294 matches
-
Fiului și, prin El, Arhetipul abisal, pe Tatăl. Răspunsul ortodox formulat de Sfântul Teodor Studitul iconoclasmului este semnificativ: chipul este întotdeauna neasemănător prototipului, după ființa sa, dar îi este asemănător după ipostas și nume. Pe icoanele lui Hristos este reprezentat ipostasul Cuvântului întrupat și nu firea Sa divină sau umană. Prin urmare, este vorba despre o comuniune cu persoana lui Hristos, în care energiile celor două firi, firea necreată și cea creată, se întrepătrund. Trecerea de la contextul hristologic la cel pneumatologic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ca o lipsă, ca o insuficiență a celui din urmă. E necesar să vezi cum toate au un singur izvor, acesta fiind în chip absolut unul, nedespărțit în sine și nedivizat în ființa sa, unul și același dintotdeauna în întreitul ipostas, el singur cauză începătoare și scop ultim al celor ce sînt" [1994:71]. 1.1. NEGATIVITATEA, UN DAT ABSOLUT? Problema "negativității absolute" trebuie în mod necesar corelată cu existența unei Realități. Singulare, perfecte, autosuficiente și manifeste doar în sine, capabile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
independent, deoarece persoana Sa nu e rezultatul unei convergențe. Erau veștejite astfel rătăcirile nestoriene, după care un om asociat cu Dumnezeu a îndurat răstignirea, și totodată cele monofizite care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor de Mopsuestia până la Petru Gnafevs și Acachie - erau înfierați. Monahii daco-romani, în frunte cu arhimandritul Ioan Maxențiu, care a scris o Cărticică despre credință (Libellus fidei) au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca Dumnezeu, nici cele umane ca om, ci ne-a făcut să participăm la o nouă lucrare divină și umană în același timp a Dumnezeului celui întrupat”. Celebrul termen teandric vrea să afirme că, unind în Sine firea omenească, după ipostas, Domnul a rămas nedespărțit de supraființialitatea divină. Astfel, după Întrupare, însușirile și lucrările celor două firi se dovedesc întregi și deosebite, dar manifestarea lor se face prin participare și comunicare reciprocă. Firea omenească fiind îndumnezeită lucrează împreună cu cea divină, desăvârșindu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acestea. Expresia deoființă cu Tatăl poate să precizeze că Fiul lui Dumnezeu nu are nici o asemănare cu creaturile cele născute și că este întru toate asemenea numai cu Tatăl, Carele L-a născut și că nu este din vreun alt ipostas, sau substanță, ci numai din Tatăl. Așa și mie însumi, când am cercetat (lămurit) acest fel (de interpretare) mi s-a părut că e bine să-l accept, fiindcă am aflat că unii episcopi dinainte, învățați și vestiți, și unii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Stăniloae: În Fiul se revelează lucrarea gânditoare interioară a Tatălui, cum se revelează în mână lucrarea interioară a omului; Gândirea e Fiul, prin Care Se revelează Tatăl Lui însuși. Tatăl nu poate gândi și lucra ceva fără acest al doilea Ipostas al gândirii și lucrării Sale. Dacă Cuvântul e revelarea în tot felul a Ipostasului-obârșie, totul se face prin Cuvântul ca revelare a Tatălui. (n. s. 84, p. 265) 39 — Nu înțelegi că în aceste cuvinte este vorba de două persoane
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în chip trupesc, ci în însușirea dumnezeirii. Ascultă și tu, care ești din proaspăta tăiere împrejur, care profesezi iudaismul, făcând-o pe creștinul. Cui îi spune Dumnezeu: După chipul nostru? cui altcuiva decât Celui Care este strălucirea slavei și chipul ipostasului (Evr. 1, 3), Care este chipul Dumnezeului celui nevăzut? (Col., 1, 15). Deci propriei Sale icoane vii, Celui Care a spus: Eu și Tatăl una suntem (Ioan, 10, 30)”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX-a
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de fapt Mintea Lui. Dar aceasta înseamnă să-l ai pe El în tine. Numai Dumnezeu poate ști cum a putut face din nimic lumea. (n. s. 5, p. 9) 41 Cf. Evr. 1, 3, de fapt Fiul este chipul ipostasului Tatălui și nu chipul ființei Lui, căci ființa n-are chip - n.n. 41 „... Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire ...” „... Cuvântul lui Dumnezeu s-a făcut om, ca și tu să afli de la om, că omul poate ajunge
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
