2,305 matches
-
minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă, În timp ce râsul ei căpăta accente ireale - un fel de râgâieli sugrumate Împletite cu sâsâieli dintre cele mai bizare)! Lola - Lolicica, cred că te-ai amețit, drăguțo. Ea, Însă, se opri din râs și mă fixă mustrător cu privirea. Apoi, două lacrimi care nu pot ști cât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o fereastră lăsa să pătrundă în cameră o lamă de lumină. Pe acolo, prin raza aceea, trebuie să mă strecor afară, își spuse, și-și subție toate gândurile ca să fie în stare să iasă la libertate, să se debaraseze de ireal. După un efort, care-i stoarse toate puterile, reuși. Când ajunse dincolo de somn, se trezi. Nu bănuia că va fi întâmpinat de un vânt furtunatic ce alunga în neștire frunzele arămite ale copacilor, ca pe niște pagini de carte uitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
profundă se destinde. Omul nu mai e acolo, ci probabil într-un viitor luminos sau în acel trecut enigmatic al clipelor fericite; cutele amărăciunii se dizolvă, se destind și un zîmbet fermecător luminează întreaga figură. Cu acest zîmbet intens, aproape ireal se închide filmul lui Sergio Leone.
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
aproape inertă. Surdă și oarbă în fața realității. Clătinându-se în sine. El știa, și asta-i cel mai rău. Făcea totul cu luciditate. Torționar în acea închisoare care-i era și casă. În tot acest timp visa la o femeie ireală, femeia care-ar fi putut pune stăpânire pe el. Mai puternică decât el, mai teribilă. Dar n-o întâlnea niciodată" (p. 99). În romanul său Pământ pustiu, Irina Egli nu sugerează verdicte morale și nu încearcă, didacticist, ca atâția alții
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
tuturor. 5 Pentru mine, Rembers este casa mamei, deși tata a cumpărat-o, iar Alexander i-a adus o serie de modificări după moartea tatei. Dar casa păstrează amprenta de neșters a mamei, a personalității ei blânde, nedefinite și parcă ireale, iar în mintea mea casa apare totdeauna învăluită într-o ceață romantică, veșnică, aproape medievală. Poate că ar trebui să fie înconjurată de tufe dese de trandafir, precum castelul Frumoasei din Pădurea Adormită. Totuși nu este o casă veche. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hol. Honor Klein stătea chiar în fața ușii. Apariția atât de neașteptată a acestei figuri complet imobile avea ceva straniu și, pentru o clipă, îmi sugeră prezența unei stafii. Ne-am privit fix. Ea era înfofolită în palton, iar fața ei ireală purta încă umezeala aerului de afară. Nu zâmbi, nu zise nimic, ci mă examină cu o privire încordată, neclintită și meditativă. În clipa în care am văzut-o am fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu o persoană putea face așa ceva - să golească lumea de prietenie, să dea gust searbăd sărutărilor date de femei și flecărelii lor vesele, să facă lumea concretă puțin ireală și foarte neinteresantă. Nici doctorul nu conta pentru ea, căci mergeau alături, Însă el era Într-o altă lume. Își aminti totuși să-l Întrebe când ajunseră la ușa sălii de așteptare: — Și dumneata? Ce se va Întîmpla cu dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
un braț În jurul ei În timpul cât au mers pe jos de la Pera Palace la Petits Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu era deloc așa. Mi-a spus mai târziu că a luat hotărârea să se căsătorească cu mine de când m-a văzut mergând spre el, În cortul de pe terenul ăla de polo. Nu-i așa că e romantic? Parcă ar fi ireal, nu? —Hunter, dar În tot acest timp În care eu Îți povesteam de Lauren, cum că este Îndrăgostită de acest bărbat, care era logodit, de ce nu mi-ai spus că nu era așa? am Întrebat. Hunter nu răspunse imediat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
acoperișul din șindrilă albă răzbate un frumos horn lucrat în cărămidă roșie, asemeni porțiunilor de zid dintre ferestre. Partea din spate se completează cu o clădire mică, în două niveluri, tot din cărămidă roșie. Un mic palat, într-un decor ireal, ca într-un basm. Cursa își încetinește mersul, iar șoferul întinde mîna și-și apropie microfonul: Tovarăși călători, anunță el sîntem la restaurantul-camping Sălcii, mai avem o oră și-un sfert pînă la Valea Brândușelor. De obicei, aici cursa face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
călugăr budist a ajuns la Dunhuag în timpul unei călătorii și, căutând loc de popas, a avut parte de un spectacol feeric. În lumina asfințitului, Muntele Mingsha părea poleit în aur și mii de Buddha păreau că zboară în această atmosferă ireală. "Fără îndoială, aici este un loc sfânt", și-a spus Yue Zun. Astfel, el a chemat maiștri, artiști și pietrari să amenajeze și să sculpteze o prima grotă. Ulterior, numărul acestora a crescut, ajungând la peste o mie până în dinastia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe nume Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a ajuns la poalele Muntelui Sanwei. La apusul soarelui, a căutat un adăpost pentru noapte și a dat peste un loc ce părea ireal la lăsarea serii. Muntele Mingsha părea poleit cu aur în lumina asfințitului, iar în fața ochilor avea zeci de mii de Buddha ce pluteau în văzduhul curat. Yue Zun a rămas fără cuvinte în fața nemaivăzutului peisaj, convins fiind că era într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pot păstra ferecat în cel mai întunecos colț al amintirilor