1,431 matches
-
cel mai relativ dintre lucrurile eterne... - Acesta este un aforism? m-am interesat cu o Îndrăzneală vecină cu impertinența. - Nu, acesta este un enunț - relativ și el, firește. O să vă convingeți curând... De ce anume să mă conving?, m-am Întrebat, iritat, când am revenit În cameră. Tipul insinua În chip evident ceva, era Însă mult prea subtil pentru starea mea de agregare interioară ca să mă prind ce anume. Și, oricum, nu considerațiile lui constipate despre relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul excesiv din noi se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv, cerându-i eroului să se comporte și să acționeze conform viziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că e cazul să reluăm această problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției Lor ne aflăm și care este decalajul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va trasa coordonatele lumii și va decide asupra vieții a șase miliarde de oameni?! Nici așa să n-o luăm, am mormăit mai mult iritat decât convins, banii nu sunt chiar totul, mai există legi, principii, criterii morale, În fine... Dacă soarta omenirii s-ar fi redus la bani și numai la bani, de mult se alegea praful. - I-auzi! Dar știi de ce? Fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspunderea pentru existența lui. Strategie infantilă, de acord, dar numai dacă o privești din afară sau cu detașarea pe care o Împrumută trecerea timpului. Eveline nu părea deloc dispusă să bage În seamă tribulațiile mele interioare. Era, pur și simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la altcineva fără să trezesc suspiciuni era destul de improbabil. Și, de fapt, cui ar fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard, doctorului Wagner, Soniei Anderson? Să fim serioși... Iritat că un gest atât de temerar risca să fie compromis dintr-un motiv complet idiot, mi-am aprins cu mișcări mecanice o țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între altele, putea să Însemne că, În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am admirat Încă o dată - destul de iritat, Între noi fie vorba - teribila stăpânire de sine a acestei Eveline Fontaine, indiferent ce era În realitate: un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici cea mai ușoară neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-o Împinsese provocator și demonstrativ În față. - În primul rând, nu mă refeream la mine, ci la tine când am spus ce-am spus. În al doilea rând, nu Înțeleg ce ai Împotriva mea și de ce ești așa de iritată și de pornită pe scandal. - Sunt pornită Împotriva lumii Întregi, dacă vrei să știi. I-aș face felul ca mușețelul de i-ar sări toate piulițele! M-am abținut cu greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
astea, morții, oricine-ar fi ei, se uită imediat și, până la urmă, rămân doar niște date statistice. Nimeni n-o să uite însă așa de ușor că șase europeni nevinovați au fost sechestrați de beduini în inima deșertului - plescăi din limbă, iritat și adăugă: Întotdeauna va fi o mamă, o iubită, o soră sau o asociație de prieteni sau vecini dispusă să răscolească rahatul și să ceară respectivelor guverne să-i elibereze imediat. Și presa, de obicei, este foarte sensibilă când e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și orbindu-i; iar ei sunt atât de transpirați, obosiți, nervoși și asaltați de nori de țânțari, că nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau ce naiba face el, John ăsta, țâfnosul‚Shaw... —Nu ai văzut-o pe Lee mergând în grădină cu cineva, nu? l-am întrebat, ignorând ce-mi povestea. Nu, ce naiba, Sam, nu am nici cea mai vagă idee, a spus Tom iritat. Aveam o sticlă întreagă de bourbon în mine. Nu m-aș fi recunoscut nici pe mine în oglindă în halul în care eram. Dar Julia? Ea a văzut ceva? —Las-o baltă, Sam. Tom mi-a umplut paharul și mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
paharul, s-a apropiat de sculptură și s-a așezat în fața ei uitându-se fix la ea. — Ce este? Nu știu. Nici ea nu știe. Asta e problema. Are nevoie de ceva. Știu, am spus pe un ton mai degrabă iritat. Am contemplat în tăcere Chestia. — Parcă abia a venit de undeva din cer, a observat. Ce vrei să spui, că pare strivită? —Nu, nu chiar... pare un fragment de meteorit sau ceva de genul ăsta. —Hmmm. înțelegeam ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