care a făcut firea, iar când s-a îmbolnăvit de patimi a tămăduit-o cu înțelepciune din iubirea cea către noi. S-a deșertat pe Sine chip de rob luând (Filip. 2, 7), unind-o pe aceasta cu Sine după ipostas. Astfel S-a făcut întreg ca noi, din noi, pentru noi, făcându-Se atât de mult om, cât să pară celor necredincioși că nu e Dumnezeu; dar a rămas totuși atât de mult Dumnezeu cât poate să cugete rațiunea negrăit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și noi, precum și cele ale ființei dumnezeiești fără de început”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a II-a, Scrieri, 13, în PSB, vol. 81, p. 282) „Cel ce este atât de mare, Cel ce este strălucirea slovei, Cel ce este chipul ipostasului Lui, Cel ce a făcut veacurile, Cel ce șade de-a dreapta Tatălui, Acela a voit și S-a silit, de a fi fratele nostru în toate și de aceea a lăsat pe îngeri și puterile cele de sus și la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în PSB, vol. 40, p. 301) 81 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Duhul e atenția Tatălui către Fiul și mărturia Lui personificată către Fiul despre dragostea Sa către El și odihna Lui în Fiul. Dar aceasta este o atenție activă, mărturia unui ipostas, și numai persoana e capabilă de lucrare. În forma aceasta lucrătoare, ipostatică, se manifestă atenția Tatălui și mărturia dragostei Lui și față de noi, dar nu ca spre unii ce am fi în afara Fiului, ci adunați în Fiul. Duhul presupune totdeauna
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că vor deveni foc și natura lor nu va mai fi. Ci, (zicem noi), Petru va fi Petru, Pavel va fi Pavel și Filip va fi Filip. Fiecare, plin de Duhul, va rămâne în propria-i natură și în propriul ipostas. Dacă am admite că dispare natura, că nu mai există Petru, nici Pavel, că pretutindeni și în toate este Dumnezeu, atunci (ar trebui să admitem) că nici cei ce merg în iad nu simt pedeapsa, nici cei ce merg în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1,2)” îl definește apaúgasma tQÎs dóxQs kaì charaktgr tQÎs hypostáseÄs auto¤ (1,3): „zare mărirei și însămnare statului Lui” (SC); „strălucirea măririi și chipul statului Lui (Blaj); „strălucirea slavei Sale și chipul ființei Sale”, cu notă: „Foarte exact: amprenta (ipostasului) lui Dumnezeu; „pecete asemenea chipului” (Sf. Vasile cel Mare); „chipul (văzut) al nevăzutului Dumnezeu” (Col 1,15)” (BVA); „strălucirea slavei și icoana ființei lui Dumnezeu” (G-R); „strălucirea slavei și chipul ființei Lui” (BS); „oglindirea slavei Lui și întipărirea Ființei Lui
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sine, ci ceea ce a învățat de la sfinții Părinți, în acest caz, sfântul Vasile: „Deci comune și universale sau generale sunt, după Părinți, ființa (substanța) și firea. Căci eu spun că acestea sunt identice între ele. Iar propriu și particular este ipostasul și persoana. Căci și acestea sunt, după ei, identice între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Iar propriu și particular este ipostasul și persoana. Căci și acestea sunt, după ei, identice între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după ființă sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte, la identitatea dintre ființă și fire, între persoană și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
acestea sunt, după ei, identice între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după ființă sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte, la identitatea dintre ființă și fire, între persoană și ipostază, însă se observă diferența între făpturile de aceeași fire
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
între ele”. Maxim Mărturisitorul face o distincție netă între ființă și ipostază, arătând că „niciuna din făpturi nu e aceeași cu alta după ființă și ipostas; ci că cele identice după ființă sunt diferite după ipostas; iar cele identice după ipostas sunt diferite după ființă”. Explicația pe care o oferă autorul se referă, pe de o parte, la identitatea dintre ființă și fire, între persoană și ipostază, însă se observă diferența între făpturile de aceeași fire și ființă și ipostaze diferite
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
înger, omul de om, animalul de animal, în ce privește ipostaza, dar nu după fire și ființă. Potrivit lui Maxim, diferența dintre fire și ipostază se poate vedea și în cazul Sfintei Treimi, în care, „nu vedem fiind aceleași între ele firea și ipostasul, dacă cunoaștem o ființă și o fire a Dumnezeirii, existând în trei ipostasuri deosebite între ele prin proprietăți (prin ceea ce le e propriu); și trei ipostasuri în una și aceeași ființă și fire a Dumnezeirii”. În cele din urmă, autorul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
a Dumnezeirii, existând în trei ipostasuri deosebite între ele prin proprietăți (prin ceea ce le e propriu); și trei ipostasuri în una și aceeași ființă și fire a Dumnezeirii”. În cele din urmă, autorul afirmă pentru o mai mare precizie următoarele: „Ipostas și persoană sunt același lucru, căci fiecare reprezintă ceva particular și propriu, ca unele ce se circumscriu în ele însele și nu se află prin fire în mai multe ceea ce le caracterizează”. În această perspectivă, Maxim dezvoltă ideea de om
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]