528 matches
-
Piatra casei noastre a intrat în casa Pestriței. Iar ferestrele casei noastre au ajuns ferestrele casei Pestriței. Mai puțin una: în aprilie anul acesta, cînd Mica mai trăia încă, în timp ce fumam o țigară în ogradă, privirea mi s-a oprit, intrigată, pe o fereastră mică, plasată într-o anexă a casei lui Tinu, deasupra ușii de la pivniță. Am tresărit, fericită ca atunci cînd te întîlnești cu o veche cunoștință, pe care o crezi de mult și pentru totdeauna pierită: o fereastră
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
bolnăvior, necum bolnav. Dar pe lumea asta mai există și depresii psihice, mai există și amintirea sinuciderii procurorului Cristian Panait despre care se spune că ar trebui să-l urmărească toată viața pe Joiță Tănase. Un prieten ziarist mă întreba intrigat dacă chiar cred povestea cu demisia din motive de sănătate. N-are importanță ce cred eu, dar dacă procurorul general al României demisionează fiindcă nu-l mai ajută sănătatea, nu e normal să-l întrebăm de ce suferă? Dată fiind tăcerea
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
fie un veșnic privitor al metanoiei, fără să trăiască vreodată această experiență. Poate că gestul meditativ de gândire, reluat continuu, asupra temei, ar fi mai propriu momentului și ne-ar face să descoperim, chiar și cei care joacă rolul observatorilor intrigați sau rolul năpăstuiților, răul imboldului înfrânt, spre a-l îndepărta.
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
țară. Dacă mai sînt azi pe lume buni români, aceștia sînt, indubitabil, evreii de mult dezrădăcinați. Ei nu uită, oriunde s-ar găsi, de mititei, de ciorba de burtă, de Gică Petrescu, iar dacă vreunul merge pe 80, te întrebi intrigat dacă în anul acela mai ia campionatul de fotbal tot Ripensia... Bineînțeles, Hana cu bărbatul ei chel, burticică și ochelari groși, un tip eminent, ne așteptau, mînă în mînă, ca soții fără copii, iubindu-se și către bătrînețe. Nu pot
Coasta Pacificului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17114_a_18439]
-
de Acasă. În fermecătoarea Portugalie am brevetat o insolită metodă de a mi-l alina: de câte ori mă aflu pe stradă, fie ca pieton, fie ca șofer, mă uit la numerele de înmatriculare ale vehicolelor. Și ce dacă? - parcă aud reacția intrigată a lui Tudor Ionescu, autorul unor șarmante investigații prin mitologia postmodernă a Clujului publicate bilunar în Tribuna. Răspuns: nu doar că sunt scrise cu aceleași caractere, negre pe fond alb, dar conțin câte două litere, tot ca la noi. Acestea
Frânturi lusitane - Numere de înmatriculare și ambient muzical by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9556_a_10881]
-
sfătuiască și ocrotitorul lui Flint, între femeia tăcută de alături și Nina cea debordând de energie erotică, între paginile rupte ale cărții prăbușind ficțiunea în gol și prisosul propriei imaginații care, odată stârnită, prinde viață. Așa că un cititor, la început intrigat, ajunge să intuiască sensul atâtor accente și îngroșări ale istoriilor care curg paralel, se întretaie, se împletesc, se suprapun: un metaroman ludic splendid, care demontează și reinventează multiple formule narative, realizează combinări de toposuri și tipologii literare, traversând în galop
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
strigăm furioși și nemulțumiți / oblojindu-ne complexele / să ni se întoarcă memoria / căci viitorul fuge de sub picioarele noastre / cu viteza minciunii"(semn de carte) Basarabia este, pe rând, „temniță abandonată", „muzeu al erorilor", „land leprozat", iar istoria ei o paranteză. Intrigat și amenințat, în același timp, de „cultivarea amneziei", poetul-călător printr-o Europă liberă, unde comunismul e abordat esteticește și doar în cărți de specialitate, nu se poate sustrage sentimentului de tragic, scepticism și neliniște pe care i-l furnizează neîncetat
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
le ațâță totdeauna când un bărbat e logodit cu alta, o întărâtă ideea că i-l fură celeilalte, mă-nțelegi?... - înțeleg, înțeleg, se-ntâmplă, mă dau bătut. - Dar știi cum am scăpat eu o vreme de pictoriță?... - Cum? am făcut intrigat. - Am lăsat-o să mă picteze. La propunerea ei. într-o zi. Să mă facă așa cum își închipuie ea, - tăcu un moment, scotocind în minte, - și râse pentru prima dată de când povestea. - Te-a pictat, carevasăzică... - Exact. Dar portretul nu