după căsătorie, devenind ură, așa că n-am putut să trăim împreună prea mult. Divorțul nu e decât o formalitate, ca și căsătoria. - Ce poveste, a strigat mama. Toată lumea știa că e însurat, în afară de tine, proasto! - Nu-mi pasă, am răspuns iritată. Nu sunt interesată de bărbați, numai de iubire. - Așa, s-a mirat tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata. - Fă cum vrei. Sper că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-și pună acolo geanta. Feifel se gândea: acuma va remarca că lipsește trenciul. Va fi amabilă să-l știe în mașina de spălat! O să mă sărute, poate, cum n-a mai făcut-o de mult. Dar Rita l-a întrebat iritată: - Unde e trenciul? - Trenciul murdar? a întrebat-o Feifel zâmbind. E la spălat, împreună cu toate rufele murdare. - Ipocritule, m-ai spionat, știai că umplu buzunarele cu bani și hârtii importante! țipă Rita apucându-se de cap în timp ce se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
curaj: - Ești ca și logodnica mea, te-am ținut în brațe când erai mică, Albă ca Zăpada! - O logodnică grăbită, cu un copilaș pe drum, spusese unul din tinerii muncitori de la construcții. - Asta nu privește pe nimeni, îi aruncase Nina iritată, dar și uimită că „secretul ei“ nu mai era demult un secret. - Slavă Domnului că nu ne privește, spusese un bărbat cu fața ascunsă sub un cozoroc ceva mai mare decât capul. - Există numai o singură persoană de care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de seducție a vocii mele: Pasiunea e plăcere și suferință! Primăvară, vino într-un suflet la mine! - Foarte bine, mi-a spus Oleg cu ochii pe Blanca, de care „Eros“ se apropiase primejdios. - Nu faceți prostii, le-a spus Oleg iritat. N-avem timp pentru prostii! - A iubi nu e o prostie! De aproape și de departe iubirea e singurul bun demn de câștigat! Oamenii nu cunosc decât dorința sexuală și rar iubirea. Eros va ajuta pe toată lumea să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
plină de reproș. Era așezat pe frunze, în plină lumină, ca să primească cât mai multă căldură. Am încercat să-l fac să vină pe mâna mea, dar a refuzat categoric, întorcând capul în altă parte, exact cum face un om iritat. Pe pervazul ferestrei am văzut cele mai frumoase pene ale lui Sucki. - I-au căzut penele, i-am spus soțului meu. Mă liniștisem, le-am privit de aproape. Știam că păsările își schimbă penele și acest fapt natural e dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ore de la momentul când am fost la el acasă. Inspectorul îl privi nedumerit: Spuneai că el e primul dispărut. Așa am spus. Atunci, ceva nu se potrivește. Vorbeai de câteva luni, mai devreme. N-ai înțeles tu, spuse Pop, ușor iritat, ori poate nu m-am făcut eu înțeles. Totul se potrivește foarte bine. Uite, îți explic din nou: basarabenii au venit cu șase luni în urmă, Costică a sesizat problema din contabilitate după alte trei și, a venit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi părut normal să înregistreze mai puțin decât scoteau în realitate din pădure, dar să facă exact pe dos, nu avea nici o noimă. Nu te băga, habar n-ai tu, ce vreau eu să fac! îl respinsese Vlad iritat atunci când își exprimase nedumerirea. Bine, dar e absurd! încercase el să se apere. Exact, acesta-i tot chichirezul. Vom avea o mulțime de bani, aurul pe care îl scoatem ... Pe care îl vom scoate și, asta numai dacă îl vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o zi importantă, în care totul trebuia să decurgă conform planurilor pe care și le făcuse. Deja, văzând ce aducea Boris în camionetă, începea să se îngrijoreze. Ce-i cu indivizii ăștia și de ce i-ai adus aici? întrebă el iritat, imediat ce Boris intră în încăpere. I-am găsit lângă mină, răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre acest blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult. Nici de-ar fi sora lui Gil Robles, auzi; fiindcă e bună de nu se mai poate. Eu, În locul dumitale, n-aș lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am renunțat și nici nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi să ne imaginăm, pe deasupra, că sunt ingenioși, atât de excepțional de ingenioși încât să le poată veni ideea că, dacă ei au ajuns să fie obiectul atenției poliției, însemna că și acei prieteni erau, În afară de asta, se gândea iritat comisarul, e clar, e evident că acestea nu sunt singurele relații pe care le au și, așa fiind, pe câți prieteni ar trebui să sune fiecare dintre ei, pe câți, pe câți. Nu se mai limita să gândească în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]