395 matches
-
și pe cele europene. „Vă simțiți obosit tot timpul? Iritabilitate, insomnii sau migrene? Munca de birou vă obligă să duceți o viață sedentară? Aveți câteva kilograme în plus și abdomen proeminent? Aveți probleme de tranzit intestinal? Suferiți de constipație, colon iritabil, hemoroizi sau alte tulburări ale sistemului digestiv? Aveți balonări frecvente? Refluxul gastroesofagian vă chinuie după mese? Probleme cu glicemia sau colesterolul? Ficat obosit? Aveți răceli frecvente sau alergii? V-ați gândit că imunitatea a scăzut? Părul și pielea parcă și-
CNA interzice spotul ColonHelp. Află cum s-a încălcat legea - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/26714_a_28039]
-
al filmului, Rupert Wyatt ne propune rezolvarea unei ecuații morale - întotdeauna se ajunge la acest punct delicat. Ce caută o gorilă imensă și îndrăgostită în New York? Ce caută un cimpanzeu inteligent într-un cartier aproape victorian cu vecini respectabili și iritabili? Maturizarea lui Caesar (Andy Serkis) îl face curios. Will și prietena sa decorativă, medicul veterinar Caroline (Freida Pinto), par să uite că cimpanzeul nu este un animal de casă, că trăiește într-o colectivitate configurată ierarhic, că instinctele îl predispun
Maimuțe între evoluție și revoluție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5322_a_6647]
-
casă cu chirie. E ceva bizar, cu icoană și cruce, cu stâlpi de piatră, un fel de pagodă. A făcut-o ostentativ, ca să stârnească vâlvă și să-ți dea a înțelege că nu se turbură de părerea ta. Pomponescu, din ce în ce mai iritabil la numele Ioanide, își tortură mustața și nu dădu nici un răspuns. Dar a doua zi, simulând plimbarea la șosea, se abătu ca din întîmplare pe strada lui Ioanide. Smărăndache, cu care era în mașină, zise, nu fără o săgeată în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și culmile creației, ca și În dramatismul biografiei, firește. „Pentru Caragiale”, scrie Marta Petreu, „cunoașterea este o «activitate a sufletului omenesc», Înrădăcinată În «iritabilitate»”. Nu doar pentru Caragiale, desigur, nici doar pentru Cioran și Ionesco sau pentru Marta Petreu Însăși. Iritabile sunt sufletele omenești, Într-adevăr, cum spune Caragiale (și consimte Marta Petreu), la... „atingerea naturii”. Arta Însăși ar putea fi văzută, În definitiv, ca o consecință a acestei iritabilități devenite creatoare. „Toți suntem iritabili, puțini sunt expresivi”, amintea marele Caragiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Ionesco sau pentru Marta Petreu Însăși. Iritabile sunt sufletele omenești, Într-adevăr, cum spune Caragiale (și consimte Marta Petreu), la... „atingerea naturii”. Arta Însăși ar putea fi văzută, În definitiv, ca o consecință a acestei iritabilități devenite creatoare. „Toți suntem iritabili, puțini sunt expresivi”, amintea marele Caragiale. Inteligenta sa admiratoare de astăzi este, cu siguranță, una dintre cele mai expresive personalități literare ale României actuale... * Un extraordinar fragment memorialistic despre tatăl ei, publicat În Apostrof, anunță, s-ar zice, viitoare surprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ieșea din buimăceala lui obișnuită. Cain nu se putea abține să n-o atragă în polemici nesfârșite - războiul împotriva terorismului, reducerea necesară a libertăților cetățenești, modul de viață american invulnerabil, și totuși amenințat la infinit. Era unul dintre acei polemiști iritabili, furibunzi, care scoteau tot timpul la bătaie statistici bogate în detalii și mereu altele. Barbara îl făcea praf. Într-un mod deloc sportiv, lăsându-l chiar pe Duane să lupte în același ring. Odată, el se apucase să citeze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
semnificația gândurilor sau ideilor fixe care obsedează pe om, idei anormale, diferite de cele obișnuite, specifice tuturor oamenilor sănătoși. Privind în urmă, la începutul bolii mele, îmi aduc aminte că eram bolnavă și de nervi. Eram nervoasă și foarte ușor iritabilă, chiar izbucneam în plâns, îmi doream să plec, să-i părăsesc pe toți membrii familiei mele și să petrec restul vieții în alt loc. Singurul loc pe care l-aș fi acceptat ar fi fost să plec undeva să lucrez
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