Servituțile iubirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8679_a_10004]
-
greu se estompează reflexele comuniste se observă în gesturile simple, de zi cu zi. O vezi în dezinteresul oamenilor pentru felul în care trăiesc, în indiferență față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită la câte un naiv ce se încăpățânează să tundă și să ude iarbă precară din fața blocului, fără să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
un fel ciudat, mândră. - I-am arătat și o scrisoare de la Fili, zise ea, intrând cu hârtiile în mână, în sufragerie, unde rămăsesem noi. Se pare că are talent artistic excepțional, un caracter ascuns, fals, perfid, și vicii sexuale. Zâmbea, intrigată și gata să râdă cochet. Tata, care intrase după ea, încerca s-o oprească: - Fetițo dragă... stai, nu le spune... să vedem! - Ce să vedem? Sunt mari, pot să-și facă singuri un examen al conștiinței. Uite, Cristian se pare
O vară de neuitat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7931_a_9256]
-
atâta mi-a mai rămas. Eu am pus punct și așteptăm cu spatele la clasa să savurez plăcerea hohotelor de râs. Eram foarte mirat că opera mea nu stârnește că de obicei hazul, ba dimpotrivă că s-a așternut o liniște mormântala. Intrigat, m-am întors să văd ce se întâmplă și spre stupefacția mea, toți colegii stăteau în picioare cu ochii cât sarmaua urmărind pe Mănescu care în spatele meu citea foarte atent creația mea literară, căci se întorsese că-și uitase pălăria
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
furcile caudine ale cenzorilor. Câștigându-și existența în mediul aspru, aproape ostil, (uman și natural) al șantierelor geologice, naratorul își conștientizează mereu scindarea între geologie și litere, între pragmatismul aventuros și pasiunea jocului secund, sfidând pizma și răstălmăcirea colegilor geologi intrigați de dublul său statut. Ion Lazu nu-și dezminte nici în această carte vocația de perpetuu biograf și documentarist al realului întors pe toate fețele: tipologic, profesional, etnic, semantic, ambiental. Tentat deopotrivă de pilda morală și de aforismul indus de
Geologul, antierou și scrib by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11404_a_12729]
-
nu suferea prea mult. Cu mâinile la spate, ostașul Domnului plimba trista-i figură dea lungul întregului peron. Nepăsarea sa părea plină de sens. - Dacă nu-i credință, nu plouă !... Aflat la vârsta de gură-cască, câte un copil îl privea intrigat. Grav, Neculai își continua plimbarea. Cu fața strâmbă de râs, un trecător se oprea să dea mâna cu el. Socotind că poate conta pe acest auditoriu, predicatorul umfla un glas de stentor, fără ași trage palmele de la spate : - Pentru că l-
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
și nu mai întreba nimic. Dacă nu, hai să ne-ntoarcem. Mi-ai stricat tot cheful. Măi, măi, măi, se minună el. Grozav le-a mai potrivit cine le-a potrivit! Se gheboși cu capul între umeri, supus, umilit și intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut să te supăr. Nici eu, crede-mă, se dezvinovăți ea. Atunci ce facem? Nu mergem? Vreau să văd și eu balul ăsta. Dacă-i bal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai interesează pe compatriotul dumneavoastră. Domnul inginer Dimitriu are alte ambiții și proiecte." Cum așa! Ce-a vrut să spună cu asta? Abia atunci avu senzația, ca sub un duș, că s-a trezit de-a binelea. Îl privi mirată, intrigată, așteptând. Asta-i! Tocmai asta voiam să lămuresc și eu. "Cum asta, domnule general? Vorbiți-mi mai deslușit." "Bine, fie, acceptă generalul și mă privi în ochi. Prietenul dumitale... și nu văd ce te-ar împiedica și pe dumneata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pus acum accentul pe primul termen. Pariul simplu cu sine însuși a fost să realizeze un personaj feminin de anvergură. Complicațiile vin pe urmă. Miza e mai mare. Gheorghe Crăciun și-a propus să descopere cum este alcătuită o femeie, intrigat că acest subiect, atât de la îndemână în aparență, s-ar putea crede că îi e indiferent sau inaccesibil sau prea puțin cunoscut. Premisa, convingerea lui inițială e că, în înțelegerea unei ființe, totul pornește de la trup, de la trăirea corporalității. Tentativa
