2,421 matches
-
birou era situat la șapte metri de la ușă. Aceasta le întrebă direct: - Care e problema voastră, ce doriți? Fetele își descriseră situația în detaliu, dar se citea pe chipul directoarei plictisul. Se vedea limpede, din crisparea feței ei, că o iritau toate aceste amănunte nesemnificative. - Abia ați făcut ochi și ați și venit cu pretenții!? Veți lucra unde ați fost repartizate! Hai, la treabă! La o așa primire și la un asemenea tratament din partea celui mai important om al spitalului, medic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
capăt. Viața cu Marcel, atât cât a fost, i s-a părut Olgăi extraordinară. După fiecare masă, o invita la o prăjitură cu multă frișcă și fructe exotice. Acum, numai gândul de a avea în față o asemenea prăjitură o irita, mai ales că Marcel compara zilele petrecute împreună cu această prăjitură nesuferită! Va evita toată viața prăjiturile de acest gen, n-or s-o mai tenteze, se topesc prea repede, n-au consistență. Se dărâmase întreaga cetate a viselor ei, precum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
clipe trimițându-i în cale câteva cuvinte de confirmare: - Chiar ne propunem să facem una durabilă, din beton armat, să reziste la toate seismele reale sau provocate de prietenii sau neprietenii noștri. Spusele lui Alex zburate pe lângă urechile ei o iritară și mai mult. Fără a întoarce capul, făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas încă neprăfuit, dobândit de la Marcel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
făcu un semn cu mâna peste umăr, ceea ce putea să însemne în cel mai bun caz la revedere, sau n-ai decât, ori o injurie din repertoriul rămas încă neprăfuit, dobândit de la Marcel, campion în trivialisme. Întâlnirea cu Olga îl irită pe Alex, deși n-ar fi vrut să-și strice buna dispoziție. Dar, după câteva momente, reflectă că nu merită. Într-un oraș mic, era firesc să te întâlnești cu anumiți cunoscuți, chiar și de mai multe ori pe zi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Acum curtea era năpădită de buruieni, ceea ce o făcea să se întrebe retoric: Unde o fi gospodarul? De ce o părăsise? Olgăi i se părea atât de departe familia fondată pe dragoste și bună înțelegere. Victor nu mai era Victor. Se irita din te miri ce! Deși ea făcea eforturi vizibile în acest sens, nu reușea să-i intre în voie. Bunul și dragul ei soț începuse să vină noaptea la ore când oamenii așezați au trecut deja de primul somn, șprițuit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum se spune, fără apă sau ca să fim și mai plastici, în suc propriu. - Mi-ar trebui, desigur, mai mult timp, ca să readuc în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intolerabil. Doar constatarea nevoilor comune pe care viața mi le provoacă mie, ca și lor, ar fi temperat surpriza pe care o încercam. Dar să-i fi plăcut tu canaliei, târfă de nevastă-mea, la fel ca mie, asta mă irita mai mult decât orice. Sunt convins că-i lipsea ceva unuia dintre noi. O numesc „târfă“ pentru că nici un alt nume nu i se potrivește așa de bine. Nu vreau să spun „soția mea“, căci noi nu eram soț și soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să resimt oboseala, să-mi petrec veacul în umbra coloanelor unui templu din Lingam, să merg în lung și în larg evitând cu grijă să las soarele să mă izbească în ochi și vocea oamenilor sau zgomotele vieții să-mi irite urechile. Cu cât mă afundam mai mult în mine, asemenea animalelor care se ascund iarna în vizuina lor, cu atât urechile mele percepeau distinct vocea celorlalți și auzeam mai clar propria voce răsunându-mi în gât. Singurătatea, impasibilitatea care apăsau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
