973 matches
-
1. Din interiorul frigului vorbește Florența Albu: Mi-e atât de frig, mi-e rău de frig, Într-adevăr, cretinizarea, stagnarea, starea de prostrație pot fi obținute prin frig, nu prin foame. Poate că asta e a treia etapă a ispășirii noastre - ultima, după Înfometare, după reducerea spiritului la restul - restului elementar: subumanul, aducerea Întregii nații la starea larvară 2. Ideea de a fi decăzut Într-o joasă condiție animalieră este curentă În epocă. O exprimă Mircea Iorgulescu Într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
din atelierul vieții pân' ce-l topește. Că fiul este un domnișor cu gusturaș finuț și amestecă sucul de roșii cu șnaps și sare și piper. FRATELE LUI MARIEDL: Scutește-mă cu atenția ta cu tot. Totul nu-i decât ispășirea pedepsei supreme la toate fărădelegile, care cu mult înainte de inventarea tribunalelor pe lumea asta bântuia pe aici. MAMA LUI MARIEDL (către tatăl lui Mariedl): Lasă băiatul. Băiatul e liniștit. A fost liniștit în ființa sa liniștită. Băiatul e bun. MARIEDL
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
lui Isus cuiva să-i treacă prin cap să facă din această opțiune imanentă regula și legea. După modelul profetismului și al milenarismului anumitor secte evreiești, afirmarea unei alte vieți, ignorând moartea și negativitatea, după venirea lui Mesia și după ispășirea pe cruce, dar pe pământ, nu părea lipsită de fundament. Isus revenit la Ierusalim sub formă carnală va cunoaște domnia pasiunilor și a dorințelor, a pulsiunilor și a plăcerilor unui trup omenesc în așa măsură încât va deveni sclavul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca s-o spunem cu cuvintele lui Rimbaud... Astfel dotat cu liberul arbitru, omul alege să facă rău când ar putea să prefere binele. Vinovat de o greșeală pe care putea să n-o facă, el este dator cu o ispășire. Osânda? Să muncească, să cunoască ce e rușinea, să nască în durere îpentru femei), să moară, să sufere și să transmită acest blestem până la sfârșitul lumii. Din acel moment, viața oferă, pe pământ, și ocazia ispășirii. Suferința devine necesară, chinul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este dator cu o ispășire. Osânda? Să muncească, să cunoască ce e rușinea, să nască în durere îpentru femei), să moară, să sufere și să transmită acest blestem până la sfârșitul lumii. Din acel moment, viața oferă, pe pământ, și ocazia ispășirii. Suferința devine necesară, chinul de asemenea, pentru că trebuie să te răscumperi, chiar dacă Hristos afirmă că a murit pentru a răscumpăra toate păcatele oamenilor, și asta pentru totdeauna. Panteismul pulverizează aceste ficțiuni. Dumnezeu există, desigur, - Evul Mediu nu ajunge la negarea
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
toate legile presupun urmărirea interesată a unui țel disociabil de virtute - plăcerea. Nimeni nu se supune niciodată pentru că legea e lege, ci pentru că prin această supunere obții mai multă satisfacție decât insatisfacție. De exemplu, neîncălcând legea, nu mai riști pedepse, ispășire și culpabilitate, și nici alte neplăceri consecutive nesupunerii. A te supune dă naștere plăcerii de a evita neplăcerea. A respecta o regulă pentru motive care țin de interes nu face totuși acest respect impur. Cu atât mai mult cu cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rapid depășită grație unei cumințiri de factură creștină, o tresărire mântuitoare! Ne mai putem imagina și că nu se cuvenea, creștin fiind, să profesezi simpatii pentru Epicur și pentru discipolii lui în acele timpuri. Osândirea la rug trimite atât la ispășirea prin foc a unui păcat din tinerețe, cât și la o elementară prudență atunci când aspiri să faci carieră în Biserica catolică... 2. Voluptățile contemplative. Viitorul canonic al catedralei din Florența î1487) este așadar autorul unui text despre plăcere. Păcat de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ca pe o șansă de a-l imita pe cel răstignit și de a obține astfel o mântuire oferită sub forma unui anticorp ceresc, Montaigne propovăduiește bucuria, voluptatea, plăcerea, viața, fericirea. Nici vorbă de transformarea trecerii noastre pe pământ în ispășire, nici de justificarea unor suferințe pe care să ni le impunem: de ce toate acestea? Cu ce scop? A trăi necesită o înțelepciune plină de veselie și nimic altceva. Montaigne nu contenește a se întreba cum poate cineva detesta sănătatea și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
