519 matches
-
o idee foarte bună. Și am să vin și eu să te văd. Am să stau În rândul Întâi și... — Nu În rândul Întâi. O să mă stresezi. — Atunci pe rândul din mijloc. Sau În spate. Unde vrei tu. O privesc intrigată. Lissy, n-am știut niciodată că știi să dansezi chiar la nivelul ăsta... — Păi tocmai asta e, că nu știu să dansez, zice imediat. Sunt groaznică. Dar mă distrez pe cinste. Vrei o cafea ? În drum spre bucătărie, se Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sală luminată, aflată vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le lăsa în cel mai mare secret, să i le „ținem puțin“, câteva zile, o săptămână, o lună, pân’ la sărbători... Când mă loveam de pachetele străine, nici nu mai întrebam ce-i cu ele, doar Zina s-a trezit intrigată, într-o seară când și-a găsit patul ei improvizat ocupat de sacii doamnei. Dimineața la șapte, zgomotul toacelor pe care doamna coboară treptele de ciment, zorind spre un fel de serviciu misterios (că doar și dumneai e pensionară), marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
zice Suze, apărând în hol. A zis doar că să‑l suni. — Am înțeles. Mă uit din nou la mesaj. Dar cum părea după voce? Suze își încrețește puțin nasul. — Cum să‑ți zic. Destul de stilat. Destul de... curtenitor. Formez numărul, intrigată. David Barrow. Mi se pare aproape familiar. Poate e producător de film sau așa ceva! — David Barrow, îi aud vocea - și Suze are dreptate, e un tip stilat. — Bună ziua, spun. Rebecca Bloomwood la telefon. Mi‑ați lăsat mesaj să vă sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să se bată toți să te susțină. O să fie coadă până după colț. Luke are o încercare de zâmbet și îmi sărută mâna. — Să sperăm. Stau la recepție și o aștept pe mama lui Luke, cu un soi de nervozitate intrigată. Sinceră să fiu, familia lui Luke mi se pare un pic cam ciudată. Are un tată și o mamă vitregă în Anglia, care l‑au crescut împreună cu cele două surori vitrege, și cărora le spune mamă și tată. Și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
serios. Michael ridică din sprâncene. A sunat‑o pe maică‑sa și i‑a zis că al naibii să fie dacă pleacă acasă fără s‑o vadă și și‑a stabilit o întâlnire cu ea. — Serios? Mă uit la el, intrigată. Și ce s‑a întâmplat? — Ea n‑a apărut. I‑a trimis un mesaj că trebuie să plece urgent din oraș. Luke a fost foarte dezamăgit. Michael clatină din cap. Între noi fie vorba, cred că nu te‑ai înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cel mic, Ledoulx făcu un semn valetului Julien. Acesta aruncă doar o privire, tresări, apoi reveni cu o expresie perplex fericită și, fiind cu totul incapabil să formuleze clar ceea ce văzuse, dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Încă: ochii, În acele momente, nu ai capului, ci ai bocancilor, ai cizmelor dansânde, dansatrice. Nu avea importanță, ori puțină dacă, În acel moment auzea muzică la radio - ea avea muzica ei, cea din pauzele muzicii noastre. Îmi povestise amuzată, intrigată și autopersiflându-se după obicei că la Securitate, la Mediaș, femeile arestate erau ținute „la bucătărie” (ai mei fuseseră arestați În ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau ținuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
puțin șocată din cauza... ei, înțelegi la ce mă refer, a spus ea ridicând din umeri în semn de scuză. — Da, înțeleg foarte bine, a asigurat-o Fiona adoptând o grimasă dezaprobatoare. Chiar voiam să vorbesc cu tine despre asta. — Da? Intrigată, Alison a indicat din cap o canapea liberă, poziționată pe una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mă înscriu într-un astfel de grup... Nu, ăsta e un fel de grup secret, fondat de mine. Deocamdată nu avem decât trei membrii. Patru, dacă te decizi să ni te alături. Ne întâlnim o dată pe săptămână pentru sprijin moral. Intrigată, Alison își frământa mintea trecând în revistă diversele posibilități. —Care sunt criteriile pentru înscriere? N-ai nevoie decât de o cicatrice micuță, care să înceapă de-aici și să se termine aici, a spus ea folosindu-se de un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din dantelă albă. Dar era imposibil să-ți dai seama dacă era cineva înăuntru sau nu. O femeie care își plimba câinele a trecut pe lângă Alison și s-a întors să se uite la ea, peste umăr, în mod limpede intrigată de motivul pentru care Alison se învârtea pe-acolo, demonstrând un interes deosebit pentru o anumită casă. Alison i-a zâmbit ca s-o liniștească, după care a pornit în direcția casei Sofiei, străduindu-se să ignore senzația de greață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să-i vedem pe cei de la Chelsea jucând, da? Să știi că există totuși niște limite. Da, știu exact ce-o să facem și-o să fii bucuroasă să afli că nu, n-o să mergem pe stadion. — Da? Continuă, te rog, sunt intrigată. Nick s-a ridicat puțin, astfel încât fața lui să fie la doar câțiva centimetri de a lui Susan. —Bill și Jenny o să vină s-o ia pe Milly și s-o ducă la înot..., Nick a sărutat-o scurt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a studiat intrigată fotografia, ca să afle identitatea acelei nefericite care arăta de parcă s-ar fi tăvălit în lipici, după care s-ar fi aruncat într-un șifonier etichetat „victimă a modei“. Ah, s-a gândit Julia. O soție de fotbalist! Încă un exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
