645 matches
-
iacobin”, maximalist, inclement și neacomodant, publicistul T. a supărat pe mulți. Alții - de pildă, Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Mircea Mihăieș - l-au apreciat la modul superlativ. Poezia lui Dorin Tudoran e paradigmatică pentru acest proces de trecere de la exultanță la intransigență și de la candoare la exasperare. Ea este chiar un grafic al transformării unui limbaj de mătase într-un limbaj de șmirghel și al saltului dintr-o realitate conceptuală ca utopie a limbajului într-una asumată ca infern existențial. Și aceasta
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
originalitate căutată, dar cu aparențele spontaneității, și în mod cert posesor al unei formule proprii. Poetul a fost înregistrat ca aparținând familiei de spirite a lui Marin Sorescu, cu descendență indirectă din Urmuz, și i s-au evidențiat în special intransigența juvenilă, nonconformismul agresiv, spiritul ludic, dar și relativa insuficiență a suflului liric, caracterul de „exercițiu” (Florin Manolescu opina că poezia lui ar fi „nu un mod de existență, ci un mijloc de a experimenta un protest”). Și ca prozator - s-
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
Regale”, 1937), intuiește tonalitatea justă pentru a releva semnificațiile de adâncime într-o formulare pe cât de paradoxală, pe atât de sugestivă: poet de avangardă, V. este un scriitor clasic; poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de la copiii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizator, exigent. E de dorit, în acest caz, să înveți - ca părinte - să înveți să fii mai înțelegător, mai tolerant. Nu folosește să vorbești numai cu „așa trebuie”, „așa se face”. Intransigența nu are efecte bune pe termen lung. Dacă ne încurajăm copilul și ne adresăm vorbe calde, laudative îl stimulăm să se implice pozitiv. Să menținem atenția noastră și a lui asupra consecințelor fiecărei fapte pe care o face e mult
PARENTINGUL ESTE O ARTĂ. In: Arta de a fi părinte by Elena Şufaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1409]
-
decât de rivalitate, acțiunea fiecăruia venin să o completeze pe a celuilalt. Căile perfectei colaborări constau, în primul rând, în cunoașterea permanentă, de către școală și familie, a problemelor ridicate de creșterea copilului, apoi de perfecta sincronizare a criteriilor educative, de intransigența activă, practică unitară a tuturor. Mediul școlar îi oferă copilului un prim mediu socializator de tip organizațional: introduce în relațiile copilului cu adultul o anumită distanță socială; oferă copilului un cadru social, bazat pe anumite reguli de conviețuire cu ceilalți
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
de la copiii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizator, exigent. E de dorit, în acest caz, să înveți - ca părinte - să înveți să fii mai înțelegător, mai tolerant. Nu folosește să vorbești numai cu „așa trebuie”, „așa se face”. Intransigența nu are efecte bune pe termen lung. Dacă ne încurajăm copilul și ne adresăm vorbe calde, laudative îl stimulăm să se implice pozitiv. Să menținem atenția noastră și a lui asupra consecințelor fiecărei fapte pe care o face e mult
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
o mare tendință de proiecție asupra lumii sau a altor persoane, a propriilor trăiri cu culpabilizarea celorlalți și recul ulterior asupra sa, tendință la supradominare, incapacitate de suplețe în relațiile cu ceilalți, incapacitatea de a admite opiniile sau deciziile altora, intransigență, dominație și comandă, toate aceste aspecte fiind legate de egocentrism și hipertrofia Eului bolnavului respectiv, idei expansive de dominare, reformă socială, istorică, morală, religioasă sau științifică, o mare forță psihică manifestată printr-o hiperactivitate și mobilitate crescută. Din cele de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii reali, în carne și oase, încep cu „Da, dar...”. Până când acest fenomen straniu, care preface brusc intransigența în toleranță, va putea fi studiat cu mijloacele unei științe exacte, nu avem la îndemână decât euristica primară pe marginea celor câteva mii de dosare 1 scoase la lumină din arhiva Securității. Ce știm, concret, despre informatori și în ce măsură locurile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Toate acestea în vreme ce, într-o suită de omnisciente articole de direcție, sunt indicate „cu claritate” prioritățile „adevăratului” creator de ficțiune (Pan M. Vizirescu, Scriitorul în Statul Național, I.P. Prundeni, Rostul scriitorilor). Caracterul imperativ al unor formulări, alături de permanentul apel la intransigență față de dușmanul „de rasă” ajung să caracterizeze pagina a doua a jurnalului, care găzduiește rubrici precum „Litere-Știință-Arte”, „Teatru-Revistă-Cinema”, „Lampa lui Aladin”, „Porunca literară, artistică și culturală”, „Mișcarea literară și artistică”, „Minte și inimă românească”, „Carnet literar și artistic”, „Cărți noi