construiască o fântână publică la Zorban, la câțiva kilometri de Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
după an de-aicea înainte/ Tu vremea-ți vei petrece o mai toată/ Scriindu-ne-o legendă minunată/ Despre femei cinstite - fată, soață -/ Ce credincioase-au fost întreaga viață;/ și de fățarnicii ce le-au trădat/ [...] Aceasta-ți dau spre ispășire.”683 Legenda femeilor cinstite este, cel puțin în intenție, o palinodie, cu siguranță Geoffrey Chaucer nu a fost străin de manuscrisele religioase care circulau în Evul Mediu târziu sub titlul de Legenda Aurea (Viețile sfinților), eroinele lui fiind însă niște
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
interior, niște surdo-muți, compensăm totuși uneori acest defect printr-o modestă conștiință care deși lipsită de competență oraculară, ne sfătuiește să facem cât putem mai bine, ne amintește că lucrările noastre trebuie să fie cât mai lipsite de cusur (ca ispășire pentru lipsa noastră de inspirație) și care, pe scurt, ne face să pierdem o groază de timp. De asemenea, ne dăm seama și că discernământul critic, la care noi cu greu ajungem, li se arată altora mai fericiți ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Mare lectură din Aida Vrioni, pasagiu sublim de infatuare”. În stagiunea 1927-1928 Teatrul Popular îi pune în scenă comedia într-un act O noapte de nuntă, în 1941 Studioul Teatrului Național îi joacă piesa Suflet în vâltoare (cu titlul inițial Ispășire, modificat în Vieți frânte), iar în 1942 Comitetul de lectură al aceluiași teatru lua în considerare, printre numeroase altele, și piesa sa Iubirea cea mare. Fragmente ale unor proiectate romane, Învățătoarea și Chip peste chip, rămân în pagini de revistă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290659_a_291988]
-
pentru mine. În fine, ce a fost mai rău a trecut: întunecată, tainică și îndepărtată, iată că ai apărut. Înțelegând că mai avem de făcut un drum împreună înainte de a ajunge în fața ceștilor de ceai. Ceai de ceremonie. Ceremonie de ispășire, care să ne împace cu zeii. Cești de tablă uriașe și farfurii cu covrigi: acoperiți de un strat invizibil de cenușă, amândoi suntem vestigii ale acelorași drumuri uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spre cele lumești, nu-i va fi călugăria de vreo spăsanie, ci de osândă“. Termenii-cheie ai discursului - spăsanie și osândă - relevă clar misiunea pe care o are fiecare dintre in stituațiile sistemului represiv: mănăstirea asigură mântuirea, în schimb pușcăria numai ispășirea unei condam nări, una are o importantă conotație spirituală, cealaltă numai una punitivă. pentru întemnițarea femeilor, mitropolitul are la dispoziție două mănăstiri: Viforâta și Dintr-un lemn. Pentru bărbați se preferă mănăstirile Snagov, Cer ni ca și Căldărușani. Obișnuiții acestor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
asistă la sfârșitul acesteia când i se cere să părăsească biserica. ultima etapă o constituie participarea deplină la slujbă, dar și de data aceasta o altă restricție se impune, dreptul la îm părtășanie pe care îl va recăpăta numai la ispășirea pedepsei. Punerea în practică a acestui tip de pedeapsă atrage după sine participarea întregii comunități, căci exilat la porțile Bisericii păcătosul este obligat să și strige păcatul și să obțină iertarea pentru a trece în celelalte etape. El se află
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ar putea considera că apelantul, la origine vündün, ar fi acumulat cantitatea aceea mare de fasole verde din motive simbolice iredentiste, ținând cont că leguma incriminată reprezintă mâncarea preferată a vündünilor. Până la urmă, pedeapsa s-ar putea mări simțitor, după ispășirea căreia, în mod sigur, Joseph Rocambur ar fi expulzat. (Și asta după ce a fost acceptat cu brațele deschise în Republica Umanistă Vandana!) Joseph Rocambur n-a declarat apel. Și nici nu regretă Regatul Vandan (de tristă amintire). 75. În Republica
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