care putea să le certifice, o dată pentru totdeauna, autenticitatea. Cu toate acestea, pe măsură ce vorbeam, În ochii lui apărea o strălucire intensă, de nestăpânit și, pentru mine, de neînțeles. Nimic din frazele mele nu era menit să provoace o asemenea surescitare. Intrigat și agasat, am sfârșit prin a deveni mai scurt, apoi prin a tăcea Într-un mod oarecum abrupt. Rochefort mă Întrebă cu fervoare: — Dacă ai fi sigur că Manuscrisul ar exista, interesul tău pentru Omar Khayyam ar renaște? — Neîndoielnic, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e condus la locul de supliciu, Nasruddin strigă: „Acest animal este, În realitate, fratele meu, un vrăjitor i-a dat Înfățișarea de față, dar, dacă mi-ar fi Încredințat un an, l-aș reînvăța să vorbească asemenea mie și dumneavoastră!” Intrigat, monarhul Îl pune pe condamnat să-și repete făgăduiala, Înainte de a decreta: „Foarte bine! Dar, dacă exact Într-un an măgarul nu vorbește, vei fi executat”. La ieșire, Nasruddin e Întrebat de soție: „Cum poți tu oare să făgăduiești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nici n-aș fi ridicat măcar privirea. Caut niște idei, îi spun cu nevinovăție și închid repede monitorul. —Te uitai la wrestling? Nu știi niciodată de unde îți poate veni inspirația. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? strigă Davey intrigat. Noroc că muzica lui Johnny Cash este ascultată destul de tare, așa că putem vorbi fără să fim auziți. Ai plecat ieri cu Finn, care în mod clar era bulversat de chestiunea cu logodna. Despre ce a fost vorba? De ce nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajutor, frate! Hai să aducem aici scaunele din bucătărie. — Imediat! se execută Ben. Dar ce jucăm? Finn strălucește de încântare. —Ce ați zice de „Scaunele muzicale“? —Nu-mi vine să cred că Charlotte a câștigat de fiecare dată! exclam eu intrigată, în timp ce mă îndrept spre metrou împreună cu Daisy. Pentru că Finn și Ben au fost prea politicoși să-și pună mintea cu ea. Are dreptate. Deși amândoi au firi de combatanți și s-au îmbrâncit fără milă pentru a ocupa scaunul liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al lui Ionică- de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mai dur. Mai gloduros. Mai tăricel și mai supărător, ca nici o altă dată! hâcâie zdravăn Comandantul, după ce zdruncinăturile și emanațiile sulfuroase încetează. Ce mai bulibășeală mizerabilă, mon ami! M-hmm... Nu crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pesemne ofensator, că patru hăndrălăi (dintre care unul, matosit) ocupau cele mai bune scaune din față, rezervate confortului reprezentanților senectuții ori persoanelor cu handicap locomotor, fără a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un coș aflat pe genunchii tipului mai scund din grup, coș din care se înălța, revoltător, și gâtul unei sticle! Limpede! Indivizii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cartierul Bereasca, biserică ce fusese totodată spartă, în incintă fiind descoperită o altă mortăciune, un soi de prematur tarat sau de fetus, cel mai probabil, avortat. Iar toate aceste victime, erau exclusiv de sex masculin! Să fie mâna sataniștilor? comentase intrigat agentul Mânecuță, care citea foarte mult și amestecat, în timpul liber, în special romane de doi lei și reviste ieftine, buchisite și traduse pe genunchi, despre ocultism și conjurații și care dobândise o adevărată marotă pentru practicile și metodele criminale cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Nu tocmai încîntat, tânărul se ridică totuși puțin și, strângând mâna întinsă, răspunse: ― Grigore Iuga. Arendașul tresări, se îndreptă și strigă: ― Iuga?... Iuga ai zis?... Te pomenești că ești chiar feciorul Domnului Miron Iuga de la Amara? ― Te pomenești! surâse tânărul, intrigat puțin de entuziasmul patetic al arendașului. ― Fugi, nu mă nebuni!... D-apoi bine, boierule, eu cunosc pe conu Miron de când eram copil, aș putea zice, măcar că trebuie să fim cam de aceeași vîrstă! Că doar acum vreo douăzeci și cinci de ani
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se lovi de perete cu zgomot lânced de vată. Se uită întîi în stânga, spre iatacul Nadinei, pe urmă în dreapta. Pe zidul dintre ușa lui Herdelea și a lui Brumaru parcă tremura o umbră cenușie în bezna completă. Grigore se apropie intrigat. Umbra era lipită cu brațele întredeschise. O apucă de umărul gol și-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]