478 matches
-
când trăsese ușa, aceasta ieșise din țâțâni. O femeie țipase, iar el, intimidat, pusese ușa cu grijă mare lângă toc și dispăruse repede și fără țintă. Și tot atunci dăduse ochi în ochi cu Iscru, care îl privea senin și intimidat, încât pe Zogru îl lovise un val de vinovăție. Băiatul nu spunea nimic, doar îl privea ca un discipol umilit. Nu mai făcuse ceva memorabil până în momentul în care îl strigase Ghighina, iar întâlnirea cu ea îi deșteptase un arsenal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și era și respectată. Când venea pe scara lor, se întreceau toate babele s-o întrebe ce mai face fă, Elizo, mămică-ta? Am auzit că v-ați luat altă mașină, ori îi pipăiau hainele și se uitau la ea intimidați. Eliza mai avea opt frați, majoritatea mai mari, și toți erau îmbrăcați bine și se uitau de sus la toată lumea. Mama Elizei vindea fete, unele pe care le aduceau băieții ei de prin provincie și altele pe care reușea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de parcă ar fi fost închis într-o floare de crin. - Vrei să vin după ce termin la tv? - Te sun eu. Giulia s-a uitat la „Observator“, cu Zogru plutind alături și cu câteva fantome nimerite din greșeală. Bobo părea ușor intimidat și cum îl arăta din profil semăna și mai bine cu Orlando Bloom în Pirații din Caraibe. - După toate probabilitățile, este vorba despre un virus care pătrunde în organism prin intermediul unei specii de țânțari. - Cum ați ajuns să-l depistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
e deja întâmplat și toate curg în memoria care adună cuminte praful spulberat al unei povești. Prin urmare, în liniștea amiezii bucureștene, cuvintele lui Andrei Ionescu au sunat ca ecoul unei mari ratări. - Poate că altă dată a spus el, intimidat și zăpăcit peste măsură, iar Giulia a încuviințat zâmbind. Era acum un bărbat dezorientat, iar tricoul lui galben se învinețise în jurul gâtului. A deschis ușa și a ieșit fără să mai spună ceva. Zogru ar fi vrut să-l oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
decât mine, și-a recunoscut propria dorință și chiar a simțit mai mult decât poftă sau cel puțin așa a spus apoi, după ce ne-am ținut promisiunea și eram unul în brațele celuilalt. Spunea că fusese lovit de dragoste și intimidat acolo, în holul de la apartamentele femeilor. Spunea că fusese vrăjit, fulgerat, cutremurat. La fel ca mine. Nu cred că am apucat să ne mai spunem ceva înainte ca Rahela să se strecoare împreună cu regina și să mă ia și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
casa lor tot weekendul, fără să am nimic de făcut. Mai bine ies la plimbare mai încolo. Ca să nu le stau în drum. În bucătăria strălucind de curățenie ca întotdeauna e liniște, dar încep să mă simt tot mai puțin intimidată. Măcar acum știu să umblu cu cafetiera și cu prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și aprindă țigara. Doctorul Schley era și el chel ca În palmă, Îmbrăcat În alb, iar mâna Încordată de furie ținea ca pe o praștie stetoscopul care Îi ieșea din buzunar. Ravelstein nu i‑a răspuns. Refuza să se lase intimidat - dar nu era Încă destul de Înzdrăvenit ca să poată ține piept. În general, nu se prea sinchisea de medici. Medicii erau aliații burghezilor Înspăimântați de moarte. N‑avea el de gând să‑și schimbe năravurile pentru un doctor, nici măcar pentru Schley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat cine ești dumneata! CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești! CĂLĂUL: Eu... (Convins că a greșit locul.) Aici, are loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce oră se deschide... casa? CASIERUL (Imperturbabil.): Casa e deschisă tot timpul, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da? Atunci, știți... aș vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
