423 matches
-
Războiul Crimeii a produs un exod în masă al tătarilor din Crimeea către teritoriile otomane, ducând la depopularea gravă a peninsulei. Se presupune că înfrângerea din acest război l-a făcut țarul Alexandru al II-lea să ia măsura abolirii iobăgiei în 1861. Armata britanică a abolit practica cumpărării gradului militar ca urmare a dezastrului din bătălia de Balaclava. A fost primul război în timpul căruia telegraful electric a început să aibă un rol important, cu primul raportaj "în direct" al lui
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
circa 40 de așezări, unele exclusiv germane, altele mixte. În comparație cu alte grupuri de germani colonizați în sud-estul Europei, șvabii sătmăreni nu au primit pământ, deoarece s-au stabilit pe domenii nobiliare. Astfel, ei au fost încă de la început constrânși la iobăgie. Al doilea val de germani veniți în Maramureș a fost cel al țipțerilor, tot în secolul XVIII. Aceștia erau atât agricultori cât și meșteșugari și mineri. Venirea lor a adus o contribuție important la dezvoltarea economică a regiunii. Până la sfârșitul
Șvabi sătmăreni () [Corola-website/Science/303215_a_304544]
-
s-a autoproclamat ca fiind reînviatul țar Petru al III-lea . Cazacii și diferite triburi turcice, care resimțeau din plin politica de centralizare a statului rus, muncitorii industriali din Munții Urali dar și numeroși țărani care doreau să scape de iobăgie, s-au răsculat sub conducerea lui Pugaciov. Pugaciov a reușit să capete controlul asupra unor zone de-a lungul râului Volga, dar armata regulată a reușit în 1774 să zdrobească rebeliunea. Răscoala lui Pugaciov a hotărât-o pe Ecaterina să
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
a continuat în timpul domniei Ecaterinei. Creșterea numărului de cărți și periodice a făcut să crească numărul dezbaterilor intelectuale și ascuțirea criticii sociale. În 1790, Alexandr Nicolaevici Radișcev a publicat lucrarea "Clătorie de la St. Petersburg la Moscova", un atac virulent împotriva iobăgiei și autocrației. Ecaterina, deja înspăimântată de Revoluția Franceză, l-a exilat pe Radișcev în Siberia. Radișcev a fost recunoscut mai târziu ca părinte al radicalismului rusesc. Ecaterina a realizat multe dintre planurile lui Petru cel Mare și a pus bazele
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
de Revoluția Franceză, care punea accentul pe cetățeanul individual. Expansiunea teritorială și încorporarea a unui număr tot mai mare de ne-ruși în imperiu a pus bazele pentru viitoarele frământări naționaliste. Mai presus de orice însă, întrebările legate de problema iobăgiei și autocrației văzute din punct de vedere moral au prevestit conflictul dintre intelectualitate și stat care avea să devină problema politică dominantă în secolul al XIX-lea. În timpul primilor ani ai secolului al XIX-lea, populația, resursele, diplomația internațională și
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
într-o continuă primejdie și care trebuiau să facă față creșterii taxelor de tot felul, au început să părăsească țara. Încercările de a îngrădi libertatea de mișcare a țăranilor prin legarea de glie, a a dus Rusia mai aproape de legalizarea iobăgiei. În 1572, Ivan a abandonat practicile opricininei. În ciuda zbuciumărilor interne, pe plan extern Rusia și-a continuat procesul de expansiune externă. Ivan a cucerit Hanatul Kazanului de pe cursul mijlociu al râului Volga în 1552, iar mai târziu, Hanatul Astrahanului, de la
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și sate de iobagi. În secolele care trecuseră, statul restrânsese treptat dreptul țăranilor de a se muta de la un stăpân la altul. Codul din 1649 lega în mod oficial țaranii de moșia pe care își aveau domiciliul. Statul a legiferat iobăgia, țăranii care încercau să-și părăsească moșia devenind astfel fugari de stat. Proprietarii de pământ aveau puteri depline asupra tăranilor lor, putând să-i cumpere, vândă, dea la schimb sau să-i ipotecheze. Țăranii care trăiau pe moșiile statului nu
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
secole. Epoca inițializată de Petru cel Mare a marcat apariția pe scena politcă europeană a unei noi puteri. Dar, deși Rusia avea să joace un rol important în politica secolului care avea să urmeze, păstrarea relațiilor de muncă bazate de iobăgie a influențat în mod negativ și pe scară mare progresul economic. În vreme ce creșterea economică occidentală se baza pe Revoluția Industrială care apăruse în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rusia rămânea și mai mult în urmă, creînd noi
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
grupul etnic român (Universitas Valachorum) din Uniune și de la orice formă de participare politică sau socială. Românii erau considerați în Transilvania, conform cu prevederile înscrise în actul Unio Trium Nationum ("Fraterna Unio") o națiune "tolerată", acest statut fiind menținut până la desființarea iobăgiei și a sistemului politic medieval în timpul împăratului Iosif al II-lea înainte de 1800. La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii maghiare din Transilvania, care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum” ("Fraterna Unio").