internare. întreaga viață a fost un cicloid, pendulând între extreme: "Vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru"12. Frapa combinația de modestie și (hiper)conștiință a valorii sale: "Acest amestec straniu, de sfială și trufie, îl făcea susceptibil, iritabil, solitar. Toată atitudinea sa în societate, ca și în literatură părea a zice: "noli me tangere"13. Știa perfect cine este: "Eminescu nu este un vanitos mărunt, de felul celor care abundă în lumea literelor, are însă un sentiment înaintat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Nu avusese până acum nici o intimitate cu vreo femeie. Mamă-sa murise de mult, de când el era în școala primară, și nu avea atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și iritabilă și stătea mai toată vremea întinsă pe o canapea într-o odaie, citind câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că doctorul Sima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a bietului Costache, ce credeți c-ar spune? Cei doi erau nedumeriți. -Ar fi în stare să spună că Costache n-a avut-o înainte și că numai de câtăva vreme i-a venit, că Costache a început să devină iritabil, c-o gonește pe ea, pe soră-sa. Lumea o crede, ca soră. - Dar de ce? se chinuia mereu Felix cu întrebarea. - Ești copil! O vezi pe fata asta? (Arătă spre Otilia.) Fataasta n-are pe nimeni, decât pe moș Costache
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
s-a [dat] prin poet o esistință fără manc Cum că Plato esilează și pe actori din statul său atârnă mai mult de apatia ce o are el contra tuturor artelor imitătoare, cari contrazic caracterul circumspect și aprind pe cel iritabil. Din punt de vedere pedagogic însă Plato cugetă o reprezintare (Darstellung) de pernicioasă, pentru că ar putea duce la o totală (preschimbare) alterare a modului de-a cugeta, căci cine ar imita ce-i rău și nedemn s-ar înrăutăți și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică să te dizolvi (consumi) cu totul în impresiunea lucrărei sale prezinte și de-a trebui să faci din întreaga personalitate însăși, îl reîmping pe artist cu putere în linia delicată unde se ating nesfârșit de aproape pe un Selbstgefuehl iritabilă și vanitatea cea mai lesne de ofensat. Fiindcă recunoașterea contimpuranilor e singura recompensă a artistului dramatic și pentru că această recompensă decide valoarea absolută a artistului, de-aceea el are dreptul de-a goni recunoașterea sa univoce și de-a găsi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în întregul tabloului. O manieră în sine cât de ne-nsemnată poate să-l lipsească pe reprezintator de-ntreg triumful jocului său, și asta mai ales în momente în cari sufletul e cufundat într-o singură simțire și nemărginit de iritabil contra a orce atingere, căci ne smulge afară din tonul cel tragic; pentru că fiece manieră e o disonanță nedisolută. Nu poate așadar cineva să facă unui artist un serviciu mai mare decât de-a-i consilia necontenit învingerea manierei, pentru că ea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta aparține așadar esențialmente categoriei manierei, pentru c-o găsim pretutindeni De-aceea Esslair nu ne putea satisface neciodată cu desăvârșire în caractere tragice. Maniera ieșea tocmai în momentele cele mai zguduitoare ca o disonanță zgârietoare cari atingea adânc sufletul iritabil. Aducem aminte de Lear al său, de Theseu, de Wallenstein. Din contra, în o seamă de figuri burgeze el ne da un întreg într-adevăr complect. Ce nobil și adevărat ni apărea el în silvicultorul din Vânătorii și-n consiliarul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dialectului sau numai o consonanță necuvenită. De-aceea va trebui să fie una din grijele principale ale docentului, de [la] care ne credem în drept de-a pretinde înainte de toate o ureche cultivată, ca să facă simțirea viitorului reprezintător atât de iritabilă față cu orce greșeli contra pronunției încît să nu se poată ca să-i scape neci cea mai mică disonanță. Atuncea nu va rămânea numai o pretențiune abstractă, un pium desiderium, aceea ca actorul pe scenă să fie modelul unei pronunții
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mereu asupra sa însuși și o ureche fină, primitoare pentru nuanțe și mai fine sânt condițiunile ne-ncongiurate pentru de-a se emancipa cu desăvârșire de dialect. Și auzul poate să se facă mai delicat prin atențiune și se poate face iritabil pentru orce consonanță, fie cât de-abia. Se-nțelege, se remarcă o mare diferință, ce rezultă în primitivitatea culturei urechei. Cine Fr. Aug. Wolf, un om c-o ureche atică, zice foarte frumos în privința [aceasta] în discursul său Asupra unei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