primească coordonate terestre mult mai ușor datorită descrierilor Genezei, în cazul infernului acest lucru era mult mai dificil. Nu există o plasare biblică a acestuia, iar interpretările privind poziționarea sa sunt cumulate și cu descrierea purgatoriului ca zonă intermediară de ispășire a pedepsei. De aceea, pentru identificarea și poziționarea spațială a Infernului s-a realizat o sinteză dintre tradiția creștină, cea greco-romană și cea populară. Cu toate dificultățile de ordin teologic au existat momente în care s-a realizat și o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
memorare bruniene, s-a simțit neîndreptățit și îl sechestrează denunțându-l Inchiziției. Acesta realizează trei denunțuri repetate cu acuzații grave, dintre care spicuim: filosoful detestă orice religie, refuză să participe la liturghie, nu crede în transsubstanțiere, Sfânta Treime, imaculata concepție, ispășirea păcatelor, contestă divinitatea lui Iisus, consideră că universul este etern și există o infinitate de lumi care sunt mereu create, crede în metempsihoză, îi desconsideră pe călugări și preoți considerându-i pe toți niște măgari, practică magia, adăugând pentru exemplificare
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
îl ia să-și ispășească păcatele: "După ce îți ispășești păcatele vei muri și tu și ai să te faci pământ. Din țărâna ta o să răsară flori, au să crească pomi și o să crească grâu. Așa v-a dat vouă Dumnezeu". Ispășirea păcatelor sale o face Făt-Frumos în Valea Plângerii, unde, cum a intrat, "s-a topit și s-a făcut pământ". ("Cântecele și poveștile Oltului", în Folclor din Muntenia și Oltenia, vol. VII, București, 1979.) Deosebirile dintre basmul muntenesc și cel
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe care îl povestește E. de Vogue despre un tânăr student rus, care, citind Crimă și pedeapsa, a imitat pe Raskolnikov ucigând un bătrân cămătar, nu privește romanul lui Dostoievski. Oricât ar fi crima de puternic descrisă, elevația morală prin ispășirea păcatului e atât de fascinantă încât această carte devine o apologie a ideii creștine. Nici romanul Doamnei Bovary, pentru care Flaubert a fost chemat în fața justiției, nici poeziile lui Baudelaire, puse întîi la Index și după aceea socotite ca foarte
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e un accident monstruos al biologiei, un fel de stranie caricatură fizică a androginului. Hermafroditul e o enigmă peiorativă a naturii, o defecțiune în care cele două principii ale vieții se anulează unul pe altul și care pare o fioroasă ispășire a cine știe căror păcate. Androginul e conceput ca o enigmă sublimă a destinului omenesc, proiectat dincolo de moarte, pe planul veșniciei. El e un arhetip etern din lumea ideilor pure, căruia nimic nu-i corespunde din viața terestră. El plutește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pentru toată comunitatea; orbul Tulvur își caută propria moarte, în timp ce Rican, „un om răscolit de dorul câmpului și singurătății”, trage cu arma între pereții casei sale fiindcă și pe acolo trece vânatul. Povestiri de atmosferă, Nicirică, Barlon, Bujavercă, Două cruci, Ispășire aparțin unui scriitor stăpân pe mijloacele sale, creator al unei lumi de amintiri pe care le ridică din melancolie în efigie. Ca poet, V. e mai puțin interesant. Scrie o lirică a resemnării în fața vieții, cu accente tragice, consumate pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
ridicol, prietene, să credem că Apollo, pentru că a ucis o bestie, a fost nevoit să se refugieze la hotarele Greciei din nevoia de a se purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat șpalamnaiciț, deoarece aceștia Întrețin amintirea unor anumite crime din
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
care îl desparte, însă, opacitatea lumii încremenite în plumb. Poezia lui se nutrește dintr-o sete de perfecțiune evocând pe a lui Eminescu, în căutarea cuvântului ce exprimă adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
voia lui, a înfăptuit o profundă sinteză între modernitate și tradiție, ceea ce l-a propulsat în plină postmodernitate. Cu alte cuvinte, el a produs o nesperată schimbare, eșuând în a fi postmodernist. Cu siguranță, tăcerea editorială de treisprezece ani (ca ispășire a laudelor lui Valeriu Senic?) a fost cu totul benefică pentru Victor Teleucă, fiindcă el, grație unor serioase lecturi filosofice (urmând și îndemnul la tăcere al unuia dintre maeștrii săi, Wittgenstein) și grație unei profunde crize interioare (simptom cert al
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]