desen de floare mică, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi, elegantă, cu râs deschis... Era cu totul deosebită... Era deajuns s-o vezi singură dată, ca să n-o uiți niciodată. În fața ei rămâneai cel puțin o clipă intimidat. Unde era, acum, acea Vasilică, din primele timpuri ale iubiii lor?!... se întrebă bătrânul octogenar. Încerca, acum, când iubirea lui devenise o așa ascuțită suferință, să regăsească în amintire silueta de fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Îi ceru domnului Bucescu să-și scurteze discursul. N-am tolerat nici acest gest ostil, ci Îi făcui moderatorului semn cu degetul pe obraz cu sensul știut de orice român. Spre lauda-i perpetuă, oratorul Bucescu nu s-a lăsat intimidat nici de această provocare, ci și-a continuat expozeul, Încheind cu poezia lui Robert Cahuleanu, În care Canalul este văzut ca a patra gură a bătrânului Danubiu, prin care acesta „duce sânge.” Să fie, Doamne, pomenirea lui Constantin Em. Bucescu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în incinta restaurantului. tind să cred că Șapira, fără să fi fost un om fundamental rău, se lăsa din cînd în cînd fascinat de propria sa putere (așa limitată cum era), de puterea de a spune nU în fața unui tînăr intimidat și de a nu-l lăsa să penetreze în restaurant numai de-al dracului, ca să se facă el, Șapira, „respectat”. Șapira mai știa ceva, și anume că niciun tînăr poet nu renunța cu adevărat la tentația de a deveni într-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
seduc(ie fă(( de sexul opus, dar, în același timp, să nu lase niciodat( impresia c( face ea propuneri: "Pentru o femeie care studiază armata, este nepotrivit să manifeste prea mult zel sau curiozitate. Dac( femeia, din contr(, se arăt( intimidat(, ofi(erii sînt lini(ți(i pentru c( această probeaz( o bun( percep(ie a pozi(iei sale. Atunci ofi(erii pot avea satisfac(ia de a o face pe femeie să se simtă în largul ei (i de a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
de ploaie și ale melcilor fără casă. Neavând alt chip de ales, tânărul apăsă clanța moale și dădu să tragă ușa. Dar spre spaima lui, ușa cea uriașă se mișcă aproape de la sine, căzând spre el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, așteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Omul, a cărui vârstă desigur înaintată rămânea totuși incertă, zâmbea cu cei doi dinți, clipind rar și moale, întocmai ca bufnițele supărate de o lumină bruscă, dar privind întrebător și vădit contrariat. - Unchiul Costache? îndrăzni să deschidă gura tânărul, peurmă, intimidat, refăcu întrebarea: Aici șade domnul Constantin Giurgiuveanu? Bătrânul clipi din ochi, ca și când n-ar fi înțeles întrebarea, mișcă buzele, dar nu răspunse nimic. - Eu sunt Felix, adăugă tânărul, uimit de această primire,nepotul dumnealui. Omul spân păru tot așa de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de casă. - N-am decât asta acum, dar trebuie să mănânci. Spre a se încredința de supunerea tânărului, Otilia se așeză pe canapea foarte aproape de el și-i întinse cu mâna, ca unui copil, una din prăjituri. Felix o luă intimidat și începu s-o mănânce încet, sub ochii Otiliei, care aștepta. Într-adevăr, îi era foame. Otilia nu slăbi vigilența până ce nu sfârși prăjitura, apoi i-o întinse și pe cealaltă. Cu brațul stâng trecut repede pe după brațul drept, aștepta
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cap cine știe ce idei. Stănică izbutise sa tragă și vesta și se făcu că n-aude pe Otilia. - Ai să-mi mulțumești, nu altceva! asigură el pe moș Costache. Ureche minunată. Doctorul Vasiliad comandă profesional bătrînului: - Scoateți-vă și cămașa! Acesta, intimidat, se execută, aruncând o uitătură vrednică de milă către ceilalți, care nu se putură abține de a nu zâmbi. - Câți ani aveți? întrebă doctorul, imperios. Moș Costache se fâstâci. Era învederat că nu-i plăcea să-și spună vârsta. - Șaizeci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
