670 matches
-
referirea lui Mircea Iorgulescu, în acel context, cât indicarea unui model. Un model care, după cum se vedea, nu se ștersese din memoria confraților de breaslă ai temutului critic, ci era viu, în această memorie, mai ales prin câteva trăsături: dinamism, intransigență, tenacitate, capacitate de mobilizare integrală pentru atingerea țelului urmărit, spirit ofensiv și polemic. Nu fuseseră uitate de cititori, desigur, după cum nici de cei care-l ascultaseră vorbind în adunările scriitoricești, faimoasele și nemiloasele „execuții“ iorgulesciene, spectacole intelectuale de anvergură. Și
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
adaptat la cerințele serviciului... Pentru a face față problemelor de serviciu cerute de derularea firmelor din Austria, a depus o activitate susținută, rămânând de multe ori peste orele de serviciu. Este apreciat ca un bun coleg, care dovedește corectitudine și intransigență în activitatea desfășurată... Este propus a efectua o deplasare în Austria... și cred că prezintă toate garanțiile moral-politice pentru a-și îndeplini în bune condiții sarcinile de serviciu cu această ocazie. Nicolau 372/N/RELU 4.01/84 NOTA Ref
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
de insecuritate socială"), evident, la chestiunea păturei superpuse, la parlament (camera automaților), la chestiunea agrară, a țărănimii, la învățământ, la armată, la ortodoxie și, cu acuitate, la cazul domnitorului Alexandru Ioan Cuza ("în viziuinea sa, Cuza rămâne un model de intransigență, de democrație autoritară, iar nu de absolutism"). Cel de al doilea capitol evaluează Contribuția lui Mihai Eminescu la apărarea valorilor fundamentale ale statului român și la promovarea intereselor sale în relațiile externe. Autorul studiului se oprește, urmând firul polemicilor lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe Ștefan Vodă în contextul realităților secolului XV, când imperativele domniei îi dictau acțiuni represive, dar necesare, normale pentru epoca feudală? Așa-zisa "cruzime războinică" a lui Ștefan, "La război ca la război", are o motivație în refuzul compromisului, în intransigența față de tot ce lovește obiectul dragostei și al datoriei sale: Moldova. Scopul scuză mijloacele". Și eu m-am străduit să văd în Ștefan "omul" desigur, mare, excepțional, un erou, dar nu "sans peur et sans reproche"; și, dimpreună cu cronicarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
opoziția partidelor de orientare anglo-saxonă. În același timp, urmărea să ofere o garanție spectaculoasă a bunei credințe în eforturile ce făcea de a se apropia de Axă. Dacă accepta Carol al II-lea să primească pe Horia Sima, cunoscut prin intransigența cu care propaga idealurile noii ordini europene”, nu mai exista nici un motiv ca să nu i se acorde și lui încrederea. La 22 iunie 1940 a apărut decretul-lege privind transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii; acesta era declarat partid unic
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
totalitare. Horia Sima dorea un stat totalitar, atât pe plan economic, cât și politic. Era interesat în problema puterii politice, el dorea lichidarea oricărei instituții, grupări politice, sau structuri ale statului care s-ar fi opus unei conduceri totalitare legionare. Intransigența politică și ideologică a șefului mișcării legionare era determinată de prezența lui Ion Antonescu, cel care a considerat că maniera conservator autoritară, fără intervenția unei grupări revoluționare în problemele esențiale ale statului era singura cale posibilă, pentru că se simțea urmat
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
când în când, în loja de lângă scenă avea loc o discuție aprinsă, care era remarcată chiar și de asistența dimprejur. Rezultatele, cel puțin pentru noi, s-au văzut însă mai târziu. Se pare că pacea lumii a rămas biruitoare din cauza intransigenței președintelui american și a fratelui său, a activității mai lucide a conducerii sovietice, a unor persoane din serviciile secrete ale ambelor țări, dar și a unui colonel sovietic comandant al unui submarin dotat cu arme nucleare. Rezultatul crizei rachetelor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Chilia, acesta a spus că, după părerea lui, nu este cazul și nu are sens să ne confruntăm cu R.S.F.I. în problema taxelor majorate la Canalul Sip; nu este o problemă gravă. Deodată, ca prin minune, totul s-a dezumflat, intransigența afirmată în termeni categorici s-a dizolvat și toată lumea s-a declarat de acord, pentru că orientarea era dată de conducător reprezentantul U.R.S.S.; toți i-au mulțumit pentru că i-a îndrumat în direcția bună. Caragiale ar fi pălit la această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de făcut pentru ca o valoare să se poată afirma și menține. Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Valoarea poate fi în speță viața ta proprie - nu e în principiu nimic infamant în asta, depinde doar de natura și prețul compromisului. Uneori, cea mai oportună soluție e intransigența intratabilă. Alteori, o oarecare maleabilitate, un tact al tranzacțiilor abile. Intransigența nu trebuie să fie căpoasă, îndărătnică, ci lucidă, degajată, curajoasă și demnă. Maleabilitatea să nu fie lașă, complezentă, defetistă. Trebuie să rămâi arbitrul compromisurilor tale, simțul oportunității să nu te facă să luneci pe panta oportunismului rentabil, conjunctural. Poți concede
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de fapt doar o suspendare, chiar dacă nu sunt șanse să se revină asupra ei. Revocarea prieteniei devine o problemă supusă deliberării și pronunțării exprese în cazurile în care prietenul săvârșește fapte de natură să-i atragă oprobriul. În asemenea cazuri, intransigența poate fi pur și simplu o dovadă de închistare sufletească, de infatuare și de fariseism. Prietenia, dacă e adevărată, e un sentiment profund, care presupune și un credit nu nelimitat, dar foarte larg făcut partenerului. Mai ales dacă greșelile acestuia
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Argumentate și temperate ca ton, articolele acestuia au sporit prestigiul ziarului prin fermitatea și maturitatea judecăților, fiind ferite de exclusivismul pe care îl dovedise uneori Mille. Cronicile dramatice, semnate fie de I. C. Bacalbașa, fie de D. Teleor, se disting prin intransigență în combaterea localizărilor și în susținerea repertoriului de calitate, cu sursa în problemele specifice societății românești. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287933_a_289262]
-
nu se poate dezvolta în haos, în afara unei ordini impuse sau liber consimțite. Ordinea reprezintă unul din factorii ce pot asigura succesul unei acțiuni, iar în contrapartidă dezordinea mai devreme sau mai târziu conduce la eșecuri sigure. Acuratețea, exigența și intransigența, clarviziunea ca și dorința dezvoltării unui corp sănătos - cum ar fi necesar să fie cel al turismului rural, trebuie să fie dezideratele noastre cele mai arzătoare. În practică însă apar situații și nu puține, în care trăsăturile enunțate mai sus
TURISMUL RURAL "NEGRU? by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83099_a_84424]
-
cu volumul Foiletoane, în 1979. Deținând rubrica de critică a criticii și mai apoi cronica literară în cadrul „Convorbirilor literare” de-a lungul multor ani, D. s-a impus încă de la început ca un spirit justițiar, de o franchețe și o intransigență a opiniilor care deseori au șocat. Strânse în trei volume (Foiletoane, 1979-1984), acestea au făcut încă o dată dovada unui critic iconoclast, gata să ia în răspăr aserțiunile predecesorilor sau să contrazică preconcepțiile confortabil instalate în conștiința publică. Astfel, în pofida aparențelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
reproșul de a nu mă apropia mai decis de „forțele binelui politic”, adică de ceea ce se chema pe atunci „opoziție”. Dar pe mine, În acei ani, până’n ’96, dar și după, m-a paralizat, ca să zic așa, tocmai această „intransigență” politică care nu-și mai avea rostul și, chiar și În zilele mineriadelor, când panica unor intelectuali era la vârf, eu m-am exprimat cu moderație, În sensul că pericolul „Întoarcerii comunsimului” era iluzoriu, că toate aceste incidente, oricât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezunite! Fervoarea unor scriitori, mai ales, de a „lupta contra comunismului” când Întreg comunismul „real” era la pământ În Europa trăda frustrarea de a nu o fi făcut În timp ce „acesta” era Încă activ și nociv. Și acerba lor Încrâncenare și „intransigență” după nu făcea decât să trădeze pasivitatea și dezorientarea de dinainte și mai ales de atunci când Încă se mai putea; În lunile și anii de după acel „iulie ’71”, a „tezelor” celebre, moment când Ceaușescu apuca pe un drum ce-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
trădat, dar și sentimentul imensei superiorități personale i-a inspirat lui Robert de Montesquiou (personaj, altminteri, dubios, un fel de Bogdan-Pitești) această vorbă devenită celebră: „Quand la croix passe, on la salue, mais la croix ne répond pas”. Odinioară, cînd intransigența mea urca pînă la intoleranță, aveam și eu gustul despărțirilor definitive. O atitudine de felul celei a lui R. de M. - severă, aristocratică - mi se părea nu numai potrivită, dar și necesară. Între timp, rigorismul meu s-a mai atenuat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cîte 8 ore și tot nu prinde să ia carne”. Chiar și cel mai cârcotaș cititor poate remarca crudul adevăr ce rezidă din reflecțiile preotului și nu era o voce singulară pe atunci dar sigur printre cele mai vânate datorită intransigenței părerilor exprimat chiar public. Același informator mai dăduse o declarație locotenent-colonelului Ioan Toma la data de 28 februarie 1978, preluată de ultimul În casa conspirativă numită codificat „Florea”. Subiectul fiind tot postul de radio „Europa liberă” nu-l mai comentăm