puși?! Și deoarece nu mai au 23 de ani, ca Peca Ștefan? Întreb și eu, fătucele moșului, nu dau cu parul !... Ca orice om interesat de teatru, citesc afișe. Și rău fac! Pentru că aflu din ele numai mesaje care mă irită : ba că Florin Piersic revine pe scenă (era și cazul! dar parcă nu Într-o „șușanea” pe care a mai jucat-o În ’70 ; și -ncă Într un rol de tînăr seducător, care i se potrivea doar În ’70!) ; din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fapt care a dus la trecerea mea prin copilărie fără satisfacție și fericire. Ce copilărie am avut, deh...tânără și neliniștită. În mintea mea inocentă de copil, eu voiam să mă bucur de viață, dar problemele repetate de sănătate mă iritau destul de mult. Tot timpul tușeam, simptomul clasic, când ești sătul de ceva și era ceva groaznic, iar când făceam efort fizic era și mai rău, că mă durea capul îngrozitor, iar fața mea căpăta o culoare roșu-violet și deveneam foarte
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
erau Încă foarte bune, așa Încît atribuirea denumirii icechim efectului descoperit de Michel și dispozitivului corespunzător se dorea a fi un omagiu adus Elenei Ceaușescu, care era director la ICECHIM București. Mai tîrziu Însă, pretențiile și insistența ei i-au iritat atît pe americani, cît și pe cercetătorii MSAMDR, care au demarat În secret pregătirile pentru răsturnarea de la putere a cuplului dictatorial. Lui Ceaușescu i s-a propus să utilizeze dispozitivul icechim pentru a induce Întregii populații a României sentimentul unității
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și mai tare, începu să zgîlțîie clanța, să izbească cu pumnii și picioarele în ușă, doar, doar o să-l audă cineva dinăuntru. — Ce te-apucat? Vrei să rupi ușa? reuși să citească pe buzele lui Timișoara care începu să gesticuleze iritat în dosul geamului, zornăind prin aer un mănunchi de chei. Dacă nu catadicseați să-mi deschideți, pe cuvînt că mi-aș fi luat tălpășița și aș fi scăpat toate plicurile astea la primul coș de gunoi, se oțărî Poștașul dînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
meu, al meu e ca al mamei. Am vrut să-l pun la podea și să-i zdrobesc capul, să-i smulg viața din el așa cum și el mi-o dăduse pe a mea. M-am gîndit la mama. Mă iritase slăbiciunea ei. Cum a putut ea să-l lase pe pateticul ăsta să-i facă așa ceva? Cum a putut să nu-i reziste? O fi vrut-o? L-o fi dorit pe el? Ea să-l fi vrut pe ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cunoscut cuvânt cu cuvânt cu o familiaritate promiscuă. În atâtea luni de vecinătate am ajuns să știu pe dinafară șuvoiul năucitor de cuvinte. Încerc să mi-l imaginez pe bărbat atunci când primește ca la un meci de box invectivele. Mă irită totuși lașitatea lui. De fiecare dată Îi cere pe același ton să Înceteze. Ce i-a unit oare și ce Îi desparte acum? Ce au avut În comun? Se mai iubesc oare? Am ajuns În casa asta acum șase luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să constat ce mare durere îmi provocau cuvintele ei. M-am gândit că aceasta era prima evaluare pe care mi-o făcea o persoană străină, de când îmi luasem în primire în mod oficial statutul de bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ștrengărească, Își așeza creionul după ureche și declara că era În regulă - Înainte să scot banii din buzunar. — Ce-a fost asta? Îl Întrebam când ne Întorceam acasă. — E doar pentru doamne, obișnuia să-mi răspundă Anton. Observând cât de iritat sunt, adăuga: — Scuze, Sascha. Dar numai ele au voie să știe. Și Sfântul Cumîizice, desigur. Încercând să limpezească apele, continuă: În loc să te bucuri că ți-au picat niște bani de buzunar din senin, tu te plângi. Apoi devia subiectul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care au copilărit Împreună. — Exogamia constituie baza schimbului, și astfel, baza a ceea ce numim cultură. De asemenea, este deseori urmată de câștiguri În termeni de prestigiu social și zestre. — Mă Îndoiesc că tabuurile vor răspunde la această Întrebare, am murmurat, iritat de explicația savantă. De ce a păstrat Dora un copil care știa că va avea de suferit? Karp Îmi evită privirea. — Poate n-a spus nimănui că tatăl copilului era fratele ei. Poate că doctorul pe care Îl