterii antropologice. O lectură atentă arată că ea era mai degrabă ignorată decât negată de o mare parte a profesiei. Anii 1960 au cunoscut multiplicarea operelor consacrate anchetei de teren și mai mulți autori au subliniat caracterul unic al
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
Kaplan pe motiv că acesta din urmă "introduce fraudulos în teoria sa sistemică reguli caracteristice unităților". Dar este evident că regulile nu sînt caracteristici ale nivelului unităților, deși înțelegerea lor particulară ar putea fi. Regulile se bazează pe înțelegeri împărtășite intersubiectiv. Însă lui Waltz îi lipsește categoria intersubiectivității: ceva poate fi sau obiectiv și material, sau, dacă nu, nu poate fi altceva decît o caracteristică a unității. Această contradicție surprinzătoare ar putea fi un indiciu pentru faptul că pe Waltz nu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
teoriei lui Weber este tradiția interpretativă. Studiul științelor umane trebuie să se refere întotdeauna, în analiza sa, la mintea umană. Pentru relevarea sensului acțiunii sociale, cercetătorul trebuie să înțeleagă nu doar componentele psihologice și individuale, ci și componentele culturale și intersubiective (lucru la care s-a făcut deja aluzie în exemplul precedent). Nu există teste neutre. Aceasta ar presupune nu doar accesul direct la o lume externă (adică independentă de ceea ce gîndește omul), ci și un limbaj universal acceptat de publicul
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
un limbaj universal acceptat de publicul pentru care testul a fost efectuat. Pentru acesta din urmă, diferitele angajamente metateoretice exclud posibilitatea unui limbaj comun care să fie neutru. Proiectul științific constă, de aceea, în a da un sens (în cadrul înțelesurilor intersubiectiv împărtășite) momentelor individuale ale istoriei, metodă numită uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
zona științei combat aceste patru elemente fundamentale ale naturalismului. Punctul de plecare al perspectivei hermeneutice este ideea că, în vreme ce în științele naturii cercetătorul și obiectul lui sînt independenți, științele umane se află în fața lumii interne a individului sau a relațiilor intersubiective. Ființa umană nu poate fi subsumată categoriei obiectelor fără viață sau fără conștiință. Validitatea ipotezelor nu poate fi verificată într-o lume exterioară, independentă de gîndire. Într-adevăr, este necesară o dublă translație hermeneutică, deoarece observatorul interpretează interpretarea actorului. Validitatea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
viață sau fără conștiință. Validitatea ipotezelor nu poate fi verificată într-o lume exterioară, independentă de gîndire. Într-adevăr, este necesară o dublă translație hermeneutică, deoarece observatorul interpretează interpretarea actorului. Validitatea unei astfel de interpretări este dată de criteriile convenționale intersubiectiv împărtășite ale participanților la un discurs specific (în cazul nostru, științific). Nu e vorba că "orice e bun". Dincolo de controlul acurateții empirice, sînt necesare două arii principale de cercetare și de critică: interpretarea constituită epistemologic a istoriei și critica internă
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de la sine. Dacă acestea sînt legile obiective pe baza cărora se poate deduce funcționarea părților sale, ca în legile marxiste clasice ale capitalismului, atunci teoria face parte din naturalism. Pentru holismul hermeneutic, nu pot exista structuri obiectivizate, ci doar practici intersubiective, care, pentru a fi reproduse, trebuie validate și înțelese prin acțiune individuală. Aceste dihotomii au fost intersectate într-o matrice, pentru a pune în lumină patru poziții metateoretice principale, matrice ce se poate regăsi atît în științele sociale în general
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Ruggie critică teoria regimurilor din interiorul metateoriei ei. După cum spun ei, literatura regimurilor presupune existența unor norme și reguli care nu sînt nici fapte naturale (obiective), nici urmări ale unei acțiuni sau înțelegeri voluntare (subiective), ci sînt constituite și reproduse intersubiectiv. Mai important, aceste norme trebuie să fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
norme trebuie să fie asumate înaintea expresiei preferințelor și acțiunii individuale. Totuși, analiza regimurilor derivă în general din agregarea preferințelor și acțiunilor individuale deja date. Cu alte cuvinte, din moment ce referirea la reguli cere teoriei regimurilor să ia în considerare unități intersubiective de analiză, individualismul său metodologic nu poate face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
