799 matches
-
și înțelept ca d. Waddington, ținând seamă și de manifestația unanimă a guvernelor și a presei străine, au priceput imensul ridicol a unei asemenea acuzațiuni și au izbutit a pune un frâu poftelor necurate și urelor meschine a tutulor nulităților invidioase care compun partida radicală estremă din Camera franceză. {EminescuOpX 206} Ne aducem aminte că în 1876 prezidentul Consiliului de atunci, d. Manolache Costache, fu mai puțin fericit într-o tentativă de asemenea natură. Și d-lui, cu toate că rătăcit în mijlocul acelei
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spunem numele șeiului partidului conservator; îi spuserăm; noi îl somăm, la rândul nostru, să ne spună nu numele șefului partidului Centru, căci acest strălucit nume s-a afișat cu acest titlu la toate răspântiile într-un chip vrednic a face invidioși pe cei mai vestiți autori de reclame americane: îl somăm să ne spună vreo câteva nume mai de seamă d-ale membrilor Centrului. * Mare-mic, fie oricum ar fi, să vedem ce este în esența lui acest Centru. Să vorbim răspicat
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să coste bugetul (să-i coste și pe ei!) vreun leu. Și care întrucât nu au colaborat cu ea, nu se neliniștesc de ce vor găsi acolo membrii CNSAS-ul, transpirând moderat pe bani publici. În fine, oameni care nu sunt invidioși pe nimeni și nu sunt nefericiți de a nu fi fost cooptați nicăieri unde e vorba de asemenea bani, fiindcă toate aceste sarcini, pe zeci de milioane de lei, nu au în ele nimic de invidiat: ele nu numai că
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
formeze opiniile, cum ar veni. Dar asta nu înseamnă că dosariada nu pare într-adevăr, în aceste condiții, ceea ce spun scepticii: o nouă manipulare, o nouă perdea de ceață, o diversiune. Doar dacă informatorii rămași nu vor fi atât de invidioși pentru respectul pe care cei demascați și l-au recăpătat, prin uitare, generozitate, nepăsare, încât să declanșeze o epidemie de autodezvăluiri și defecțiuni. Firește, într-o asemenea primejdie, nu cred. Ce are de făcut societatea civilă, presa, noi toți, în fața
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
mai mari. Cosmopolitismul și disprețul psihomoral periculos față de compatrioți au luat proporții. S-au rărit îngrijorător modelele entuziaștilor și a crescut numărul nemulțumiților și al opozanților de tot felul. Tinerii emigrează "voioși". Mulți dintre cei rămași sunt cuprinși de lăcomie invidioasă, alții eșuează în fățărnicii, înșelătorii, prostituție. Din abstractizări (mai mult sau mai puțin justificate) izvorăște grandioasa convingere că "magistralele modernității" vor brăzda nu numai planeta-mamă, dar și alte corpuri astrale pe care visătorii speră că le vor "teraforma" de îndată ce vor
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Cel ce lucrează, după analogia lucrări sale își arată măsura credinței, primind măsura harului după cum a crezut. Iar cel ce nu lucrează, după analogia nelucrării își arată măsura necredinței, lipsindu-se de har după necredința lui. Prin urmare, face rău invidiosul că bârfește. Căci de el atârnă și nu de altul să creadă și să lucreze, și după măsura credinței să primească harul”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, sc. 14, rp. 54, în Filocalia..., vol. III, p. 240) „Iar despre
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
În urmă cu vreo doi-trei ani, Iolanda Malamen a început să publice în cotidianul ,Ziua" o serie de interviuri cu cei mai reprezentativi scriitori contemporani. Ceea ce părea să fie un simplu joc de societate (scriitoricească), minunat prilej de bîrfe, priviri invidioase, comentarii malițioase și remarci ironice printre clienții statornici ai ,gropii" de la Muzeul Literaturii Române, a devenit, în timp, o panoramă a vieții literare românești actuale, un breviar al neliniștilor și obsesiilor scriitorului autohton în anii de început ai mileniului III
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
The Miracle Play of Hasan and Husayn” care prezenta în limba engleză o ceremonie "Ta٬ziya", compusă din 37 de capitole. Primul capitol începe din antichitate și îl are în centrul atenției pe Iacob. Iosif este înlăturat de către frații săi invidioși și este aruncat într-o fântână. Suferința lui Iosif este comparată cu cea a lui Husayn la Karbala. Următoarele nouă capitole îl au în centrul atenției pe Muhammad și familia acestuia, înainte de bătălia de la Karbala. La un moment dat, Muhammad
