KorAP: Find »[drukola/base=intuițiune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...15 >

368 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

ar da nouă o regulă a sintezei și ar corespunde cu noțiunea cauzei și efectului; așa încît această noțiune ar fi deșartă, nulă și fără însemnătate. Cu toate acestea fenomenele și în așa caz ar permite obiecte intuițiunei noastre, căci intuițiunea nu are defel nevoie de funcțiunile cugetării. Dacă cineva ar socoti să se dizbăreze de osteneala acestor cercetări zicîndu-și " Experiența prezintă într-una exemple a unei asemeni regularități a fenomenelor care dau îndestulă cauză de a se secreta de la ele

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
prin mijlocul voinței) totuși reprezentația este apriori determinativă în privirea obiectului ei dacă numai prin ea ni-i cu putință de a cunoaște ceva ca obiect. Există însă numai două condiții sub cari cunoștința unui obiect e cu putință; întîi, intuițiunea prin care el este dat, dar ca fenomen numai, al doilea, noțiunea prin care se cugetă un obiect ce-ar corespunde acelei intuițiuni. Din cele de mai sus rezultă clar că prima condiție, adică aceea sub cari singură numai obiecte

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ceva ca obiect. Există însă numai două condiții sub cari cunoștința unui obiect e cu putință; întîi, intuițiunea prin care el este dat, dar ca fenomen numai, al doilea, noțiunea prin care se cugetă un obiect ce-ar corespunde acelei intuițiuni. Din cele de mai sus rezultă clar că prima condiție, adică aceea sub cari singură numai obiecte pot fi intuite, este în sufletul nostru cuprinsă apriori, servind obiectelor de bază cât privește forma lor. Toate fenomenele s-acordă cu necesitate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiect în general; căci în asemenea caz toată cunoștința empirică a obiectelor va trebui neapărat să se conformeze acestor noțiuni, căci fără supoziția lor nimic n-ar fi cu putință ca obiect al experienței. Să vedem. Toată esperiența conține, afară de intuițiunea simțurilor prin care ceva este dat, încă și o noțiune despre un obiect carele este dat în intuițiune sau care apare; prin urmare drept fundament al experienței vor premerge la toată cunoștința acestora noțiuni despre obiecte în genere, ca condiții

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestor noțiuni, căci fără supoziția lor nimic n-ar fi cu putință ca obiect al experienței. Să vedem. Toată esperiența conține, afară de intuițiunea simțurilor prin care ceva este dat, încă și o noțiune despre un obiect carele este dat în intuițiune sau care apare; prin urmare drept fundament al experienței vor premerge la toată cunoștința acestora noțiuni despre obiecte în genere, ca condiții apriorice ale acelei cunoștințe; prin urmare valoarea obiectivă a categoriilor, ca noțiuni apriorice, se va-ntemeia pe aceea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
110r numai prin mijlocul lor. Deducerea transcendentală a tuturor noțiunilor apriorice are așadar un principiu asupra căruia trebuie să fie țintită toată cercetarea și care este că ele trebuiesc să fie recunoscute ca condiții apriorice a posibilității experiențelor (fie a intuițiunei ce se găsește-n ea, fie a cugetărei). Noțiuni ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deși el n-ar fi implicite conținut în noțiunea unei experiențe posibile, nici ar consta din elementele unei asemenea. Căci în așa caz n-ar {EminescuOpXIV 404} {EminescuOpXIV 405} avea nici un conținut, pentru că nu i-ar corespunde nici o noțiune, de vreme ce intuițiunile constituiesc terenul sau mai binezis obiectul deplin a experienței posibile. O noțiune apriorică care nu s-ar referi la ea ar fi numai forma logică pentru o noțiune eventuală, iar nu o noțiune însăși, prin care să se cugete ceva

