386 matches
-
Pictorul a și început să grifoneze un petec de hârtie cu liniile lui nenumărate. Și prietenii încep să vadă. ─ Iar regele... Regele unde să fie? Înăuntrul ei? zice și Pascal. Pictorul îi adresează o privire severă. Duminecă de duminecă ține isonul la strana bisericii Visarion. ─ Vreau să spun, sub formă de sămânță. O sămânță care doarme, deocamdată. Litera R. Doar litera, deocamdată. Încă n-a pronunțat-o nimeni dar când o s-o pronunțe, așa, frumos, rulat, cum trebuie, ca-n ebraică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
acum, când are șaptesprezece. Cauza a fost probabil lipsa mamei și faptul că a avut un tată prea bătrân pentru el. Nu mi-e greu să-mi închipui ce viață duce. Andreea îl mângâie pe părul jegos și îi ține isonul în timp ce el își boscorodește tatăl, spunând că bătrânul poate să-i fie bunic sau străbunic, dar numai tată nu. Și îi mai povestește Andreei de Schopenhauer și Nietzsche - altceva nu citește -, îi spune cât de mult se recunoaște el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bună, zise Sally. Tu și cu Hugo. Amândoi sunteți foarte enervanți așa che1 frecați-vă la creier unul pe altul în loc să ne frecați pe noi. — Adevărul e că mă cam doare un pic capul în dimineața asta, îi ținu Hugo isonul. Dacă știam că asta are de gând să facă, aș fi oprit-o mai devreme. Ce e cu vizita asta, Sal? Faci pe îngerul păzitor care vine să binecuvânteze uniunea noastră cu sfântul dar al patiseriei daneze...? —Franceze, mormăii eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
And he went for his gun but I pulled mine first He stood there looking at me and I saw him smile.“ 1 —Salut! zisei eu, coborând cu grație pe tocurile mele și sprijinindu-mă de balustradă. Lurch, care ținea isonul cântecului ce se auzea, fluierând printre dinți, se întoarse rapid și aproape că-și mușcă vârful limbii care îi atârna într-un colț al gurii. —Sam? zise el cu uimire. Parcă ai apărut dintr-o reclamă la parfumuri. —Mulțumesc. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
grozave insinuații păgâne, parând cu glume prudente loviturile, ferindu-se de a se compromite. Părintele, asistat de dascăl, făcu sfeștanie, umplând casa de fum de tămâie și stropind pereții cu agheasmă. Popa Țuică scotea din când în când câte un ison izolat, privind cu coada ochiului, să vadă dacă nu se pregătește ceva băutură. Când sfinția-sa stropi pe cei de față cu agheasmă (moș Costache se îndoi din șale, plin de evlavie), dădu ochi cu Stănică, pe care-l cunoștea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își expune ideea atât de simplă îi părea, însă nu vorbea pe înțelesul tuturor. Profesorul îl contrazice: - Nu e bine! Iese la tablă hotărât să facă schema cum judecă el, profesorul susținea mai departe ideea lui, toată clasa îi ținea isonul. Citea în ochii colegilor... parcă îi reproșau că pierde din timpul lor. Trece la loc șovăind totuși nelămurit vrea să se întoarcă să își susțină iar cauza, însă renunță și își zice: -Probabil Vodă are întotdeauna dreptate! Și astăzi când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cu amândouă picioarele pe iarbă, începând să se răsucească, cu mâinile întinse, ca în noaptea de Sânziene. — Dai din cap, bâțâitule ! strigă bătrânul. Vede-te-aș cu flori pe piept, să dai din cap numa’ la hopuri. Așa ! îi ținu isonul Maca. Făce-ți-ai schiuri din crucea mă-tii și duce-te-ai dracului ! — Așa, așa... Bătrânul se aplecase așa de tare peste pervaz, încât urechile lui de măgar erau acum paralele cu caldarâmul. Dădea din mâini ca un corb din aripi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Apucă-te să le explici... spuse Jenică, dar fără nicio intenție în sensul ăsta. Și, ca lucrurile să fie cât mai încâlcite, adăugă : Lor le stă mintea doar la câștig... — Tu nu vezi cum e lumea de azi ? îi ținu isonul maică-sa. Numai după bani, ca măgarul la ovăz. Înainte era mai bine, toți câștigau la fel, îi deosebeai doar după educație. Mai citeai o carte, mai mergeai la un film... Apoi, brusc : Să nu zici c-ai mâncat, că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
