804 matches
-
al tânguirilor umane care par a întreba, privind spre cerul ce și-a întors chipul de la Adam, de ce? de ce? Dincolo de această întrebare, însă, poate că privirea divină zărește persistența aceleași ignoranțe ce l-a ancorat pe om în primejdioasa și ispititoarea confuzie dintre libertate și viciu. Cele trei scenarii indicate de ruperea peceților apocaliptice reprezintă flageluri ce vor izbi omenirea necruțător. Desigur aș putea fi răpus, ca insignifiant membru al ei, drept om damnat printre oamenii damnați. Aș putea fi victima
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Babel reprezintă mundaneitatea trecută, prezentă și viitoare a omului decadent și soarele malefic în jurul căruia aceasta gravitează, steaua egoismului ontic-exclusivist ce nu și-a păstrat la sine decât templele de unde surâde din icoane mereu aceeași fiară ce l-a însoțit ispititor pe Adam din răsăriturile Edenului și până în apusurile timpului. Căderea Babilonului, evocat de strgătul angelic, este o prăbușire finală în care scena istoriei omului decadent este inundată de triumful sluțeniei sufletești, urâciunea evocată în atenționările cristice și ale profetului Daniel
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe lângă viitorul Institut agronomic, "să vor adăuga, pentru a dumitale întrebuințare, producturi de pe acea moșie"8. Prin raportare la condițiile generale și la împrejurările comune ce guvernau domeniul, înlesnirile special create de autorități lui Mihalic de Hodocin erau cu adevărat ispititoare și, de remarcat, în ofertarea lor, se implicaseră cei mai înalți factori decizionali, începând chiar cu domnitorul Mihail Sturdza. Este drept, ultimul, pe cât de preocupat și de consecvent se arăta pentru "dezvoltarea folositoarelor învățături în patrie", după ce înființase la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
la coș (Csikszentmihalyi, 1996, p. 49). Concluzii Este sigur că psihologii interesați de fenomenul creativității vor continua să-și concentreze atenția asupra persoanei și asupra proceselor ei de gândire. La urma urmei, calitățile speciale ale geniilor creatoare sunt atât de ispititoare, încât nu ne putem înfrânge curiozitatea față de ele. Ceea ce încearcă acest capitol să facă totuși este să arate că creativitatea nu poate fi recunoscută decât dacă acționează în cadrul unui sistem de norme culturale și nu poate produce nimic nou dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o oarecare măsură, selecționerul. În rest, fiecare se spală pe mîini cum poate, rolul lui Pilat din Pont fiind jucat cu repertorii actoricești atingînd măiestria. Mircea Sandu spune sus și tare că nu e el singurul vinovat și glosează pe ispititoarea temă a ghinionului. „Ce pot să fac eu, ca președinte, cînd am ajuns să ne-o băgăm singuri în poartă?“ Reacție de om care a coborît din casă găsindu-și mașina pe jantă. De ce tocmai acum? De ce să ni se
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
1, plecare. Marți, 2, Buc, ora 12 noaptea. Reîntoarcerea din Italia". Oricâte conjecturi am face asupra mobilului ascuns al intempestivului voiaj, discreția criticului ne obligă la o rezervă pe măsură, avertizându-ne astfel în privința capcanei interpretărilor tendențios biografiste atât de ispititoare, însă! De-am fi descoperit și alte asemenea pasaje enigmatice, nu știu la ce concluzii puteam ajunge... Noroc că în celelalte cazuri (spre exemplu, călătoria din 1935, la Karlsbad de data aceasta), autorul ne furnizează indicii ceva mai explicite: "Vineri
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
precum "icoană", folosit pentru a desemna imaginea-arhetip fixată pe ecranul memoriei. Tot de o "icoană" se îndrăgostește Andrei, care își "botează" iubita cu numele unui personaj literar ("în amintirea feei lui Shakespeare"), probabil în speranța de a o găsi mai ispititoare decât ar fi ea, cu adevărat, "în realitate"165. Nu întâmplător, portretul femeii apare stilizat la extrem, în maniera canonică a erminiilor bizantine, pentru a sugera, prin figurația sa abstract-hieratică, impresia unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
scoate umflat, îngrozitor la vedere"). De aceea, în undele apei Andrei nu-și caută un mormânt, cum s-ar putea crede ("Să se arunce în mare, acesta fusese visul lui, ori de câte ori gândul morții îl încercase"). Apa îi apare ca o ispititoare oglindă ("somnul pe sânul ei săltăreț nu-l înspăimânta") ce nu reține aspectele dezagreabile, inestetice ale vieții (Barbey d'Aurevilly considera că un dandy autentic trebuie să moară în fața oglinzii 170), captând în schimb numai imaginile-"icoane", tezaurizate de memoria