PORUNCA VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288982_a_290311]
-
a firescului, a verosimilului. Prozatorul exploatează această deschidere îndeosebi în direcția fantasticului terifiant, redescoperind convențiile literaturii romantice, dar folosindu-le într-o convergență insolită și modernă. În confruntare cu un subconștient insidios și agresiv trăiesc și personajele nuvelei Somnul, anticipând intransigența morală a eroilor lui Camil Petrescu, ca și dureroasa autoscopie a celor din proza lui Anton Holban. Omul care și-a găsit umbra, o amplă narațiune, pune în gamă epică speculația freudiană despre cei care eșuează din cauza succesului. Personajul, învingător
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
să stabilească relația hotărâtoare dintre esența operei poetului și epoca în care aceasta a fost creată. O atenție deosebită a arătat P. relației dintre public și literatură. Cauza pentru care scriitorii români nu aveau cititori el o considera a fi intransigența junimistă față de scrierile cu caracter patriotic, singurele care - după el - puteau câștiga o largă adeziune. De aceea, în activitatea sa critică a adoptat o atitudine de toleranță față de orice lucrare provenind de la un scriitor român, mai ales dacă aceasta era
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
reconstituie plauzibil și edificator atmosfera din mediul medical al anilor ’80. Dăruirea și abnegația, ca și, la celălalt pol, demisia morală sunt proiectate pe trama unui scenariu axat pe aspirația spre realizare umană și pe propensiunea structurală a autoarei către intransigență morală. SCRIERI: Totul și încă ceva, București, 1972; Chițibuș și Boroboață (în colaborare cu Ștefan Popescu), București, 1978; Garda de noapte, București, 1982; Ultimul Mușatin, București, 1984; Permis de conducere, București, 1997. Traduceri: Charles Lamb, Eseurile lui Elia, pref. Ștefan
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
prin cele mai individualizate caractere ale creației sale și în special prin atipicitatea personajelor. Deși reflectă, ca întreaga proză narativă a timpului, lupta de clasă, povestirile conțin pitoresc nefuncțional, iar unii dintre „eroi” se disting nu prin fermitate revoluționară, prin intransigență în reprimarea dușmanului sau, dimpotrivă, prin hidoșenia morală proprie „exploatatorilor”, ci prin felurite ciudățenii. Nimeni nu nega autenticitatea picturii de mediu, dar - se spunea - clasa muncitoare nu are nevoie de orice autenticitate. Adevărul este că de la început prozatorul narează întâmplări
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
un câștigător după regula majorității. Fiecare ordine de preferințe produce un rezultat diferit, și nici o ordine de preferințe nu poate fi preferată alteia pe criterii raționale sau morale. S-ar putea răspunde că aceasta este o situație excepțională, bazată pe intransigența de grup dintre opțiuni. O schimbare minoră în ierarhizarea preferințelor, de exemplu simpla schimbare a locului doi cu trei în cazul jucătorului C, de la x>y la y>x, ar fi destul ca să producă un câștigător al majorității de echilibru
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de sine unor idealuri. El se numește Radu (în Constelația Ursului, din volumul Balansoar pentru maimuțe, 1972), Ștef (în Viața și dragostea într-o vilă stil, 2001) sau Laura (în Cenușa) și e un himeric, năzuind, cu elanuri în care intransigența se împreună cu naivitatea, spre absolut, însetat de un adevăr, cam abstract, pentru care s-ar bate oricând cu morile de vânt. Nu s-ar putea adapta niciodată unor circumstanțe împăienjenite de falsitate și impostură. Dar nici nu găsește soluția fericită
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