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ar fi străină de oricare alta, izolată oarecum și desparțită de ea, atunci nu s-ar naște niciodată ceea ce numim cunoștință, care este un întreg de reprezentații comparate și combinate. Dacă eu [î-]i atribuiesc simțului, pentru că conține diversitate în intuițiunea sa, o sinopse, atuncea acestei sinopse îi corespunde întotdeauna o sinteză, așa că receptivitatea numai combinată cu spontaneitate face cu putință cunoștințe. Aceasta este rațiunea unei triple sinteze care provine în mod necesar în orice cunoștință, și anume; aprehensiunea reprezentațiilor ca

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
acestei sinopse îi corespunde întotdeauna o sinteză, așa că receptivitatea numai combinată cu spontaneitate face cu putință cunoștințe. Aceasta este rațiunea unei triple sinteze care provine în mod necesar în orice cunoștință, și anume; aprehensiunea reprezentațiilor ca modificații ale sufletului în intuițiune, reproducția lor în imaginație și recognițiunea lor în noțiune. Aceasta ne conduc la trei izvoare subiective ale cunoștinței cari fac cu putință inteligența și prin ea toată esperiența, ca un product empiric al inteligenței ce este. MENȚIUNE PREALABILĂ Deducerea categoriilor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ale inteligenței. Din aceste considerante lectorul nu va putea evita obscuritatea relativă, care pe un drum neîmblat încă e inevitabilă la început, dar care sper că în capul menționat se va chiarifica în deplină transparență. 1. Despre sinteza aprehensiunei în intuițiune Răsară reprezentațiile noastre de unde or voi, fie cauzate prin influința obiectelor esterioare sau prin cauze interne, nască-se apriori sau empiric ca fenomene; totuși, ca modificațiuni ale sufletului, ele aparțin simțului interior și ca atari toate cunoștințele noastre sânt în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
supuse condiției formale ale simțului interior, adică timpului în care cu toate trebuie să se orânduiască, să se combine și să [se] aducă în raporturi. Aceasta e o observare generală care trebuiește pusă de fundament la toate cele următoare. Orice intuițiune conține o varietate care n-ar putea [fi] reprezentată ca atare dacă sufletul n-ar distinge timpul în consecuțiunea dupăolaltă a impresiilor; căci, ca conținute într-o clipă, fiecare reprezentație nu e nimic alta decât unitatea absolută. Reprezentația e un

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
un fuior din care toarcem firul timpului, văzând numai astfel ce conține. Din nefericire atât torsul cât și fuiorul țin întruna. Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică. Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Pentru ca din această varietate să se nască unitate a intuițiunei (ca-n reprezentația spațiului bunăoară) sânt necesare mai întîi: percurgerea acestei varietăți și după aceea resumarea ei,. pe care operație o numesc sinteza aprehensiunei, pentru că țintește de-a dreptul la intuițiune, care drept că prezintă ceva variu, dar care nu poate produce niciodată fără o sinteză provenită în ea această varietate ca atare, adică implicită într-o reprezentație. Această sinteza a aprehensiunei trebuie deci să se poată aplica și apriori, în

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
fie ceva deosebit de reprezentațiile noastre, el pentru noi este nimic) unitatea pe care obiectul o face necesară nu poate fi decât unitatea formală a conștiinței de sine în sinteza celor varie ale reprezentațiilor. Dar această unitate este cu neputință dacă intuițiunea n-a putut fi produsă după o regulă prin o asemenea funcție a sintezei care apriori să facă necesară reproducția varietății și să facă cu putință noțiunea în care varietatea aceasta să se-mpreuneze. Astfel un triunghi ni-l cugetăm

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reproducția varietății și să facă cu putință noțiunea în care varietatea aceasta să se-mpreuneze. Astfel un triunghi ni-l cugetăm, ca un obiect, fiind conștii despre combinarea după o regulă a trei linie drepte, după care regulă o asemenea intuițiune se poate reprezenta orișicând. Această unitate a regulei determină toate cele varie și le mărginește la condițiile cari fac cu putință unitatea apercepției, și noțiunea acestei unități este reprezentația despre obiect==X, pe care o cuget prin numitele predicate ale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de incomplectă și întunecoasă; noțiunea însă este după forma sa totdeauna ceva general ce servă de regulă. Astfel noțiunea corp, după unitatea atâtor varietăți ce ne cugetăm sub el servă de regulă cunoștinței noastre despre fenomene esterioare. O regulă a intuițiunei poate să fie însă numai prin aceea că, la fenomene date, reprezintă reproducția necesară {EminescuOpXIV 409} a celor varie din ele, prin urmare unitatea sintetică din conștiința lor. Astfel noțiunea corp, la percepția a ceva afară de noi va face necesară