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii de vise nu sunt doar războinici, ci și dezlegători de tâlcuri și descifratori. Iată aici un întreg ezoterism oniric care i-ar face invidioși, măcar parțial, pe suprarealiști și pe urmașii lor, la nivel tehnic și tactic-literar. Romanul este într-atât de bizar încât poate fi citit și numai ca o listă de nume de avatari interșanjabili. Și, spre lauda lui Milorad Pavic, este
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
De ce? Ce are? Eu: E plin de mafioți pătați de sânge, cu prea mult aur cumpărat din banii obținuți pe căi necurate. Costa Crima. El: N-am știut că asta gândește clasa mijlocie despre Marbella. Am crezut că ați fi invidioși. Dettei îi place la nebunie. Zi zău. (Dar n-am zis-o.) El: Dar să nu crezi că ai scăpat. Fii cu ochii pe Racey O’Grady. Asigură-te că rămâne în țară. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din clienții ei; era directorul unei case de discuri. —Ba da, chiar acolo. —Cu ce te duci acolo? Nu-mi spune - trimite un avion personal să te ia. A dat din cap, pufnind în râs când mi-a văzut expresia invidioasă. — Și acolo o să fie angajați care îmi vor desface valiza pe rotile LV1 și un majordom care să-mi pregătească băi cu petale de trandafir. Și, la plecare, o să-mi facă bagajul și o să pună hârtie velină între fiecare strat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ești răspunzător de picioarele tale care nu pot apuca, de dispariția cozii, de părul și de dinții care nu mai cresc a doua oară, de neuronii pe care-i semeni din mers, de venele care se Îngroașă. Vinovații sunt Îngerii Invidioși. Și același lucru e valabil și pentru viața de toate zilele. Ca și scăderile cursului la Bursă. Au loc pentru că fiecare face câte o mișcare greșită, și toate mișcările greșite la un loc creează panică. Pe urmă, cine nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la salariu, cu care poți mânca liniștit de câteva ori pe lună la „Casa Universitarilor“ sau la „Restaurantul Oamenilor de Știință“. Nu era nici o problemă. (Se înțelege că doar mimam nepăsarea și calmul academic; în realitate, mă simțeam frustrat și invidios.) Datele arătau corect, biografia corespundea, chiar și rubrica de tipărituri părea adusă la zi. Cine îmi compilase amestecul de viață și operă se documentase decent, nu lipseau extrasele de presă și trimiterile la cărțile pe care le publicasem. Eram recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
recalcitranți, se invoca patrimoniul național și Legea celor 49 de ani. După apariție, cărțile intrau pe achiziție publică în biblioteci, și banii se întorceau la Academicieni. Firește că Scurtu nega toată povestea, interesul național se dovedea mai presus decât zvonurile invidioase și răuvoitoare (lansate, susținea el, de concurență) și, la urma-urmei, înainte să judeci, trebuia să te convingi singur de rezultate: mi-l arătase odată pe Caragiale velin, scos pe foiță de țigară, cu opera împachetată frumos în supracoperți și cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trece prin cap, noaptea, când doarme să vă duceți c-o foarfecă să-i faceți o cruce-n frunte !” [râde] Mai ales ăia din anul III ! Ce, ăsta, cutare, cutare, să plece acuma... ce să le fac ?! ! I. A.: Erau invidioși ! Ș. B.: - Dar n-aveam să nu-nvăț și să-mi pună nota mică pentru că să nu facă... Bun !... Când am venit din Cehoslovacia, am venit cu o pelerină de ploaie... vă dați seama, în ’55 și, da, în ’55
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
a dat naștere. Acum însă telegraful ne comunică un estras din ziarul "Post", organ adeseori inspirat din sferele cancelarului, prin care se arată că acesta ar fi declarat că e obosit de-a fi ținta tuturor răutăților, înjosirii, calomniei, suspiciunii invidioase a unei populații de 45 de milioane. Majoritatea parlamentară, compusă din centrul catolic și progresiști, ar putea în adevăr să-l răstoarne și principele va fi căutând să previe acest eveniment dîndu-și singur demisiunea. Nu e lesne de crezut că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ai Bucureștilor, vânzători de bilete a cântărețelor de la Ionescu, directori de bancă și șefi la divizia instrucției publice cu patru clase primare, advocați de mâna a doua deveniți directori de drum de fier, iată roșii. Această masă neagră de nulități invidioase care se simte insultată prin existența oricărei inteligențe superioare, oricărui caracter superior, oricărui merit superior - aceștia sânt roșii. Partid care, începînd de la d. C. A. Rosetti, cereau funcții de la ministrul Catargiu, unii pentru ei, alții pentru rudele lor, partid pe