la ureche. Ceva ce va fi continuat să reapară în momente de stres, pe tot parcursul vieții sale. După trei săptămâni de încarcerare, Monica a ieșit, fără să arate semne de îmbunătățire. Iar antidepresivele care îi fuseseră prescrise o făceau iritabilă și înceată, așa că a trecut pe altceva, dar nici cu cele noi nu s-a înțeles. Dar, în ciuda interacțiunii sale regulate cu farmacia și a ritualurilor elaborate ale lui Ashling, lucrurile nu s-au îmbunătățit deloc. Tristețea Monicăi putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ca pe o mănușă“. (Sexul Îl numeam pe atunci robinet.) CÎnd mă gîndesc astăzi din nou la medicul acela, dr. Martinon, simt că l-aș putea strînge de gît. Sper că a murit deja! Dacă nu cumva a devenit anemic, iritabil, știrb, un moș căruia niște infirmiere curajoase vin din cînd În cînd să-i curețe vîrful penisului de parcă ar fi vîrful nasului! Am adesea un vis, sau o idee nebunească, de a-i revedea acum pe toți cei care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
crezuse soră-mea că regăsește amintirea unei dispute Între tata și mine? În cazul ăsta ar fi putut să născocească și povestea cu balonul spart și reacția mea, cînd am exclamat „Imbecilule!“. Aveam ochii Încercănați, căscam la ore, eram ușor iritabil, astfel că maică-mea m-a dus la un medic - o somitate, un specialist În probleme de adolescență și tulburări de pubertate, cineva căruia i se luau interviuri la radio și pe lîngă care tata fusese nevoit să intervină printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu se simțea În stare să vorbească deschis decît despre pălării. Își Închidea sentimentele În temnița sufletului luni În șir, pînă cînd se otrăveau fără putință de lecuire. De la o zi la alta devenea tot mai prost dispus și mai iritabil. Nimic nu-i convenea, de la strădaniile bietului Quimet, care Își dădea sufletul ca să Învețe meserie, la tertipurile soției lui, Sophie, care Încerca să Îndulcească evidenta uitare la care Îi condamnase Julián. — Fiu-tău se crede cineva fiindcă bogătanii ăia Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cel mai sigur loc În care aș putea să fiu În clipa de față este cît mai departe de ei. Plus că, desigur, Îmi vine să-mi iau cîmpii din cauza Lindei, deși măcar acum știu de ce am fost atît de iritabilă În perioada asta. Dacă avusesem impresia că sindromul premenstrual e rău, acum sînt de părere că nici nu se poate compara cu primele săptămîni ale sarcinii. Cu cît mă gîndesc mai mult la asta, cu atît ajung mai clar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să știți că nu-i chiar așa. Cei care muncesc numai pentru a scoate bani, deși par lipsiți de griji, cu timpul devin, blazați. Te Îmbraci frumos, te Încalți bine, porți ceasuri de import, dar pînă la urmă tot ușor iritabil și mereu pus pe harță devii. Dacă practici această meserie de șofer temporar timp de cinci ani, arăți cu totul altfel. Se vede de la o poștă. Eu: Domnul Nemuro și-a dat seama de afacerile dosnici ale localului Camelia ? Toyama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și nu-și dau bună ziua o viață întreagă. În Paris, pentru că la țară nu e așa. Românii sunt aici mai dezechilibrați decât acasă și au probleme. Uneori nu-și dau seama de lucrurile în care intră, se scufundă, devin mai iritabili, mai nervoși, mai stresați, mai obosiți. Și nu-și dau seama de unde le vin problemele, ce importanță are în viața lor această dezrădăcinare. Studenții români de la Paris vă caută? N-aș vrea să generalizez. Câți studenți români sunt în Franța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
care se putea conta în orice împrejurare. În fața lui femeia din mine, neștiutoare și slabă, se simțea ocrotită. Dora își recheamă din nou tatăl în memorie. "Cu tristețe trebuie să admit că l-am cunoscut puțin, mult prea puțin. Ușor iritabil, veșnic ocupat și trist, de o tristețe pe care nimeni și nimic nu reușea să o alunge... Plecarea prematură a mamei îi transformase tristețea într-o durere copleșitoare. Și-apoi ruptura provocată de decizia mea de a pleca "dincolo", în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
oamenii, cu un câine, de pildă. Îi Întinzi mâna, Îl lași să te adulmece, să se obișnuiască cu tine. — Vrei să spui că ne tratează ca pe niște câini? Întrebă Barnes. Norman Își zise: „Barnes e depășit de situație. Este iritabil pentru că-i este teamă; nu se simte În largul lui“. — Nu, Hal, interveni Ted. Pur și simplu, Începe de la un nivel accesibil. — Păi atunci, ce să ne mai complicăm, conchise Barnes. Dumnezeule, am contactat un extraterestru care ne spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]