v t cândva, fecții mai ncare la o Prin u tui, proble Eleme rile de sub A. Pân După c ânesc e isoarea mpulung ( abia pest em vorbi ncipate. ânești s rierul rom lui Ion H ntenia, și Gheorghe l credem ISON Ra st Chestur ile slabe a niștiți și m i prea nec rse natura nici coad iile - apro desființa rezistă în ameni. rmare câș me social nte de cu gheața ac ă la 1989 um se știe ste de lui
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
una de guri, cât aveau ceilalți și ar fi vrut ca râsul acela să nu se termine niciodată fiindcă de data aceasta nu s-ar fi râs de el. Izbucni și el fără veste într-un râs sonor, nestăvilit, ținând isonul celorlalți și cu fiecare gâlgâit parcă se rupea ceva înlăuntrul său, ceva era aruncat departe în spate. Ochii săi alunecau de la unul la altul , zise în sine: „Ce mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pișcau de obraz și trăgeau de cosițe Catinci, Marii și Ilinci care dădeau a boci. Ultimele zbateri ale hărmălaiei s-au sfârșit odată cu așezarea elevilor pe băncile lungi de lemn. Liniștea s-a reașternut, continuându-și răsucirea firului pe fusul isonului care mai vibra încă din strană. Nu putea fi auzit, ci doar simțit cu inima și sufletul. În clarobscurul tainic, putea fi descoperită flacăra ultimei liturghii care mai pâlpâia. Liniștea nu ținuse prea mult căci pufnete de râs și șușoteli
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
stadiu"... Filmul lui Alexa Visarion subliniază aceste brutale și neîntrerupte convulsiuni ale lui Dragomir, zgomotoase și constant incoerente. Asta contrastează cu stilul celuilalt personaj, Anca. Ea nu se agită niciodată. Așteaptă ani de-a rândul. Și ține, cu voce calmă, isonul frazelor explozive ale lui Dragomir. Contrastul între aceste două ritmuri este de două ori artistic, fiindcă e dubla oglindă a două suflete dușmane. Felul cum interpreta, Dorina Lazăr, face, prin glas, să sune această calmă tensiune este de o mare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îndelung nu mi se pare incompatibil cu întâmplările din urmă. (Și mai e și faptul că e foarte greu să știi dacă un aviator, dintre aceștia, care încearcă totul, definitiv, la început de tot nu e îndemnat cumva și de isonul unui gând de sinucidere. Căci Fred Vasilescu începuse pilotajul din 1926.)"36 Din nou remarcăm câteva similitudini menite să demonstreze pactul nescris pe care autorul îl stabilește intre propria-i biografie și creație. În 1926, Camil Petrescu schițează primele proiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se pun în scenă și aspecte din viața daimonilor cîmpiilor și codrilor: Orfeu se așază pe o piatră cu lira pregătită, își aduce aminte de Euridice, iar, la glasul său, păsările se opresc pe crengile copacilor să-l imite (ținîndu-i isonul), căprioarele își încetinesc pasul apropiindu-se înduioșate. Este, în fond, ținuta arhicunoscută a cîntărețului dintotdeauna, învățată de la maestru. Singurătatea în măreția mediului luxuriant pare să fie cea mai favorabilă cîntărețului, instrumentul muzical devenind obiectul sacru și nelipsit, așa cum, pentru Dumuzi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
era sete, sete de apă, se simțea slăbit. Îi venea să urle, să țipe să afle toți: „Este cea mai frumoasă, dar eu nu o mai doresc, nu o mai doresc!” Vedea arzând ochii celorlalți bărbați care așteptau ținând cuminte isonul doar din tropăitul cizmelor și era sigur că ochii lui sunt reci. O milă cumplită îl cuprinse. Îi era milă de ea, de el, de Nicos mirele, de Sofula nu. Sofula învinsese. Și-o amintea venind spre el seara, șchiopătând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mă că ți-am înșelat dragostea. Credeam... Mama plângea și se văicărea ca la mort. — Dacă vrei, îl dăm pe mâna ienicerilor, încerca tata să-și împace ginerele, arătând spre cumnat. — Doamne, Doamne, de ce tocmai acum? se auzea ca un ison scâncetul Sofulei. — Pârăște-ne, Nicos, și desfă cununiile! țipa Lavinia. — Eu nu pot să vă pârăsc, se tânguia mirele. Privind la îmbrăcămintea lui, ca un resort sări în sus celălalt Nicos, unchiul Nicos: — Ce cauți tu aici? Cine este în locul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