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
instalează în fața unui bărbat învelit în blănuri care nu este câtuși de puțin mirat de insolita apariție a celor doi bărbați în trăsura lui. Ceea ce spune este total neinteligibil pentru Faus, iar Mefisto nici nu-l bagă în seamă. Însă, intrigat, Faust îl întreabă pe Mefisto îndicând spre bărbatul tolănit în blănuri: „E nebun?” Calm, Mefisto răspunde. „Nu. Este rus.” Desigur, nu are rost să căutați episodul în opera lui Goethe, cum nu are sens să speculezi asupra libertăților pe care
Faust: lumini și umbre (I) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2924_a_4249]
-
scuturări ale pungilor obrajilor, Bietul Ioanide chemă pe arhitect în fața unui volum gros, bine legat, și-i arătă fără comentarii o colecție de reproduceri de desene japoneze, înfățișînd teribile scene sexuale. Nefiind ipocrit, Ioanide le privi fără reproș și emoție, intrigat mai mult de violentele contraste din firea orientalistului. Când împinse ușa să iasă afară, o femeie mai mult slabă fugea în vârful picioarelor spre fundul coridorului. Desigur, privise în odaie pe gaura cheii. IV În biroul lui de la parter, Saferian
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
viața clonelor. Discuția le fusese întreruptă de Zuul care ceruse permisiunea de a merge împreună cu una din mătcile care-i însoțiseră pe o planetă, amintindu-i lui Bella că acest lucru făcea parte din înțelegerea lor. Fargo se arătase foarte intrigat și, cu două-trei întrebări bine țintite, îl făcu pe împărat să mărturisească, nu cu multă tragere de inimă, că N'Gai Loon se opusese planului său și că-l avertizase asupra pericolului pe care îl reprezenta eliberarea zeților în Univers
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la sută. — Norocul lui a fost că nu s-a dat înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de salvamar de lângă un debarcader de pe Landwehr Canal. Înainte ca doctorul Illmann să se uite În cele din urmă În jur și să mă vadă, am stat acolo preț de câteva minute, holbându-mă la scena de groază din fața mea, intrigat de ce anume ar fi putut să cauzeze starea diferită În care se afla capul comparativ cu restul corpului. — Dumnezeule mare, bombăni doctorul, Bernhard Gunther. Mai trăiești? M-am apropiat de masă și am strâmbat din nas: — Isuse, ultima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și neliniștitoarea aventură la care Îl chema talentul. Nu eram, din păcate, la fel de Înțelept, dar respectam codul său. La un moment dat, a mormăit, totuși, sorbind lent din cafeaua neagră și tare: „N-au să te ierte”. L-am privit, intrigat. „N-au să ți-o ierte, să știi”, a repetat. N-am Întrebat pe cine avea În vedere prin „ei”, mă mulțumeam cu faptul că părea să se separe, implicit și explicit, de aceștia. Nu aștepta, probabil, vreo reacție, de vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Paul În „putreda” democrație capitalistă, transformările și bucuriile prin care ar fi trecut spiritul său vertiginos. La un moment dat, i-am și spus lui Castoriadis: „Știți, am intrat firesc În dialog pentru că semănați cu un prieten”. M-a privit intrigat. „Da, de stânga, oricât de ciudat pare. Da, la București, În ultimul meu deceniu românesc.” New York, iulie 2002 (Familia, nr. 2-3-4/2003) Artistul olandeztc "Artistul olandez" Cu Anatol Vieru am făcut cunoștință, cred, În casa Ninei Cassian, care ne invitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acțiunea spunându-i că mi-a venit ideea de la soția lui, care și ea se îndeletnicise cu așa ceva în ultima vreme. Totuși, îi eram loială în primul rând ei. Aceasta era regula. — Doar pentru că am fost nevoită. Kieran mă privea intrigat. — Deci doar pentru că un șofer de taxi îți spune că Mark i-a atins... — I-a mângâiat, l-am corectat eu. I-a mângâiat degetul lui Tally... —Degetul mic, interveni Lisa înțelegând perfect distincția. Kieran dădu din cap înțelegător. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]