omogenizări fără precedent a societăților noastre, în care spiritele se apropie tot mai mult la un nivel profund, printr-un proces de „unificare morală” (grație urbanizării, consumului, mediatizării etc.); în aceste condiții, credința este aleasă, nu moștenită cutumiar, ceea ce încurajează intransigența crescândă a credincioșilor, până la fundamentalism; această „redefinire identitară a religiilor”, echivalarea religiilor cu „culturile” sau „stilurile de viață” integrate apoi unei societăți „multiculturale”, este efectul pervers al pluralismului dus la extrem, care conduce la o „identificare intracomunitară”, cu atât mai
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o operă de artă În lupta de clasă, În lupta pentru constituirea unei societăți noi, luptă din care ea a izvorât. Ea trebuie să fie pătrunsă ca și opera de artă de același atașament față de cauza oamenilor muncii, de aceeași intransigență față de tendințele formaliste, antipopulare. Părăsirea acestei atitudini revoluționare, duce critica spre treapta unei poziții estetizante, obiectiviste, trepte ce Îndepărtează tot mai mult critica de misiunea ei, aruncând-o pe terenul nesănătos al apolitismului, unde reacțiunea se va grăbi să o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prezentarea temei și la unele observații, fără a avea o ascuțime critică În stare să ajute atât autorului a cărui carte se recenzează, cât și cititorului pe care ar trebui să-l orienteze. Mai mult, tocmai acolo unde ar trebui intransigență partinică, principialitate și grijă deosebită, se manifestă scăderi vădite și lipsă de vigilență. Progresele făcute În domeniul prozei se resimt Încă de neglijențe redacționale. Anunțând publicarea, În curând, a romanelor Sfârșitul jalbelor (Al. Jar), Canalul (P. Dumitru), Temelia (E. Camilar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
la fel de mari ca și războaiele dintre state. Scopuri oricât de înalte nu le pot justifica. Frecvența și amploarea acestora indică cel mai bine distanța la care se află omenirea în întregul ei sau o anumită comunitate de o „epocă luminată”. Intransigența lui Kant în respingerea oricărei atingeri care ar putea fi adusă autorității legii și ordinii publice a fost una extremă. El nu ar fi aprobat mișcările de nesupunere civică din vremuri mai apropiate. Poziția lui ne îndeamnă să reflectăm, considerând
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
din Iași, detașat aici pentru că în Suceava nu exista un Tribunal Militar. Momentul a fost destul de important, deoarece majoritatea deținuților (mai ales cei legionari, dintre care unii mai fuseseră închiși și înainte de 1945) se așteptau la condamnări moderate, astfel că intransigența comuniștilor a contribuit la demoralizarea lor. Prin urmare, cei dispuși să se alăture unei acțiuni care ar fi putut conduce la eliberarea înainte de termen s-au înmulțit, rândurile colaboratorilor lui Bogdanovici îngroșându-se după pronunțarea sentințelor cu Leonard Gebac, Ion
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al șaptelea B. reintră în viața culturală arădeană. Publică versuri în culegerea colectivă Cariatide, în ziarul „Flacăra roșie” și în „Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
harul venit din cer. Prospețimea percepțiilor, interpretarea inedită dau o anume relevanță imaginilor. În Sonatele tăcerii, motivele revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT, 1986, 13. V.D.
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
nu era prea tare pentru ca să-i turbure credința. Nici o criză nu dura prea mult ca să-i zădărnicească echilibrul. Iubea cartea, pentru că știa că atât inteligența cât și geniul sunt daruri ale lui Dumnezeu. Nu și-a însușit niciodată duritatea și intransigența ascetului care se trezește urând frumusețea și disprețuind cultura pentru că se teme să nu-l depărteze de Dumnezeu. Oliveira Salazar nu are structura misticului tragic, dionisiac, care se zbate între contrarii, care respinge întreg Universul formelor în setea lui de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
am dormit deloc. Am petrecut-o sub geamurile ei, afară din oraș, pe toate străzile orașului. PRIVIND VIAȚA Celor pe care-i stimezi adu-le omagiul de a nu le ceda nimic din opiniile tale. Celorlalți nu le face onoarea intransigenței tale. Nimene nu reclamă mai mult toleranța decât cel netolerant, pentru că toleranța ta este condiția de viață a netoleranței lui. Nu mărturisi sentimentul nobil pentru care ai făcut o acțiune, căci nu vei fi crezut. Inventează unul mai puțin nobil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]