1,046 matches
-
averea părintească. Lui Lev Tolstoi îi revine moșia Iasnaia Poliana. Când a preluat atribuțiile de moșier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
atribuțiile de moșier, avea tot felul de idei umaniste asupra modului de conducere a moșiei. Însuflețit de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
de idei democratice, Tolstoi căuta să îmbunătățească viața celor 330 de iobagi de pe moșia sa. Încercările lui au dat greș chiar de la început, deoarece iobagii își priveau noul stăpân cu neîncredere, iar tânărul Tolstoi nu înțelegea contradicțiile de neîmpăcat dintre iobagi și moșieri (experiența relatată în romanul Învierea). Retras la moșia sa, Tolstoi își alcătuiește în această perioadă un vast program de studiu ce cuprindea un număr de materii foarte diferite unele de altele, menite să-i deschidă un orizont larg
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
va vedea ghilotina într-o piață publică. Din Franța a mers în Elveția, iar apoi în Germania, și în cele din urmă s-a întors acasă, la Iasnaia Poliana. Odată ajuns aici, și-a reluat încercările de reformă agricolă cu iobagii de pe moșia lui, iar în cele din urmă, a deschis o școală. La 26 de ani scriitorul își mărturisește cu luciditate caracterul: Problema centrală a vieții Rusiei de la mijlocul secolului al XIX-lea era problema țărănească. Ea se punea deosebit de
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
viață și moralitate. Inflexibilitatea filozofică a lui Tolstoi, l-a determinat pe acesta să îi cedeze soției sale administrarea gospodăriei, forțându-l să își susțină întrunirile și evenimentele activiste în altă locație. Cu dorința arzătoare de a îi elibera pe iobagi, a decis să renunțe la viața sa de moșier în favoarea celei de muncitor al pământului. În concepția sa, în aceasta constă tolstoismul - nu în ritualuri de venerare și de confesiune tipice religiilor, ci în traiul simplu și cinstit, ca fermier
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ani, Tolstoi, în dorința de a aprofunda educația populației cu privirea la filozofia sa, l-a ales ca partener pe Certkov. Foarte asemănător cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât și a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru națiunea lor. Pentru a promova viziunea tolstoistă, cei doi au înființat editura "„Intermediarul”". „"Să
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
ca partener pe Certkov. Foarte asemănător cu Tolstoi, Certkov se născuse într-o familie bună, luptase în armata rusă, iar acum dorea emanciparea iobagilor. Cei doi au pornit astfel un proces de educare atât a celor sărmani cât și a iobagilor, în vederea demarării acelor schimbări pe care le doreau pentru națiunea lor. Pentru a promova viziunea tolstoistă, cei doi au înființat editura "„Intermediarul”". „"Să nu te împotrivești răului prin forța."” - este lozinca sa, care, implicit, condamnă orice acțiune revoluționară. Tolstoi și
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
a condamna la moarte pe domeniul lor. Această donație a fost confirmată la 3 mai 1530 de regele Ioan Zápolya. La data de 22 mai 1530, conventul din Cluj-Mănăștur întabulează moșia Marinului călugărilor de la Nușfalău. Regina Elisabeta îi scutește pe iobagii din Marin de dări față de călugări. Aceeași sursă precizează că “în 1566, regele Ioan al II-lea cedează o parte a moșiei Marinului, baronului Bánffy Ștefan. La 3 mai 1563, regele Mathia dă Marinul, Bathoreștilor. Mănăstirea o dăduse mai înainte
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
și acelea toate erau ungurești. La 1733 apoi aflăm și 16 familii românești.Aceste informații nu sunt confirmate însă de conscripția Comitatului Crasna din iunie 1720, unde Marinul figurează cu un total de 87 de gospodării, dintre care 64 aparțineau iobagilor, iar 23 jelerilor. Se consideră că cel de-al doilea document oferă mai multă credibilitate, deoarece se bazează pe date oficiale și nu doar pe câteva scrisori “vechi” ca și monografia scrisă la începutul secolului XX. În 1759, ca și
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
pe baza documentelor prezentate, confirmă dreptul lui Bánffy Lupu, consilier guvernamental și președinte al tablei regale, de a stăpâni moșia Marin. În anul 1785, din tabelele urbariale se constată că moșia Marinului avea 8 stăpâni, cel mai mare număr de iobagi și jeleri (12) deținându-i Gyorghy Bánffy. La acea dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