mele? Ce va crede el - să lăsăm acum pentru prima oară ușa larg deschisă - despre noaptea aceasta care se furișează duminica la ora două după-amiaza după perdele ca o pisică (ireală, străvezie, amenințătoare), ca un linx ce-i învăluie tiptil pe ei, pedestrașii verzi, încă inerți, încă ridicoli de mici, ce par să scruteze întinderile nesfârșite ale tundrei, fără vreun reper real, fără să poată spune dacă sunt vii sau dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Înainte de a fi tăiat În bucăți de soldații sadici ai lui Gamel, colonelul Benchley a văzut În minte imaginea căsuței lui văruite din Shropshire, cu doamna Benchley și copiii În prag. “ Sau ăsta : “Paris, Londra, Dijbouti, toate i se păreau ireale, acum că stătea printre ruinele unei alte cine de Ziua Recunoștinței, cu mama și tatăl lui și idiotul ăla de Charles.” Cine poate rămîne neimpresionat de asemenea propoziții ? SÎnt atît de pline de semnificații, atît de, Îndrăznesc să spun, doldora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
partenerul meu. El și Catherine aranjară să-mi limiteze la o oră pe zi vizitele la birourile de la studio. Obosit și mereu pus pe harță, am purtat o ceartă absurdă cu secretara lui Waring. Însă toate astea păreau triviale și ireale. Mult mai importantă era livrarea noii mele mașini de la distribuitorii locali. Catherine privea cu o profundă suspiciune faptul că alesesem aceeași mărcă și același model ca ale mașinii cu care mă accidentasem. Optasem de asemenea chiar și pentru aceeași marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
meu. A rămas pe jos, sângele îi curgea șiroaie din nas și gură, formând o alee lată în praful fin care acoperea asfaltul. Dar nu era de-ajuns; un ultim pumn în cap a pus definitiv capăt luptei. Ce forțe ireale se născuseră în mine, de unde această izbucnire necunoscută de brutalitate, nu pot spune. Alexandru Gheorghe se ținea de cap și plângea ca un copil ce era și urla de durere. - Gata, a zis solemn arbitrul, iar eu am încuviințat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și primitoare, straniu luminată, Într-o tonalitate difuză pe care i-o ofereau zeci de găuri micuțe sfredelite În peretele de stîncă și În care urzeala cuiburilor de părăsi marine formase, de-a lungul veacurilor, un fel de persiană neobișnuită, ireală și delicată. Străbătu Încet minunata sa descoperire; băgă de seamă că galeriile Înguste Înaintau și mai mult spre mijlocul insulei și dădu, În cel mai Îndepărtat ungher, peste un mic grup de stalactite din care picura apă curată, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc nu fusese o adevărată insulă pustie pînă În noaptea aceea. O lumină roșie, ireală, Îndepărtată și străină scălda totul, Înfricoșător incendiu ce se Întindea, pare-se, la linia orizontului, spre nord-est, și din al cărui centru se Înălțau enorme limbi de foc și bucăți incandescente de jeratic ce păreau să pîrlească stelele din Înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era cea mai minunată și mai incredibilă din tot ce se putea imagina. Se lungi pe pătură, Își Înclină capul și Îi zîmbi lui Diego Ojeda, care Începu s-o mîngîie tremurînd, uimit fără Îndoială de faptul că acea făptură ireală și aproape divină urma să fie a lui. Se aplecă apoi s-o sărute, un sărut lung, dulce și cald, În același timp timid și pasional, pe care ea i-l Întoarse cu dragoste, și, În cele din urmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând singură într-un colț, superbă în costumașul pe care îl îmbrăcase, siluetă de păpușă de porțelan cu plete lungi, ireal de negre. De ce nu o invită nimeni la dans? șopti fetița cu nasul în scânduri. E așa de frumoasă! Remarcă o femeie corpolentă ce dansa cu un bărbat scund și chel. Gâfâia, sărmanul și asuda din greu, încercând să învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bătut mama, nu m-a certat. În mână țineam o bucată de pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse Luana hotărâtă. Nici nu te gândi. Ai înnebunit? Atunci când intrară în scenă, ea mică în ținuta simplă, el tremurând, nerealizând încă ce se întâmplă, cum de se lăsase convins la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cea care visa era Luana. În capătul luminos al tunelului, ea zărise copilași durdulii, cu bucle blonde și aripioare albe, fluturânde, de îngerași. Și-ar fi dorit să alunece mai repede, să se bucure de râsul lor sănătos, de aura ireală din jurul lor. Dar un glas de bărbat, ce se încăpățâna să nu tacă, făcea ca drumul să-și oprească înclinarea și ea rămânea suspendată în întuneric, incapabilă să se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te mai aud. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
curând. Numai sălciiș, tulpinile subțirele miroseau intens, incitant. Fără să ezite s-au oprit într-un luminiș unde era multă iarbă și frunze căzute din pomi și s-au iubit. Carmina vedea în răstimpuri cerul și i se părea foarte ireal și de neatins, nu înțelegea ce i se întâmplă, parcă sălciișul și cerul participau la fiecare mișcare a lor. Probabil că amândurora le rămăsese în minte o carte a unui francez, lecturată de amândoi de curând, recomandată foarte stăruitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de șoldurile ei cam late și permanent făcea cure de slăbire dintre cele mai năstrușnice, le încercase pe toate, erau pentru ea deja o distracție, un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]