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de a consimți la jertfa cea mare, însă Andrei nu era pregătit să primească prețiosul dar: aștepta pe altcineva și, în plus, "era și cinstit: nu voia s-o aibă fără dragoste". Reîntâlnind-o acum, după ani, o găsește totuși ispititoare ca "o știmă a lacului", iar femeia, încurajată de dorința bărbatului și de lumina blândă a lunii "se aplecă deasupra lui, cu ochii mari, negri, poruncitori, cu buzele roșii, deschise, ademenitoare", astfel încât "nici nu-și dădură seama când gurile lor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mintea lui Dionis, eroul eminescian: "De ce era însă noaptea atât de frumoasă, tocmai când se simțea pierdut, când se hotărâse să-și curme firul vieții? [...] Natură, rămâi pururi aceeași. Tu nu ești decât pentru că sunt și eu. Nu ești frumoasă, ispititoare decât în ochii mei. Privighetoarea nu cântă în pădurile tale, ci în sufletul meu (s.n.)". Starea sufletească modelează peisajul, cadrul exterior, nu invers. Numai recuzita aparține arsenalului tradițional de motive ("luna", "lacul", "codrul" etc.) în rest, după cum am avut prilejul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și al "eternului feminin". Astfel că, în mod cu totul imprevizibil, rolurile se inversează și, dacă respectăm grila melodramatică de lectură (melodrama tipică trebuie să aibă distribuția actanțială triunghiulară: eroină-personaj negativ-salvator210), atunci lui Andrei îi revine rolul personajului negativ, al ispititorului, pentru că o face pe femeie să greșească și să încalce legile prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește a fi "salvatorul" care, în final, o ajută să evadeze și să scape de judecata publică. Odată schițată intriga, narațiunea se derulează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
am descoperit câteva bilete aluzive pe care Georgian nota traseele unei călătorii asiatice amintind de Ïambhala - și am ezitat câteva zile, captiv modelului Honigberger, să continuu studiul erudit sau să caut urmele necesare unei proiecții literare fantastice, nu mai puțin ispititoare și nu mai puțin decisivă pentru păstrarea memoriei unui asemenea destin. Chiar dacă nu aș istoriciza oricum respectiva emoție, Îmi e clar că acolo, În jurul unor astfel de bilete (cel de la Georgian poate nu mai fusese observat ori descifrat altcândva) se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sine pentru puii săi și reprezintă o reminescență a mitului lui Heliopolis, orașul primordial al soarelui. Ideea de a asemui turnurile cetății cu munții, a turlei bisericii sau a turnului principal al unui palat cu muntele central al universului este ispititoare. Aici e locul de unde priveau babilonienii cerul, e locul răzvrătirii omului în fața lui Dumnezeu, locul de unde trufia semeață a spiritului omului demonstrează libera lui gândire. Turnul însă rămâne calea de comunicare a omului cu Dumnezeu, fântâna prin care se poate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
joc de puzzle ale cărui piese au fost amestecate și împrăștiate și în care insolitul nu mai are loc tocmai pentru că se află deja pretutindeni”(Roger Caillois). Astfel, Diavolul este simbolul răutății, iar indiferent de înfățișare el apare întotdeauna drept ispititorul și călăul. Când capătă forma unui animal, constituie un simbol al căderii spiritului. Rolul diavolului se reduce la a-l deposeda pe om de harul lui Dumnezeu, pentru a-l supune dominației sale. El este îngerul căzut cu aripile tăiate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
viața veșnică, de la zona profană la cea sacră, traseu pe care realul și fantasticul par să se întrepătrundă. Sub aspect analogic, și într-o bună măsură chiar morfologic, dacă ținem seama de rătăcirile profesorului de pian prin odaia celor trei ispititoare, structura nuvelei e labirintică: un protagonist pătrunde într-un spațiu privilegiat, rătăcește în el, și revine „renăscut”, la lumină, chiar dacă, în cazul de față, expulzarea se dovedește a fi fatidică. Spre deosebire de labirinturile clasice însă, unde se pătrunde o singură dată
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de Muze și protejat de zeul Apollon, care îi dăruise propria sa liră. Cântând, Orfeu izbutea să miște pietrele și să îmblânzească fiarele. Participând la expediția Argonauților, salvează echipajul, potolid cu cântecul furia valurilor, sau depășind arta sirenelor, la melodiile ispititoare ale cărora navigatorii nu mai erau atenți. Poezia sa cântată subjuga întreaga natură: ea face să se miște lucrurile neînsuflețite, domolește fiarele sălbatice și monștrii, adună oamenii și-i îmbunează pe zei (figura 1). Mitul lui Orfeu este cu câteva
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