face acest lucru: el trebuie să reducă macronivelul de analiză la simple constrîngeri structurale. Concluzia trasă de Kratochwil și Ruggie este o perfectă și pură critică metateoretică: metodologia individualistă și pozitivistă a teoriei regimurilor este în dezacord cu ontologia sa intersubiectivă. Într-un mod destul de ciudat, această critică, deși publicată în International Organization, a făcut doar de foarte puține ori obiectul unor răspunsuri, în cadrul literaturii regimurilor (pentru o excepție, vezi Kohler-Koch 1989). Pe lîngă faptul că ea contribuie la clarificarea dezbaterii
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
cu grijă între behavioralismul strict și cel orientat înspre sens, într-un mod care seamănă cu distincția lui Sparti între acțiunea intențională și cea determinată pur psihologic. În concluzie, teoriile interpretative sînt, strict vorbind, accesibile doar în categoria holistă sau intersubiectivă (Neufeld 1993: 41-9). Însă există argumente valabile și pentru distingerea diferitelor teorii ale alegerii raționale. Alegerea rațională presupune două asumpții principale. Prima este că actorii sînt maximizatori auto-interesați ai utilității. A doua este că acțiunea este rațională, în sensul că
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1), numai pentru că acestea sînt mai puțin convinse în legătură cu falsificaționismul din științele sociale, sînt mai sceptice față de analizele cauzale (de cele mai multe ori, unidimensionale) menite să stabilească legi, înțeleg altfel cercetarea empirică, au alte asumpții ontologice (asupra structurilor sau asupra unităților intersubiective), sau pentru că nu împărtășesc aceeași viziune normativă asupra lumii, dacă aceasta din urmă viziune nu este complet eliminată. De aceea, Keohane reunește abordări hermeneutice critice în sociologia istorică sau în materialismul istoric (Cardoso 1977; Cox 1986 [1982]): epistemologii realiste științifice
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de la reificarea geo-culturală a lui Huntington la "neo-medievalism" - și justifică politicile externe care pot fi deduse din acestea. Scepticismul luat în serios: critica sceptică a ontologiei realiste a statului Post-structuralismul este un cadru teoretic ce combină o metateorie a interpretivismului intersubiectiv (vezi capitolul 13) cu o teorie morală a scepticismului radical. Oricît de paradoxal ar putea părea, poststructura-lismul în disciplina relațiilor internaționale reprezintă o critică sceptică a unei teorii considerate prin excelență sceptică, anume realismul (pentru ceea ce urmează, vezi Guzzini 1997b
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
prin practicile comunității internaționale a realiștilor (Ashley 1989). Este vorba de o formă de putere impersonală (Guzzini 1993, 1994b). Ea constă în practicile de rutină ale comunității, în înțelegerile sale evidente și luate de-a gata. O analiză a puterii intersubiective trebuie să ia în considerare nivelul metateoretic, care stă la baza analizei realiste și a politicilor sale deliberate. "Teoria cunoașterii este o latură a teoriei politice, pentru că puterea simbolică specifică de a impune principiile construcției realității - în particular, a realității
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care păstrează în scris aceste lecții pentru viitor. Modul în care administrația americană și comunitatea academică a disciplinei relațiilor internaționale s-au descurcat în cel de-al doilea război din Golf reprezintă o ilustrare empirică a acestei forme de putere intersubiectivă. Ar putea fi găsite multe analogii istorice cu modul în care al doilea război mondial a influențat principalii factori de decizie americani (Lakoff 1991; Luke 1991). Sigur că analogiile istorice pot fi folosite cu bună știință pentru a influența rezultatele
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a raționalității, "raționalitatea comunicativă", bazată pe teoria acțiunii comunicative, iar la o altă problemă detectată în discursul modernității paradigma filosofiei conștiinței Habermas găsește soluția prin înlocuirea acesteia cu "paradigma înțelegerii subiecților capabili de vorbire și acțiune", ce mizează pe comunicarea intersubiectivă pentru a atinge idealurile de consens și solidaritate socială. Departe de a propune o abordare sceptică, Habermas include în proiectul său o serie de amendamente ce țin de filosofia socială și politică, pentru a da o nouă formă discursului modernității
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