frații monahi la denii, dar iată că de vreo douăzeci de ani aștepta an de an cu nerăbdare denia din Miercurea Sfântă pentru că, pe lângă glasul lui rotunjit bărbătește care se tânguiește întru pocăință, celelalte glasuri rămâneau pe urmă, ținând doar isonul, lăsând bolților bisericii doar jelania sufletului lui. Și după exprimarea aceasta publică a credinței sale, grijile domniei dispar, rămâne doar pregătirea pentru marea sărbătoare, „Paștile Domnului, Paștile...” Oare ce-o fi vrând Ștefan? Zilele trecute au hotărât cu doamna și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Din stranele din stânga au început să se înalțe cântările intonate de glasuri bărbătești grave. O voce puternică anunța un verset, apoi în valuri, valuri, alte voci intrau pe rând iar, în timp ce primele scădeau în intensitate și se pierdeau într-un ison, cele de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scădeau în intensitate și se pierdeau într-un ison, cele de pe urmă creșteau, ca apoi să scadă și ele și să facă locul celor din strana dreaptă; de acolo, glasuri subțiri de băieți reluau același verset și aceeași melodie pe isonul grav al stranei din dreapta. Și așa, verset după verset, ectenie după ectenie. Constantin Vodă era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când ultimul copil își trimise cu un oftat nota cristalină spre înălțimea cupolei, din altar reluă cântarea arhimandritul pe un ton mai scăzut, în grecește, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se obișnuise, citea psalmul lui David: „Fericit bărbatul carele n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut...” Din strana din stânga un bătrân, negustor judecând după straie, îi ținea isonul cu un glas foarte acut și înălțându-se și mai mult la începerea fiecărui verset nou. — „Și va fi ca un pom răsădit lângă izvorul apelor, care rodul său va da la vremea sa și frunza lui nu va cădea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
diaconească, dar din icoana din stânga Mântuitorului, vlădica Theodosie și celălalt, oare cine să fie..., îi zâmbeau binecuvântându-l. O să-l întreb pe popă cine sunt sfinții din icoană, își propuse el. — Âââ... veni ca un fir de sârmă de argint isonul. Oare ce verset o fi rostit citețul? se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se întrebă spătarul. Șugubăț, vlădica Thedosie cel din icoană, îmbrăcat în odăjdii cu pătrățele i se păru că-i răspunde: „Cum, nu știi? Să ne facem aci, neică Mihai, Bizanțul nostru, ăsta e versetul!” — Âââ, âââ, reveni neînchipuit de grav isonul, terminându-se cu înfrățirea la unison alături de glasul dascălului: — Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor va pieri. De jur-împrejur pe pereți, păretare, scoarțe caramanii, pe câmp negru din lână seină cu jocuri de cruci și romburi din diferite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a aceleiași melodii, iar la un moment dat intervine o abatere sau ornamentare a liniei melodice realizată de unii dintre interpreți. Acest tip de exprimare muzicală s-a păstrat până în zilele noastre. Tot din timpuri străvechi există și intonarea cu ison, adică sunet ținut peste care este interpretată melodia - vocal sau vocal-instrumental. Preluate din practica folclorică, aceste interpretări au fost introduse și în muzica religioasă sau cultă (vezi exemplul numărul 8). Intonarea simultană a mai multor sunete a dus la cristalizarea
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
douăzeci de ani, din ziua când l-a cumpărat bărbatul ei, iar ea și-a născut lumina ochilor. Își cufundă capul între perne și rămase acolo. Câinii au început a lătra în sat, iar din ogradă dulăul alb le ținea isonul. Varvara se apropie de fereastră, dădu la o parte perdeaua și printre mușcatele înflorite se uita în curte. Un bărbat închidea grajdul la vite, iar o femeie alerga prin curte după păsări, după oale, după țoale și alte câte trebuiau
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]