purta ca și când nimic nu se-ntîmplase. Contrariat, Felix deveni îndrăzneț și încercă să controleze efectul scrisorii. Făcu așa încît să se afle la un moment dat singur cu Otilia. Fata îl privi franc, îi spuse vorbe indiferente și nu păru nici intimidată, nici cu conștiința încărcată. Lui Felix îi încolți bănuiala că scrisoarea nu-i căzuse în mâini și făcu atunci ceea ce altă dată n-ar fi făcut. Profitând de faptul că Otilia era jos cu Pascalopol, intră în odaia ei, aruncă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești major, ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani ai? - Douăzeci și trei, răspunse Titi, intimidat. - Păi, vezi? - Mă băieți, propuse colonelul, las' că domnul Titi e băiatul meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce? Eu vă cunun, eu vă fac totul. Nu spune nimic acasă, până ce se face nunta, în casă, bineînțeles, și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
volubilitate, din plăcerea pentru situațiile patetice. - Hei, dacă Titi ar face plângere că a fost atras în cursă, că i s-a dat, mă rog, a înțelege că are de-a face cu o femeie de moravuri ușoare, fiind apoi intimidat, ar fi un punct de plecare pentru intentarea divorțului. Însă asta trebuie s-o facă el, numai el, ca fiind major. Ei, ce zici, tinere, ceri divorțul? Titi răspunse posomorât, dar hotărît: - Eu nu divorțez.Aglae își cuprinse capul cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în casă. O aduse numaidecât și pe Ana. Lui Stănică, agresoarea lui Titi îi făcu o impresie excelentă. Trupul ei plin, aproape gras, ochii îndrăzneți, vocea sonoră, volubilă, cam vulgară, toate acestea îi plăcură. Ana nu se lăsă de loc intimidată și primi pe Stănică, după obiceiul ei de a se purta cu bărbații, cu o familiaritate zgomotoasă, indiscretă. Chemați înadins de Sohațchi, veniră, ca din întîmplare, și ceilalți doi frați. Toți afectară a înțelege vizita lui Stănică drept un început
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în local și ieși afară. Georgeta se așeză mai bine lângă Felix, învăluindu-l într-un val de parfum fin. De afară se auzi deodată intrările unei orchestre masive. - Dansezi? Îl întrebă ea pe Felix. - Aproximativ! În fond, fata părea intimidată. Felix îi inspiraun respect paralizant și se silea să iasă din frivolitățile obișnuite. Îl întrebă despre viața universitară, despre colege. Felix îi spuse despre toate amabil, dar, băgând de seamă că devine pedant, se opri. Voia să găsească un cuvânt
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în întregime de același tapițer. Fata se bucura deci de o bună întreținere. - Știi, zise ea, încercînd să-i pună mâna pe umăr, îmi pare foarte bine c-ai venit. Îmi vorbea tocmai Stănică de dumneata. - Da? făcu Felix, încruntîndu-se.Intimidată, fata lăsă mâna în jos și lua o ținută protocolară. - Nu te-a vorbit de rău. Dimpotrivă, spunea că ai să deviicel mai mare doctor, că de pe acum ești cunoscut la Paris, unde ai publicat o carte, sau așa ceva, că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zisese Stănică. Amândoi erau încurcați de nesiguranță. Georgeta întrebă: - Așa ești de timid cu femeile întotdeauna? Totuși îmi placi, dar ai un nu știu ce care inspiră respect. Ai să fii un doctor impunător. Georgeta râse, dar se simțea în chip serios intimidată. Își drese repede părul, își strânse peignoir-ul pe ea și căută în minte G. Călinescu un subiect de convorbire mai convenabil. Negăsindu-l, se duse să-i aducă lui Felix dulceață. N-avea deloc obiceiul acesta burghez de a primi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi atent, parcă deșteptată dintr-o adâncă visare, cu plăcere, în ochii lui Genel și-i răspunse cu degajarea dată de-o inocență îndelung exersată. 115 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI titatea celor șapte depozitari ai colecțiilor chiar din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]