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
lumea, mai ales cea din țara noastră, incidentul lui Wiest este un motiv de indignare, dar nicidecum de mirat. Wiest trebuia s-aibă soarta mai tutulor oamenilor de talent, trebuia să cază și el victima acelei conjurații eterne a nulităților invidioase, a nerozilor răi, a neputincioșilor de minte, a capetelor inepte, ce prigonește fără omenie, fără milă și fără rușine pe omul care se distinge prin merit propriu și a cărui existența, le stă ca un ghimpe în sufletul lor sec
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că adaug, dar nu adaug. Cum lucrați cu acești oameni? Cum vă apropiați de ei, cum intrați în sufletul lor? Stau mult timp înaintea filmărilor în localitatea respectivă. Oamenii încep să te cunoască, intri într-o comunitate. Câteodată apar oameni invidioși și zic: De ce nu faci un film despre mine? Pe Costică, personajul din ultimul film, l-am cunoscut cu doi ani înainte. De atunci, am fost de trei sau patru ori în prospecție, stând între două și patru săptămâni, și
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
vârsta și sezonul când se prinde sigur. Când copacul e deja mare, mai puține șanse are... Dumitale ești la Suceava de-aproape 10 ani. Ți-ai format deja mulți cunoscuți, prieteni, admiratori și cum e și firesc poate și unii invidioși care te dușmănesc. Unde te duci, îți trebuie alți 10 ani să ți-i faci!... Hotărăște singur!... Însă am renunțat la ideea de-a pleca la Sibiu. Nu susținusem încă lucrarea de doctorat. Aveam nevoie de avizul Comitetului Județean de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și Mircea Eliade, Cezar Ivănescu este perfect îndrituit să se considere Profetul lui Eminescu" (p. 139-140). Criticul ipostaziază, apoi, teroarea cancerului istoric în poezia cezarivănesciană: boala biologică din ultimii ani, pater-ul castrator (Tatăl meu Rusia), hăituirile din partea confraților zeloși, invidioși și sicofanți, dar și apariția celor două cărți de proză flagelară închinate lui Marin Preda și lui Nicolae Labiș. E vehement condamnată atitudinea politicienilor români de a-și cerși intrarea în Europa, ca și cum nu i-ar fi aparținut de drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nefiind capabil de violență, rămâne să-i îndemne pe alții la asemenea terapie contra neamului românesc: "Numai violența, numai sângele mai pot trezi acest popor de grobieni din enorma-i nesimțire. Mă simt personal jignit de prostia bășcălioasă, de acreala invidioasă, de stridența țoapă a acestei populații ignare. (...) Privit la raze X, trupul poporului român abia dacă este o umbră: el nu are cheag, radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fericirea la ideea că, în curând, te voi strânge în brațe și voi fi aproape de tine. Am visat ceva extraordinar ieri-noapte. Săream cu mâna mea în mâna ta, făcând salturi enorme cu tine, într-o moschee cu cratere enorme: priviri invidioase ne urmăreau. Te las mon doux, mon tendre, mon merveilleux amour, cu sufletul senin: pe curând! Al tău, René. Bruxelles, 5 octombrie 1974 Mon doux, mon merveilleux miracle. Călătoria mea a fost bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
puteam să cumpăram câte un pachet de cafea sau o cutie de ness care serveau protocolului din primărie. 83 Aveam o relație bună și cu profesorii navetiști. Eram frați de suferință pe drumul din și spre comună. Primărița era puțin invidioasă pe succesul pe care îl aveam și pe popularitatea de care mă bucuram. Adeseori mă certa, amenințându-mă cu „raportarea” la județ, motivând că ajung târziu la serviciu, dar amâna mereu. Nu avea suflet rău. Pe deasupra era și o fire
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să mă ascund. Îmi era rușine de felul cum arătam. Atitudinea mea era înțeleasă greșit de către aceștia. Eram considerată „ajunsă” și foarte îngâmfată. Nu mă mai simțeam bine în oraș, nu aveam mulți prieteni, iar foștii colegi erau distanți și invidioși din cauza atmosferei și condițiilor din ce în ce mai grele din fabrică, unde căldura iarna și aerul condiționat vara fuseseră tăiate, comenzile se diminuaseră, salariile erau mici. Curentul electric se întrerupea și erau trimiși acasă zile în șir, iar apoi chemați să lucreze noaptea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]