consultase a judecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sale genitale. Acum că sunt pe care de a aduna ultimele mele impresii, ultima mea speranță e În intuiția lui Groethe, pentru care n-a fost niciodată acceptat: anume, că adevărul nu trebuie totdeauna dezvelit. Există multe lucruri care mă irită În legătură cu povestea asta - detalii pe care nu le Înțeleg, circumstanțe care mi-au rămas obscure. Mult timp am presupus că totul se lega Într-un mod misterios, dar, până la urmă, evident. Tot ce trebuia să fac era să-mi folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu cer? Unchiul Nate, un negustor elegant, cu mustață, scoate de sub tejgheaua de sticlă un slip pentru băieței, taman cum am avut și până acum. Sugerează că acesta e cel mai potrivit model pentru mine, se usucă rapid și nu irită pielea. — Ce culoare ai vrea? întreabă unchiul Nate. Te pomenești că preferi culoarea școlii, ai? Mă înroșesc ca racul, dar răspunsul meu e cu totul altul. — Nu vreau să mai port așa ceva - și simt cum plutește în aer umilirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nu se vedea nimic, doar scăpărările ocazionale de lumină ale unei gări mici, flacăra precipitată dintr-un tunel și, neîncetat, imaginea străvezie a propriei fețe, mâna lui plutind ca un pește prin care luciul apei și printre alge. Era puțin iritat de ubicuitatea ei și era pe cale de-a trage storul, când observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
până când reveni Myatt. — Mă Întorc acum la compartimentul meu, spuse ea. — Aveți o cușetă? — Nu. — Coborâți la Köln? — Călătoresc până la capăt. Îi dădu și el același sfat ca și Însoțitorul: — Ar trebui să aveți o cușetă. Zădărnicia acestui sfat o irită și o făcu să uite pe moment de compasiunea pentru vârsta și agitația lui. — Cum să am o cușetă? Sunt În cor. El o privi cu surprinzătoare amărăciune. — Nu, n-aveți atâția bani. Ce trebuie să fac? Îl Întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lungul Întregului trotuar estic erau aliniate mașinile celor ce le făceau concurență, iar fetele se aplecau peste ușile deschise râzând și fumând. Pe partea opusă a străzii, un bărbat singur Într-o mașină cu două locuri pândea răbdător. Myatt era iritat de gusturile incapabile de compromis ale lui Isaacs. Era frig În Bentley, simțea curentul pe obraz și, când o văzu pe Coral Musker trecând pe lângă el, sări brusc din mașină și-i oferi o țigară și după aceea un pahar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui pentru mărturie mincinoasă cu douăsprezece ore Înainte de-a se fi terminat procesul. Au stat doar cât să aștepte achitarea. — Câtă vreme a trecut de la toate astea? — Cinci ani. El o privi cu ochi Îngustați, calculând ce replică ar irita-o cel mai mult. — Poveste veche acum. Czinner a ieșit din pușcărie? — Le-a scăpat din mână. Aș da oricât să știu cum. Ar fi un subiect trăsnet. Pur și simplu a dispărut. Toată lumea a presupus că a fost asasinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În frigul de afară, traversă liniile și postul de gardă și trânti ușa de la birou În urma sa. Apoi scrise câteva note foarte scurte și i le dădu lui Ninici să le ducă la destinație. Era atât de precipitat și de iritat, că uită să sigileze două din ele. Pe acestea, desigur, Ninici le citi - soția lui va fi mândră de el În seara asta. Una din ele era pentru șeful oficiului vamal, dar aceea era sigilată - una era pentru căpitanul cazărmii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i vadă fața. — Wasser. — Să chem pe cineva? El nu o auzi. — Vreți ceva de băut? El nu-i răspunse, ci repetă fără Încetare Wasser. Coral Își dădu seama că nu era conștient, dar nervii ei erau Încordați și era iritată de faptul că doctorul nu-i răspundea. Foarte bine atunci, zaci În continuare aici. Eu am făcut tot ce mi-a stat În putință, sunt sigură de asta. Tânăra se trase cât mai departe de el și Încercă să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]