743 matches
-
pumnii în cap, să judece fiecare dacă era cazul, Ce vești mai ai despre urciorul nostru, întrebă el, face în continuare treabă bună. Cipriano Algor își va da cu pumnii în cap, ca pedepsă pentru ce va considera o prostie ireparabilă, dar să sperăm că, mai târziu, când îi va trece furia autopunitivă, își va aduce aminte că Isaura Madruga n-a slobozit un hohot insultător de râs, n-a râs fără milă, nici măcar n-a schițat acel minim zâmbet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Praga și se Întâlnește cu Khunrath, autorul acelui Amphitheatrum sapientiae aeternae ale cărui table alegorice Îl vor inspira atât pe Andreae, cât și manifestele rozacruceene. Ce raporturi stabilește Dee? Nu știu. Copleșit de remușcarea de a fi comis o eroare ireparabilă, moare În 1608. Nici o teamă, pentru că la Londra se pune În mișcare o altă figură care, deja prin consensul tuturor, a fost un adept al Rozei-Cruce și a vorbit despre Roza-Cruce În Noua Atlantidă. Vorbesc de Francis Bacon“. „Adevărat, Bacon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aibă o limită (ceea ce Însuși Eco propune În cartea sa I limiti dell’interpretazione, Bompiani, 1990), trebuie să se oprească la un anumit punct pentru a nu se ajunge la perversități textuale dintre cele mai periculoase prin declanșarea unor acte ireparabile. A merge prea departe cu practicarea semiozei e ca și cum ai Încerca să te culci cu propria-ți mamă, subordonând incestul unei motivații de cunoaștere. 3. Golemul textului Unde se Înscrie genul de proză propus de Umberto Eco? La colocviul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de artă a unor lucrări executate de amatori cu pretenție de profesioniști. Ca o reacție împotriva abstractionismului ”abuziv”, suprarealismul și mai apoi hiperrealismul își propunea o reîntoarcere la ”real”. Însă chiar dacă picturile hiperrealiștilor par a fi realmente fotografii, arta rămâne ireparabil păgubită de tehnica de execuție clasică pe care se punea accent altădată, lucrările lor fiind executate cu utilaje sofisticate precum aerograful și retroproiectorul și de cele mai multe ori sunt doar degradante produse kitsch. Abstracționismul a declanșat degradarea tehnicii de execuție deoarece
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ieșeau urlete sfâșietoare, și din lan țâșnea sânge. La un moment dat țăranul mi-a întins coasa, care s-a prefăcut în mâna mea într-un brici de ras. M-am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era dezgolită, coapsa Carolinei Yessayan, iar el, În naivitatea lui, nu credea că era Întâmplător așa. Pe măsură ce Bruno, Înaintând În vârstă, Își amintea cu silă sentimentele din copilărie, nucleul destinului său se simplifica, totul Îi apărea În lumina unei evidențe ireparabile și reci. În seara aceea de decembrie 1970, Caroline Yessayan ar fi putut să-l facă să uite umilințele și tristețea primei copilării; după acest prim eșec (căci n-a mai Îndrăznit niciodată, după ce ea Îi Îndepărtase cu blândețe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să fie deranjați? Yubani-i nu sunt decât o minoritate în cadrul teritoriului și al țării... — Nu vrem să se renunțe la cupru și la țiței, spuse el. Doar atât, șoseaua să nu treacă pe unde s-a prevăzut. Ar provoca daune ireparabile atât triburilor, cât și mediului înconjurător. Nu numai yubani-i vor suferi consecințele. Pe termen lung, toată țara va fi în pierdere. Nu sunt ghicitor ca să prezic că vom fi sau nu în pierdere, dar nu văd un alt mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Întotdeauna atât de bun cu mine... Atunci deodată se porni un suflu de vânt care răspândi toți norii... Cu ultimele puteri, m-am târât de acolo fărĂ să-mi mai duc la Împlinire planul. Am Înțeles că săvârșisem ceva cumplit, ireparabil... Când, după două zile de mers, am ajuns În tribul meu, toată lumea, În frunte cu tatăl și frații mei, care mă cre- zuseră moartă, m-a luat pe sus și m-a sărbătorit. Când le-am povestit ce se Întâmplase
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întotdeauna atât de bun cu mine... Atunci deodată se porni un suflu de vânt care răspândi toți norii... Cu ultimele puteri, m-am târât de acolo fără să-mi mai duc la împlinire planul. Am înțeles că săvârșisem ceva cumplit, ireparabil... Când, după două zile de mers, am ajuns în tribul meu, toată lumea, în frunte cu tatăl și frații mei, care mă crezuseră moartă, m-a luat pe sus și m-a sărbătorit. Când le-am povestit ce se întâmplase au