Fraterna Unio din 1437 () [Corola-website/Science/302365_a_303694]
-
Mănăstirii Slatina, dar probabil localitățile Valea Moldovei și Mironu făceau parte din domeniul domnesc. După întemeierea Mănăstirii Slatina de către Alexandru Lăpușneanu în anul 1558, Valea Seacă și Mironu trec în proprietatea mănăstirii, iar apoi în timpul stăpânirii austriece și ulterior desființării iobăgiei, prin anii 1876-1878, moșia a fost vândută boierului Victor Stârcea. Evenimentele care au marcat evoluția social economică a comunei Valea Moldovei: 1. Perioada 1774-1918, când au loc : colonizarea localităților și ridicarea gradului de civilizație; apariția infrastructurilor(biserică și școală); apariția
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
bisericii catolice în viața de zi de zi. Economia țării era bazată în principal pe agricultură. În vreme ce primul secol de existență și-a meritat denumirea de "Epocă de Aur", următoarea sută de ani a fost marcată de înfrângeri militare, reintroducerea iobăgiei și creșterea anarhiei feudale în viața politică. Ducatul Varșoviei, înființat în 1807, își avea originile în vechea Uniune statală. Alte mișcări de renaștere națională au apărut în timpul revoltei din ianuarie (1863-1864) și la începutul deceniului al treilea al secolului trecut
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
Uniunea de la Kalmar, cu mai multe Acte ale Uniunii în Insulele Britanice și similare altor tratate) pentru a fi un fel de predecesor al Tratatului de la Maastricht. Unirea a condus la colonizarea poloneză a Ruteniei și căderea țărănimii rutene în iobăgie la șleahtă. În ciuda situației țăranilor din comunitate, care erau destul de oprimați, comparativ cu Occidentul, aceștia au avut mai multă libertate decât cei din Rusia, prin urmare, țăranii (precum și într-o măsură mai mică nobilimea și negustorii) care emigrau din Rusia
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
a dat o atenție deosebită situației supușilor creștini care au lucrat pământul spahiilor numiți Rayas. "Codul de Rayas" a reformat legislația care reglementează taxele și impozitele pe care urmează să fie plătite de către Rayas, ridicarea statutului lor mai sus în iobăgie în măsura în care iobagii creștini ar migra spre teritoriile turcești și să beneficieze de pe urma reformelor. Sultanul a jucat un rol important în protejarea evreilor din imperiul său. La sfârșitul anului 1553 sau 1554, la sugestia de medicului său favorit Moise Hamon care
Soliman I () [Corola-website/Science/302595_a_303924]
-
Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785. În toamna anului 1784 moții se răscoală împotriva marilor proprietari de pământ din Munții Apuseni. Revendicările lor sunt în principal sociale și foarte avansate pentru epoca și statutul lor, precum desființarea iobăgiei și a claselor nobiliare, impozite plătite de către toți supușii coroanei austriece, devansând cu cinci ani principiile revoluției franceze de la 1789: "Libertate, egalitate, fraternitate". Răscoala va căpăta după scurt timp accente de luptă națională împotriva clasei nobiliare maghiare. Răscoala se extindea
Vasile Ursu Nicola () [Corola-website/Science/302708_a_304037]
-
majoritate românească, "schismatică" (= ortodoxă), lipsită de drepturi cetățenești. Ca urmare, s-a mers pe ideea convertirii lor la romano-catolicism sau, dată fiind opoziția lor față de idee, la grecocatolicism, după modelul rutean. După ce unele încercări de forță, bazate pe situația de iobăgie a unui mare număr de români ortodocși, au eșuat, s-a apelat la episcopul unit de Muncaci, Iosif Camillis. Acesta a apelat la un călugăr atonit convertit la catolicism, ieromonahul Isaia. De asemenea, episcopul unit de Muncaci a cerut în
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
număr de români ortodocși, au eșuat, s-a apelat la episcopul unit de Muncaci, Iosif Camillis. Acesta a apelat la un călugăr atonit convertit la catolicism, ieromonahul Isaia. De asemenea, episcopul unit de Muncaci a cerut în 1695 scutirea de iobăgie a preoților uniți din Partium, ca decurgând din diploma dată de împăratul Leopold I pentru rutenii uniți cu Roma. Cererea a fost aprobată. În 17 ianuarie 1700 o nouă hotărâre imperială trece pe toți românii din regiune, fie ei uniți
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
de acord că mișcările revoluționare au apărut în timpul domniei lui Alexandru I. Tinerii ofițeri ruși care au prticipat la urmărirea oștilor napoleoniene prin vestul Europei se întorseseră în Rusia plini de idei revoluționare: drepturile omului, guvernare reprezentativă și democrație, abolirea iobăgiei și chiar răsturnarea pe cale revoluționară a țarului. Ofițerimea era în mod special vexați de faptul că țarul acordase Poloniei o constituție, în vreme ce Rusia era în continuare guvernată autocratic, în lipsa unei asemenea carte fundamentale. Mai multe organizații clandestine se pregăteau de