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
uzinelor "Skoda". Așa se explică deci intervenția lui Eduard Beneș pe lîngă Gheorghe Tătărăscu. Personal, Gheorghe Tătărăscu văzuse de la început repercusiunile internaționale ale afacerii "Skoda" și căutase pe căi lăturalnice să reducă din importanță și senzațional. Se izbise însă de intransigența lui Grigore Iunian și de violența intervențiilor la tribuna Camerei a doctorului N. Lupu. Mai era încă un obstacol, regele. Ostilitatea între Iuliu Maniu și rege era deschisă. Afacerea "Skoda" era un prilej pentru a fi exploatată împotriva celui care
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
țărănimii, dar carieră politică nu a putut face. A militat pentru înfăptuirea cerințelor esențiale ale revoluției burghezodemocratice: reforma agrară și votul universal. Destinul său de om politic a stat însă sub semnul tragismului. La aceasta a contribuit, în mod deosebit, intransigența convingerilor sale democratice și incapacității de a se supune voinței absolutiste a unor conducători politici. În 1930 a fost înlăturat din viața publică, luând sfârșit calvarul politic al unei conștiințe lucide și leale care avea să declare, în același an
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
din Iași, detașat aici pentru că în Suceava nu exista un Tribunal Militar. Momentul a fost destul de important, deoarece majoritatea deținuților (mai ales cei legionari, dintre care unii mai fuseseră închiși și înainte de 1945) se așteptau la condamnări moderate, astfel că intransigența comuniștilor a contribuit la demoralizarea lor. Prin urmare, cei dispuși să se alăture unei acțiuni care ar fi putut conduce la eliberarea înainte de termen s-au înmulțit, rândurile colaboratorilor lui Bogdanovici îngroșându-se după pronunțarea sentințelor cu Leonard Gebac, Ion
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în activitate al samaritenilor dragi lui Isus, care se consideră descendenții direcți ai celor două triburi coborâtoare din Iosif, dar care nu recunosc exact aceeași Tora ca evreii ortodocși. Discuție lângă puț cu un misionar nordic. Omul e cunoscut pentru intransigența și pentru abnegația lui. Se achită conștiincios de datoria lui de solidaritate față de locuitorii care, de pe 28 septembrie 2006 până pe 26 februarie 2007, îmi precizează el cu o exactitate specifică funcționarilor ONU, au avut șase sute treisprezece uciși, din care optzeci
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Maiorescu mi-a trimit o depeșă personală pentru a-mi împărtăși părerea și a-mi mulțumi pentru eforturile pe care le știa destinate eșecului. În România lumea își dădea seama tot mai mult că nu era nimic de sperat în intransigența bulgară, iar rezultatul discuțiilor de la Sofia a fost primit, într-adevăr cu ușurare. Domnul Maiorescu a ținut în Parlament un discurs primit favorabil, prin care declara că din acel moment România, făcînd dovada răbdării sale față de Sofia și de bunăvoință
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
discuțiilor, prezidate pe rînd de subsecretarul de stat de la comerț și de mine, fiind nominalizați pentru aceasta, dar în fapt lăsate sub conducerea înalților funcționari, atît de o parte, cît și de alta, delagația română mi-a adus la cunoștință intransigența italiană, apărută încă de la început, cu privire la bunurile rurale din România. (Acest gen de proprietate era interzisă străinilor de către Constituția statului român... ). La sugestia mea, acest punct litigios fusese lăsat în suspensie și s-a continuat cu celelalte probleme, discutîndu-se aprins
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Est, dar cu șampanie și icre negre, în partea română). Partea poloneză a insistat atît de mult (sprijinită de Franța, care ne spunea că o acțiune diplomatică de la care se putea aștepta un rezultat bun nu trebuia sabotată, printr-o intransigență principială), încît guvernul de la București, unde Pilsudski venise în vizită special pentru a "obține" hotărîrea, s-a resemnat, călcîndu-și pe inimă, să urmeze calea pe care i se cerea să meargă. Însărcinatului nostru cu afaceri de la Riga îi transmisesem instrucțiuni
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]