penticostal (0,1%). Cea mai veche mențiune scrisă despre învățământul din Marin este din anul 1830, când aici exista o școală confesională greco-catolică, cu o singură sală de clasă. Cu siguranță, începuturile învățământului din sat sunt mult mai îndepărtate. Copiii iobagilor învățau scrisul, cititul și cântări bisericești, iar învățător era cantorul din sat. Șematismul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla din anul 1867 arată că, în acel an, la școala confesională din Marin, învățător era cantorul Alexandru Sacota. Numărul locuitorilor din sat era
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
înregistrându-se în anul 1842 (63 de familii), iar minimum în anul 1818 (32 de familii). Conform acelorași documente, terenul arabil urbarial folosit de țăranii din Marin, era în 1818 de 302,5 cubuli de semănătură, din care 146 aparțineau iobagilor, opt văduvelor, iar 148,5 cubuli de semănătură erau a străinilor. Conform interpretării și transformărilor utilizate în literatura istorică, pentru un jugăr de pământ arabil (0,5775 de hectare) erau necesari doi cubuli de semănătură. În perioada 1818-1848, suprafața terenului
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
desprindere și numai din punct de vedere economic. Cei mai mulți prinți germani s-au separat de Roma folosind sloganul naționalist de "bani germani pentru o biserică germană". Prinții au încercat adesea să îi forțeze pe țăranii lor mai libere să devină iobagi prin creșterea impozitelor și prin introducerea dreptului civil roman. Dreptul civil roman îi avantaja pe prinți care căutau să-și consolideze puterea, pentru că le aducea tot pământul în proprietate personală și a eliminat conceptul feudal al terenului, ca încredere între
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
au continuat să crească. Și-au exercitat drepturile lor vechi, în scopul de a stoarce venituri din teritoriile lor. În partea de nord a Germaniei mulți dintre nobilii mici fuseseră deja subordonați lorzilor laici și ecleziastici. Astfel, dominația lor asupra iobagilor era mai restrânsă. Cu toate acestea, în sudul Germaniei puterile lor erau mai intacte. În consecință, asprimea tratamentului nobililor mici asupra țărănimii a oferit cauza imediată a revoltei. Faptul că acest tratament a fost mai rău în sud decât în
Războiul Țărănesc German () [Corola-website/Science/313146_a_314475]
-
de la „Rossi”, numele purtat de două surori care ar fi stăpânit aici pământul. Presupunerea este susținută de însuși numele Rossia, cum este menționat acest sat, în unele documente. Prima mențiune este din anul 1715, când avea doar 3 familii de iobagi. Cinci ani mai târziu, în 1720, sunt înregistrate șase familii. Către mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor a crescut, datorită unor bănățeni care s-au refugiat aici, fugind de urgia turcească. Nu știm cât de exactă este această informație
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
fiind decadentă și coruptă și a fost hotărât în a o transforma într-una disciplinată, principială, loială. Acelora care s-au conformat viziunii sale de cavaler modern, de exemplu favoriții săi Kutusov, Arakcheiev și Rostopchin, le-a dăruit mai mulți iobagi în cei 4 ani de domnie decât a dăruit mama sa iubiților ei în timpul celor 34 de ani de domnie. Cei care nu au împărtășit punctul lui de vedere cavaleristic au fost dizgrațiați. În concordanță cu idealurile sale cavalerești, Pavel
Pavel I al Rusiei () [Corola-website/Science/317491_a_318820]
-
otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menționat de documentele turcești cu nume precum "Wyses" sau "Vizesgian" (1647). Conform „Dicționarului toponimic și geografico-istoric al județului Timiș” de Remus Crețan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani și iobagi români". Mai târziu, se regăsește locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiți de unguri, germani, bulgari și alți sârbi. Băștinași au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea și după locul pe
Vizejdia, Timiș () [Corola-website/Science/301409_a_302738]
-
poștali de diferite ranguri și a creat posturi pentru a furniza servicii pentru oficiile poștale și marile stații poștale. În zonele rurale, țăranii cultivatori fie dețineau în proprietatea pământul cultivat de ei, fie plăteau chirii în calitate de arendași, sau au fost iobagi pe moșiile mari. Deși femeile aveau un nivel social mai mic decât barbații (în conformitate cu etica lui Confucius), s-au bucurat de multe privilegii sociale și juridice și dețineau putere considerabilă în familie și în propriile întreprinderi mici. Întrucât societatea Song