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
sistemului politic și administrativ chinez în arhipelagul nipon. Noul regim era însă o combinație între regimul chinez și cel japonez tradițional. Ocupațiile de bază erau: agricultura, pescuitul, creșterea vitelor, vânatul, exploatarea pădurilor. Țărănimea trăia în comunități, presta servicii feudale, deși iobăgia n-a îmbrăcat o formă juridică, desprinzându-se țăranii înstăriți. În conformitate cu reformele efectuate în secolele VII-VIII, în Japonia a fost creat un stat centralizat. Noua structură administrativ centralizată avea la bază principiul teritorial. Unii țărani își părăseau loturile și plecau
Țăranul Japoniei medievale () [Corola-website/Science/302868_a_304197]
-
îl munceau (cu termen de plată în 49 de ani). Din cauza opoziției moșierimii, reforma a devenit un compromis care rima enorm cu eșecul: țăranii nu erau nici mai fericiți, nici n-o duceau mai bine în urma reformei de abolire a iobăgiei, fapt care se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
se pare că l-a convins pe Alexandru, cu puțin timp înainte de asasinarea lui, să admită finalmente cererea insistentă a societății și chiar a unei părți a nobilimii de adâncire a reformelor, prin înființarea unui parlament (Duma). După eliberarea din iobăgie, țăranii au rămas în medie cu 30% mai puțin pământ spre cultivare, decât înaintea Edictului. A continuat politica de cuceriri: În martie 1881 este asasinat de anarhiști.
Alexandru al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/303293_a_304622]
-
civil (мундир статской службы), sau mai simplu uniformă civilă (статский (штатский) мундир). Culorile uniformei difereau de teritoriu. Purtarea uniformei era obligatorie în locul în care persoana își exercita atribuțiile publice, la Curtea Imperială sau în alte locuri publice importante. După abolirea iobăgiei, poziția economică a dvorianinilor a scăzut simțitor După Revoluția din Octombrie, bolșevicii au abolit toate rangurile nobiliare.
Regalitatea și nobilimea rusă () [Corola-website/Science/302874_a_304203]
-
impulsiona creșterea economică, în primul rând industrială, și prin această de a întări imperiul din punct de vedere militar și politic, au fost puse în aplicare o serie de reforme economice. Ca parte a acestor schimbări era considerată și abolirea iobăgiei. Se credea în mod optimist că după abolirea iobăgiei, obștile sătești aveau să se destrame, pământurile aveau să se împartă între țăranii individuali, ceea ce avea să ducă la apariția economiei de piață. Împăratul Alexandru al II-lea, spre deosebire de tatăl său
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
această de a întări imperiul din punct de vedere militar și politic, au fost puse în aplicare o serie de reforme economice. Ca parte a acestor schimbări era considerată și abolirea iobăgiei. Se credea în mod optimist că după abolirea iobăgiei, obștile sătești aveau să se destrame, pământurile aveau să se împartă între țăranii individuali, ceea ce avea să ducă la apariția economiei de piață. Împăratul Alexandru al II-lea, spre deosebire de tatăl său, era dornic să rezolve această problemă. Pornind de la o
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
la apariția economiei de piață. Împăratul Alexandru al II-lea, spre deosebire de tatăl său, era dornic să rezolve această problemă. Pornind de la o petiție a provinciilor lituaniene, a fost format un comitet "pentru ameliorarea condiției țăranilor" și a fost propusă abolirea iobăgiei. Principala problemă dezbătută era dacă țăranii urmau să mai rămână dependenți de proprietarii de pământ, sau trebuia să fie transformați într-o clasă de proprietari independenți. La început, moșierii au făcut presiuni pentru acordarea libertății țăranilor fără dreptul de proprietate
Abolirea iobăgiei în Rusia, 1861 () [Corola-website/Science/302884_a_304213]
-
să respecte regula celor 101 kilometri. Aceste persoane erau cunoscute cu numele de "coloniști liberi (вольнопоселенцы)". Termenul era folosit încă de pe vremea Imperiului Rus, având două întelesuri: colonii libere ale țăranilor sau a cazacilor (în sensul că erau libere de iobăgie), sau de așezare în exil a persoanelor care fuseseră eliberate după o condamnare in katorga. În Uniunea Sovietică, un decret al Sovnarkomului din 1939 specifica: "Coloniștii liberi" din prima categorie erau obligați să efectueze munci similare celor din lagărele de
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]