valențe negative, o conștiință zdruncinată care încearcă izgonirea instinctelor și trăirilor trupești: „Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup”. Voiculescu pune deasupra tuturor lucrurilor și sentimentelor iubirea spirituala la care accede mult prea greu din cauza unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să-ți aleg” este idealul la care încearcă să ajungă poetul. Iubirea materiei: „Cum te arăți, mă-ntunec și sufletul întreg/ Se face ochi, piept, brațe... zbucnite către tine” are consecințe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
tânăr modern (Jo). Acesta îl anunță că aici s-a înființat recent The Azazel Nuclear Test Field și, în consecință, trebuie să părăsească locul. Personajele care susțin intriga sunt niște draci nefericiți, bântuiți de insomnii. Se relatează isprăvile lui Zereier ispititorul, prietenul lui Azazel, și ale altor drăcușori încercând să lupte cu Macarie, sfântul care îi descoperă și îi alungă, îi bate, îi umilește etc. Azazel va suporta consecințele exploziei nucleare anunțate în primele pagini și își va pierde mințile. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
nu pot reprezenta ceva ideal și dezirabil în viața unui individ. Așa cum nu e de dorit nicio boală gravă, periculoasă și care lasă urme. Băiatul cu forme feminine delicate - Lucrețiu nu exclude ipoteza unei povești de iubire homosexuale... - sau femeia ispititoare reprezintă niște pericole de care trebuie să te ferești cu strășnicie. Idealul constă în a nu ajunge în situația de îndrăgostit, pentru că pare mai ușor să eviți o durere decât să te chinui s-o faci să dispară. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Poate alege alimente. Brațele ei slabe pot duce hrană grupului. Cârnați și pâine neagră, ce trufandale! Dar ce lipsa de inspirație! Orbii de afară și-au dezvoltat mirosul, detectează cu precizie pe cel de mâncare iar cârnații sunt atât de ispititori olfactiv! Traversează cu greu, aproape de disperarea rătăcirii un labirint de străzi (grupul și-l lăsase într-un anumit punct al orașului pe care nu-l mai regăsea). Pentru prima dată plânge. Un câine, devenit câinele lacrimilor, o consolează și o
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Ocazia de a se curăța prin ritual spiritual, prin taină, e ratată. Ar rămâne izbăvirea prin iubire. Dar și aici avem dublu, triplu ricoșeu. O dată, că iubirea lui are chip de hipioată, cu plete și cu știința de a duce ispititor mâinile să acopere fața înainte de a plânge. Apoi, pentru că și cel mai bun prieten al său, durduliu și pistruiat, ajunge să o mierlească. Să dea ortul popii. Să treacă la Hades. Să o cotească. Cu iubita lui hipioată, e simplu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
tablouri de poezie 6. Identifică și analizează verbele: “Cocostârcul s-a sculat cu noaptea-n cap. A intrat în baltă. Pe picioarele lui lungi, trupul se legăna. Din când în când își udă pliscul. Uneori se oprește și se uită ispititor în fundul apei.” (Emil Gârleanu Mărinimie) s-a sculat = verb, exprimă o acțiune, persoana a III-a, numărul singular, timpul trecut. 7. Verbul “a fi” îl întâlnești și cu formele: sunt, ești, este, suntem, sunteți, sunt (prezent) am fost, ai fost
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
gnostice preși postcreștine, chiar dacă la majoritatea autorilor gnostici el apare modificat. Căci, așa cum arăta Jacques Matter, "Gnosticismul nu compilează; el modifică tot ceea ce a luat de la alții" (în Histoire critique du gnosticisme, F. G. Lewrault, Paris, 1828), printr-o alchimie ispititoare ce reunește elemente ale vechilor religii egiptene, chaldeene, hinduse, persane, iudaice, grecești și, în final, creștine. Gnosticismul nu dezvoltă un cult pentru un întemeietor sau profet central, ci se dedică unei valori-principiu transcendente: gnosisul (cunoașterea de Dumnezeu), asemănător daoismului, construit
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia, vol.V, Edit. Humanitas, 2001, p. 175,176. footnote>. Dacă ar fi să exemplificăm și să alcătuim un scenariu al ispitirii diavolului, aceasta s-ar derula astfel: ispititorul diavol ne dă în minte gândul: „Ce ar fi să faci și tu păcatul (cutare)?” Acesta-i atacul prim sau momeala. Apoi urmează (dar n-ar trebui să fie îngăduit) dialogul nostru cu el: „Da, ce ar fi?” Diavolul ne-
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
circulară, vestește horoscopul zodiilor. Hierofantul se adresează neofitului și-i cere să nu desvăluie secretul nimănui vreodată, din ce a văzut sau a auzit în această noapte, când va ajunge pe pământ departe. Neocorii l-au condus îndată în pat ispititor și preotese au apărut, pregătite pentru languros amor. Neofitul a rămas nemișcat și le-a gonit pe femei, rămânând cu credibilitate mare la zei. În procesiune mare veneau preoții să-l felicite pe noul frate, pentru alegerea purității, dreptății și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]