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
simțit, ele, acea clipă. Dar, nici ce au simțit, mai apoi, când, turbarea de după rezultate, a ajuns aproape de apogeu. Turbarea Învinșilor, evident, vreau să zic. Fiindcă, aceasta, a fost atât de fierbinte, atât de incandescentă, Încât, era gata-gata să producă ireparabile ex și implozii, În creerele și-n inimile tuturor perdanților. Și atunci au fost puse În funcțiune, imediat, contraarmele. De fapt, armele din umbră, ale mafiei fraudatorilor. Și a pornit ploaia și furtuna contestațiilor. La toate instanțele; la toate forurile
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
un imens perete de stâncă. Dar nu-i dăduse nimeni de înțeles c-ar fi făcut-o cu un anumit scop. - D'aia mi-am făcut praf și pulbere fiecare oscior?! Ca tu să săvârșești, acum, una dintre cele mai ireparabile greșeli... Din câte le e dat, pământenilor, să comită?! 357 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Până la urmă, căzură la înțelegere ca madam Nicolici să rostească, tare și răspicat, blasfemia, Sinistratul încuviințînd o singură dată din cap. Liceanul intuia că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tine... Erai liber să dispui alt curs lucrurilor, dar atracția răului sau a vulgarității a învins reflecția etică. Ambiguitatea pleacă din amestecul de teologie și vulgaritate din orice remușcare. În nimic nu simți mai dureros ireversibilitatea timpului ca în ea. Ireparabilul nu-i decât interpretarea morală a acestei ireversibilități. Răul ne dezvăluie substanța demonică a timpului; binele, potențialul de veșnicie al devenirii. Răul este abandonare; binele, un calcul inspirat. Nimeni nu știe diferenția rațional unul de celălalt. Dar simțim cu toții căldura
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
paradoxului, spre a le masca originea. Însuși cel de salon, este el altceva decât expresia cea mai profundă pe care o poate afecta superficialitatea? Paradoxul nu-i o soluție; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepți ceva cu el este cel mai mare paradox. Fără dezabuzarea rațiunii nu mi-l pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieții și să-și desființeze autonomia în tălmăcirea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în actualitatea prezentului, se însumează și se topește în el. Regretul - expresie a acuității temporale, a dezintegrării din prezent - izolează trecutul ca actualitate, îl vitalizează printr-o adevărată optică regresivă. Căci în regret trecutul păstrează o virtute de posibil. Un ireparabil convertit în virtualitate. Când știi neîncetat ce agent de distrugere e timpul, sentimentele care se înjghebează în jurul acestei conștiințe încearcă să-l salveze pe toate laturile. Profeția este actualitatea viitorului, precum regretul a trecutului. Neputând fi în prezent, transformăm trecutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
solemnă a ochilor transformă viața într-un port, în care vapoarele pleacă în larg fără destinație, transportând nu oameni, ci despărțiri. Și viața ce-i, dacă nu locul despărțirilor? De câte ori mă înduioșează un zâmbet, mă îndepărtez cu o povară de ireparabil, căci nimic nu descoperă mai înfiorător ruina care așteaptă omul ca acest simbol aparent de fericire și care exprimă mai crud unei inimi desfrunzite freamătul de vremelnicie al vieții, decât horcăitul clasic al sfârșitului. - Și de câte ori îmi zâmbește cineva, descifrez
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muzica o depravare umană a melodiilor vegetale. Orice floare poate servi de imagine nefericirii în dragoste. Așa se explică apropierea noastră de ele. Și apoi, nici un animal nu poate fi un simbol al vremelniciei, pe când florile sânt expresiile ei directe, ireparabilul estetic al efemerului. La adică, ce face fiecare om? Se ispășește pe sine însuși. N-aș putea iubi decât un înțelept nefericit în dragoste... Ceea ce face orașele mari atât de triste este că fiecare om vrea să fie fericit, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
acordă dragostei o seriozitate mai gravă decât deznădejdii. Pe când aceasta ne închide accesul spre viitor, azvîrlindu-ne fără scăpare în dezastrul pur al timpului, iubirea amestecă lipsa de speranțe cu o ispită de fericire unică. Deznădejdea-i o înfundătură furioasă, un ireparabil năvalnic, o exasperare a imposibilului, pe când iubirea-i o deznădejde înspre viitor, deschisă fericirii. Până și faptul de a bea apă este un act religios. Absolutul se desfată și-n ultimul firicel de iarbă. Absolutul și Vidul... Unde nu-i