face copii). Tocmai datorită abuzului de cuvinte negative și de invective ce nu aveau suport pe un film interior al fantasmelor, ele n-au fost reținute și n-au convins alegătorii. S-a încălcat și un principiu clasic al magiei intersubiective dezvoltat admirabil în secolul al XVI-lea de Giordano Bruno. In termeni actuali, el ar suna așa: agentul electoral și alegătorii trebuie să creadă în adevărul și eficacitatea mesajului transmis. Nici experții propagandei PSD și nici virtualii votanți ai lui
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
tari" enunțate și analizate de către un Emile Durkheim, chiar și un Max Weber, încep să fie tot mai mult contestate. Se pune accent acum pe procese, pe devenirea socială. Abordarea științifică implicit statică a secolului XIX este contestată în numele dinamicii intersubiective a grupurilor sociale, constituite și reconstituite în permanență prin interacțiunea dintre agenți (indivizi, organizații neguvernamentale) și structuri (rețele de putere politică, administrativă, instituțională, cutumiară), cu rol constitutiv în funcționalitatea socială. Structurile creează "norme" și "resurse", argumentează Anthony Giddens. Normele reprezintă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
avut în vedere, înrădăcinată în auto-înțelegerea unui actor. Pe de altă parte, sensul acestor înțelegeri depinde deseori de faptul dacă ceilalți actori își reprezintă un actor în același fel, și în acest sens identitatea va avea de asemenea o calitate intersubiectivă sau sistemică. John poate crede că este profesor, dar dacă acea credință nu este împărtășită de către studenții săi atunci identitatea sa nu va funcționa în interacțiunea lor. Două tipuri de idei pot intra în identitate, cu alte cuvinte, cele deținute
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
1909:23). Din punct de vedere genealogic, accentul este de tip subiectivist, constructivist: "noi" nu este un dat, ci e în primul rând un sentiment care se dezvoltă (se construiește) pe baza interacțiunii. Însă, cu toate că autorul pune accentul pe confruntarea intersubiectivă, odată format, "noi" capătă "calități durkheimiene", de totalitate: este o fuziune, un întreg. Weber face uz în mod explicit de conceptul de identitate în relație cu două noțiuni: rasa și etnia. Chiar dacă nu ocupă un loc central în ansamblul operei
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
originea în concepția lui Weber. Cele mai importante elemente teoretice în raport cu perspectivele anterioare sunt ideile de proces, interacțiune, cogniție, construcție. Identitatea își are geneza în confruntările tranzacționale ale actorilor sociali și este în cele din urmă un proces, o realitate intersubiectivă și schimbătoare. Caracterul static al identității este înlocuit cu unul dinamic. Pe aceeași linie, Mitchell (1974) introduce diferența între identitate (etnicitate) drept construct perceptual sau cognitiv și drept construct structural. Identificarea apartenenței la un grup depinde de percepțiile actorilor ce
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
universului celuilalt) devine "non-sensibil" și "non-inteligent". Ea enunță principiul "relației inclusive" care presupune că nici observatorul, nici actorul nu trebuie să se retragă din relație, ci trebuie să "simtă împreună" sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să descopere astfel realitatea intersubiectivă și nucleul de esență spirituală, noologică, primordial și "anterior exprimărilor empirice pe care le face posibile"38. O dovadă remarcabilă pentru susținerea acestei idei, a trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau să "trăiască împreună" interacțiunea și să descopere astfel realitatea intersubiectivă și nucleul de esență spirituală, noologică, primordial și "anterior exprimărilor empirice pe care le face posibile"38. O dovadă remarcabilă pentru susținerea acestei idei, a trăirii împreună a realității intersubiective, noologice, a adevărului comunitar, o furnizează "tribunalele comunității" din Rwanda numite gacaca, care judecă cauze legate de conflictele interetnice dintre tutsi și hutu; condamnarea sau absolvirea se fac în baza memoriei colective a sentimentului de ofensă, cu alte cuvinte, a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
noologice. Perspectiva noologică adaugă la dimensiunile identității colective, indicate în capitolul anterior, un nou palier, cel al orizonturilor profunde, inconștiente, latente. De aici vine și postularea permanenței, pe acest nivel, a unor cadre spirituale, activabile prin trăire la nivelul realității intersubiective. Identitatea colectivă se fixează în aceste cadre în cursul momentelor de trăire intersubiectivă profundă, spirituală, precum sărbătorile, opera eponimă, rugăciunea ș.a. Odată fi-xată pe nivelul latențelor, se descarcă apoi în planul realului imediat, doar prin și în trăire autentică. Deși
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]