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
prezent, după dărâmarea regimului comunist. Urbanizarea populației județului a fost un proces de durată, începutul acestor transformări sociale putând fi regăsit în contextul social politic al secolului XIX. La începutul acestui secol pe întinsul județului existau mai multe clase sociale: iobagi, țărani liberi, nobili, industriași, comercianți (organizați în bresle), intelectuali (învățători, preoți, medici, etc). Reformele sociale, ca urmare a revoluției de la 1848, au în vedere în principal ștergerea iobăgiei, urmată de câștigarea libertăților individuale pentru miile de locuitori ai județului, dar
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
teritorii cucerite,fără stăpân,au fost trecute în stăpânirea erariului (fiscului).Sub stăpânirea împărătesei Maria Tereza,mai exact în anul 1771/1772 apar primele date demografice,precum și suprafețele de pământ cultivate,care arătau că populația comunei Șepreuș se prezenta astfel: - iobagi - 160 de familii; - jeleri cu casa - 9 ; - jeleri fără casă - 1; Tot la acest recensământ este specificata suprafață de teren folosită,ea fiind în jurul a 2572 de iugăre mici (aproximativ 40 de arii),din care: - 176 de iugăre în intravilan
Șepreuș, Arad () [Corola-website/Science/300305_a_301634]
-
-lea. Documentele epocii, (precum este Pravila rusă), fac distincție între cele câteva feluri de dependență a țăranilor față de stăpânii de pământ. În mod tradițional, cuvântul rusesc folosit pentru a denumi țăranul în epocă - "крепостной крестьянин (krepostnoi krestianin)" - este tradus prin iobag. Codul de legi al lui Ivan al III-lea - Sudebnik (1497) - înăsprea legarea de pâmânt și le restrângea libertatea de mișcare a țăranilor. Rușii s-au luptat neîncetat împotriva statelor succesoare ale Hoardei de Aur, în principal împotriva Hanatului Crimeii
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
a Rusiei și a crescut sarcinile de plată ale țăranilor. După legiferarea unor noi reguli care înăspreau și limitau și mai mult dreptul la mutarea liberă de pe moșii, marea majoritate a populației a fost în cele din urmă transformată în iobagi. Șerbia a fost legiferată prin "Sobornoe ulojenie - Codul de legi" (Соборное уложение) din 1649. Fuga de pe moșie a devenit un delict grav împotriva statului. moșierii ruși căpătau drepturi aproape nelimitate de proprietate asupra iobagilor lor. Proprietarul putea transfera altui moșier
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
în cele din urmă transformată în iobagi. Șerbia a fost legiferată prin "Sobornoe ulojenie - Codul de legi" (Соборное уложение) din 1649. Fuga de pe moșie a devenit un delict grav împotriva statului. moșierii ruși căpătau drepturi aproape nelimitate de proprietate asupra iobagilor lor. Proprietarul putea transfera altui moșier șerbii, fără pământul pe care aceștia îl munciseră, în același timp putând păstra posesiunile și familiile înstrăinaților. Totuși, stăpânul nu avea voie să-și ucidă iobagul. Iobăgia a devenit completă în Rusia mult mai
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
ruși căpătau drepturi aproape nelimitate de proprietate asupra iobagilor lor. Proprietarul putea transfera altui moșier șerbii, fără pământul pe care aceștia îl munciseră, în același timp putând păstra posesiunile și familiile înstrăinaților. Totuși, stăpânul nu avea voie să-și ucidă iobagul. Iobăgia a devenit completă în Rusia mult mai târziu decât în restul țărilor europene. Au izbucnit numeroase răscoale împotriva legării de pământ, de cele mai multe ori împreună cu răscoalele cazacilor, așa cum a fost răscoalele lui Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
Pugaciov și până la începutul secolului al XIX-lea, au izbucnit sute de rebeliuni de-a lungul și de-a latul Rusiei și nu a fost nici o perioadă în care țăranii să fie complet liniștiți. De la mijlocul secolului al XVIII-lea, iobagii reprezentau majoritatea relativă populației țării, așa cum arată recensămantul din 1857, adică 23,1 milioane din 62,5 milioane de locuitori ai Imperiului Rus. Iobăgia rusă a rămas în totalitate legată de tehnologiile extensive tradiționale ale țăranilor. Recoltele au rămas scăzute
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]