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența înăbușă plânsul. Ce zori îmi vor trezi cugetul îmbătat de ireparabil? Oare când voi înceta să mor? Sânt răni care cer intervenția Paradisului. Cu toate păcatele și cu nici unul, mintea s-a așezat pe fundul iadului și ochii privesc nemărmuriți spre lume. Când iubești viața cu patimă și scârbă, doar diavolul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plictiselilor. Dar, împătimit în lume, ele nu-mi pot umbri tăria speranțelor deșarte. Cerul, nu pământul, m-a făcut "pesimist". Neputința de a fi, consecutivă gândului la Dumnezeu... În mistică există suferință, infinită suferință. Dar nu tragedie. Extazul e antipodul ireparabilului. Tragedia nu e posibilă decât în viața ca atare, această lipsă de ieșire plină de măreție, de nefolosință și de prăbușire. - Shakespeare e mare fiindcă în el nu triumfă nici o idee: numai viața și moartea. Cine "crede" în ceva n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
considerațiile lor asupra morții; în realitate, ei tremură mai mult decât toți. Dar să nu se uite că filozofia este o artă de a-ți masca sentimentele și chinurile lăuntrice pentru a înșela lumea asupra rădăcinilor adevărate ale filozofării. Sentimentul ireparabilului și al iremediabilului, care însoțește totdeauna conștiința și senzația agoniei, poate explica cel mult o acceptare dureroasă amestecată cu frică, în nici un caz o iubire sau o simpatie pentru fenomenul morții. Arta de a muri nu se poate învăța, fiindcă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
murit din noi. Regretul revelează semnificația demonică a timpului care, prilejuind o creștere în noi, cauzează implicit o anihilare. Regretele fac pe om melancolic fără să-l paralizeze sau să-i rateze aspirațiile, deoarece în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrată, închisă, dezvoltată pe o afecțiune organică, deoareace în ea nu există nimic din acea groaznică senzație a ireparabilului pentru tot cursul existenței, care nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în regret există o conștiință a ireparabilului numai pentru trecut, viitorul fiind oarecum deschis. Melancolia nu este o stare de o gravitate concentrată, închisă, dezvoltată pe o afecțiune organică, deoareace în ea nu există nimic din acea groaznică senzație a ireparabilului pentru tot cursul existenței, care nu lipsește în unele cazuri de tristețe adâncă. Chiar acea melancolie neagră este mai mult un caz de dispoziție temporară, decât de una constituțională. Și dacă ar fi ca în cazul al doilea, caracterul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
La capătul oricărei melancolii există posibilitatea unei mângâieri sau a unei resemnări. Elementele estetice din ea includ virtualități de armonie viitoare, care niciodată nu există într-o tristețe profundă și organică. Din acest motiv, o fenomenologie a tristeții ajunge la ireparabil, pe când una a melancoliei la vis și grație. TOTUL N-ARE NICI O IMPORTANȚĂ Și ce importanță poate să aibă faptul că eu mă frământ, că sufăr sau gîndesc? Prezența mea în lume va zgudui - spre marele meu regret - câteva existențe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după marile satisfaceri și împliniri vitale. De ce actului sexual îi urmează tristețea, de ce după o beție formidabilă sau după un paroxism dionisiac ești trist? De ce marile bucurii aduc tristețea? Fiindcă o dată cu elanul consumat în aceste excese mai rămâne numai senzația ireparabilului și sentimentul părăsirii și al pierderii, care ating o intensitate, în ordinea negativă, dintre cele mai puternice. Ești trist după satisfacerile sexuale și dionisiace, deoarece în loc să ai sentimentul unui câștig, îl ai pe acela al unei pierderi. Tristețea apare după
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care se obiectivează exprimă o receptivitate pentru viață, un elan deschis și primitor pentru seducțiile și pitorescul existenței. Grația reprezintă o stare de iluzie în care viața își neagă și își transcende antinomiile și dialectica ei demonică, în care contradicțiile, ireparabilul, fatalitatea și iremediabilul dispar temporar, într-un fel de viețuire sublimată. Există multă sublimare în grație, multă puritate aeriană, care însă niciodată nu poate atinge marile purificări de pe culmi, unde se realizează sublimul. Experiențele zilnice și formele comune de trăire
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]