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
afară de noi va face necesară reprezentația extinderei și cu ea a impenetrabilității, formei ș. a. m. d. Fundamentul a toată necesitatea e-ntotdeuna o condiție transcendentală. Deci trebuie să existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
existe un fundament. transcendental al unității conștiinței în sinteza celor diverse din toate intuițiunile noastre, prin urmare și al obiectelor în genere, deci și a tuturor obiectelor experienței, fără care ar fi [cu] neputință ca să ne cugetăm un obiect la intuițiunile noastre, căci acest obiect nu e nimic mai mult decât un ce, al cărui noțiune exprimă o așa necesitate a sintezei. Această condiție primordială și transcendentală nu e alta decât apercepțiunea transcendentală. Conștiința de sine însuși, după determinările stării noastre

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
aceasta cu putință, având esperiența a ilustra oarecum și a aplica în evidență acea supoziție transcendentală. Nici o cunoștință nu poate avea loc în noi, nici o împreunare și unitate [a] unor asemenea, fără acea unitate a conștiinței care premerge tuturor datelor intuițiunilor și la care referindu-se toate reprezentațiile despre obiecte devin abia cu putință. Această conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
conștiință curată, primordială și neschimbăcioasă o voi numi apercepțiunea transcendentală. Că merită acest nume se vede în aceea că chiar unitatea cea mai pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e așadar apriori în fondul tuturor noțiunilor, precum varietatea spațiului și timpului e-n fondul intuițiunilor sensibilității. Tocmai această unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pură obiectivă, adică acea a noțiunilor apriorice (spațiu și timp) nu-i cu putință decât referindu-și intuițiunile la ea. Unitatea numerică a acestei apercepțiuni e așadar apriori în fondul tuturor noțiunilor, precum varietatea spațiului și timpului e-n fondul intuițiunilor sensibilității. Tocmai această unitate transcendentală a apercepției face însă și din toate fenomenele posibile, cari-ntr-o experiență de bine de rău pot fi la un loc, un conex după legi al tuturor reprezentațiilor acestora. Căci această unitate a conștinței

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Așadar conștiința primordială și necesară a identității de sine însuși e totodată și conștiința unei tot atât de necesare unități a sintezei tuturor fenomenelor după noțiuni, adică după reguli, cari reguli nu numai că le fac reproductibile cu necesitate, ci și determină intuițiunei lor un obiect, adică noțiunea despre ceva în care ele stau în neapărat conex; căci în varietatea reprezentațiilor sale sufletul nu și-ar putea cugeta și-ncă apriori identitatea sie însuși dacă n-ar avea înaintea ochilor identitatea acțiunei sale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noastre despre un obiect. Toate reprezentațiile ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul lor care deci nu mai poate fi intuit de noi și pe care voim a-l numi obiectul neempiric, adică transcendental = X

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pură despre acest obiect transcendental (care-n faptă e-ntotdeuna și-n toate cunoștințele noastre uniform, adică = X) este ceea ce ni poate da în toate noțiunile empirice o referare la obiect, adică realitate obiectivă. Această noțiune nu poate numai conținea o intuițiune determinată, ci privește numai unitatea aceea pe care trebuie s-o regăsim în fondul oricărei cunoștinți {EminescuOpXIV 410} variate întru cât stă în relație c-un obiect. Această relație nu este însă nimic alta decât unitatea necesară a conștiinței de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie să steie în experiență sub condițiile neapăratei unități a apercepției, în intuițiune, însă sub condițiile formale ale spațiului și timpului, cari condiții constituiesc abia posibilitatea oricărei cunoștințe. 4. Esplicare precursorie a posibilității

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]