1,366 matches
-
lumina părelnică și plăsmuită a zeiței destituite, pizmuitoarea lui? Asta da, lumină! Nu lumină pîlpîitoare și prizărită, care se macină pe sine, care se aprinde și se stinge pe sine, care se Întețește și se săvîrșește pe sine, care se isprăvește În flacără și fum, În pîlpîire și Întețire, În jar și tăciune; Într-adevăr, aceea era lumina! Nu era lumina rece a lunii, ci lumina zilei lui Dumnezeu, lumina soarelui, care oricum răzbate prin pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul, simți cum răsuflarea Își reintra pe făgașul normal. Și forțele Îi reveneau cătinel. Călugărul se ascunsese, probabil, la capătul porțiunii de scânduri, gata să se năpustească supra lui, dacă el s-ar fi descoperit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate pentru că, prejudiciat de natură În capacitatea sa de vedere, e vie În el regretarea completitudinii pe care numai perechea o poate asigura. Marcello rămăsese tăcut, cu ochii fixați dincolo de parapet, spre moara cea mare, În a cărei roată Își isprăvise existența călugărul, exact lângă un alt pod. Dintr-o dată se dezmetici, Întorcându-se spre Dante. - Dar poate că În Însăși forma unui pod se ascunde natura sa malefică, mai curând decât În cei care Îl tranversează. Dumneata nu crezi, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe stradă, ca un animal rănit În căutarea bârlogului. La Priorat Dante Împături nervos foaia pe care scrisese doar câteva rânduri. Își Îndreptă privirea spre firavul teanc de file care zăcea pe masa de scris: În curând avea să se isprăvească și nu știa de unde va mai putea face rost de altul. Din nou, avea să fie nevoit să scrie doar În minte, folosindu-se de cartea memoriei. Un junghi violent Îl Încercă Îndărătul ochiului, cu degetul său de foc. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nu Întâmplător Își alesese Arrigo modul acela de a se omorî. Ca pentru a-și plăti o veche datorie. Însă, dacă se angajase În Înfăptuirea unei lucrări atât de ambițioase, de ce Își pusese capăt zilelor Înainte ca aceasta să se isprăvească? Această slăbiciune contrasta cu imaginea omului, așa cum Dante Îl cunoscuse. Începu să umble Încoace și Încolo prin spațiul restrâns al chiliei. Se apropie de zăvorul scos din balamale și examină cu atenție ușa. Nu exista nici o posibilitate de a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pași, Belle de jour se odihnea în continuare sub giulgiul său de lână udă. Cu toate astea, judecătorului îi priiseră ouăle. Ba chiar sunt sigur că i s-au părut mai bune datorită împrejurării în care le mâncase. Brăchut își isprăvise povestea. Judecătorul îl descususe pe îndelete în timp ce mesteca micile lumi, ca un cunoscător. „Bine, bine, bine...“, spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Hortense! fusese rescrisă de șase ori și avea trecute În program numele a nouă colaboratori. Toate spectacolele de la Triangle Începeau prin a fi „altceva, nu o simplă comedie muzicală“, dar când cei câțiva autori, președintele, instructorul și comitetul profesorilor Își isprăveau treaba, tot ce mai rămânea era spectacolul Triangle cel vechi și de nădejde, cu vechile bancuri pe care te puteai bizui, cu vedeta din rolul principal care se Îmbolnăvea sau era eliminată chiar Înainte de turneu și cu bărbatul cu perciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Isabelle! — Tu și Isabelle a ta! Pariez că-i o fată comună... Hai să recităm niște poezii. Așa că Amory a declamat Odă unei privighetori pentru tufele pe lângă care treceau. — N-am să ajung niciodată poet, a zis el după ce a isprăvit. De fapt, cred că nu am o fire suficient de senzuală. Nu există decât câteva lucruri destul de evidente pe care le consider prin excelență frumoase: femeile, serile de primăvară, muzica noaptea, marea; nu prind lucrurile subtile, ca „trompetele cu mârâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Începusem să simt că sunt predestinat să ratez ocazia. — Ești cam antipatizat la club, știi: orice ins care dă chix ne slăbește considerabil gașca. — Urăsc acest punct de vedere. — Sigur că poți Încerca o revenire, cu puțin efort. — Nu. Am isprăvit cu ideea de a fi o forță În viața colegiului. — Dar, Amory, pe cuvânt, ce mă Înfurie pe mine cel mai tare nu este faptul că nu vei fi președinte la Prince și În consiliul studenților, ci faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și Tom nu mai isprăveau să-și ia rămas-bun. Stăpânit de un imens sentiment de singurătate, Amory a cedat impulsului de a se Îndrepta spre sud, cu gândul de a-l căuta pe Monsignor la Washington. Din cauza unui decalaj de două ore, nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbatul cel slab și i-a zâmbit: - O cam Încasezi, Garvin. Cum te simți? Pirpiriul a făcut o Încercare să zâmbească și să se comporte ca și cum toată situația era prea ridicolă pentru a fi luată În serios. Dar Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă poate fi educat să gândească limpede, concis și logic, dacă poate fi dezbărat de obișnuința de a se refugia În platitudini, prejudecăți și sentimentalisme, atunci eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
s-ar stârpi. Ce jale a cuprins Vechimea când năierii din vremea lui Iulian Apostatul vestiră de acel glas de coabe auzit, sfâșiind mările: "Pan, marele Pan a murit!" Mort, așadar, Peisagiul; închise ochiurile de păduri; sleite gâtlejurile de ape; isprăvit jocul pâclelor, ca un suflet jertfit pe zări; spart sirynxul trestiilor; corul de oceanide al frunzelor pe veci întristat! Dar zvonul s-a dovedit de minciună. După ierni pustii cătușele de argint ale fântânilor prinseră să se topească. Alte primăveri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
faldurile, ca să urce apoi în celulele lor înghețate unde Galois relua, de-a lungul ceasurilor de insomnie, firul întrerupt al meditațiilor lui matematice. La 16 martie 1832 Galois e pus în libertate, pe garanția cuvântului de onoare, deși nu-și isprăvise osânda. Sănătatea lui scăpăta tot mai mult. Dar abia ieșit din închisoare, Galois cade în mrejele unei femei mediocre, unealtă a destinului și poate și a politicei regești. Despre această făptură se știe foarte puțin. Raspail, unul din biografii lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Iosif Trifa, ne oferă un sfat practic și util de viață, ce are la bază o învățătură a lui Hristos. Biblia însăși ne prezintă o bunică model - Lois, bunica lui Timotei, subliniind astfel, rolul femeii creștine în cămin. „Un elev isprăvise liceul și se pregătea pentru continuarea studiilor într-un oraș mare. «Dumnezeu să-ți ajute, dragul meu, să poți închide ușile!» - îi zise bunica la despărțire. «Ce uși, bunica dragă? Doar n-o să mă fac portar la terminarea liceului?». «Pe
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
de păianjen! Nu știam că aduna deniile pe acoperișul casei pentru a le număra în zodia singurătății ce va fi devenit muzeu în haina de-acum; se răsucea iederă botezată la flacăra credinței înfășurată într-un murmur continuu și nu isprăvea să prindă jarul dintr-un stup de gânduri și griji. Apoi m-a învățat descântecul pe trepte de culori, să pot opri fulgerul din cerul deznădejdii, să mă cert cu vulturii care-mi tulbură apa din ochi în zi de
DEDICAŢIE PE MANUSCRISUL INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364571_a_365900]
-
expedițiile cele mai dificile ... Eram tânăr și chipeș, toată suflarea Pământului mă respecta!... Într-o temerară expediție am salvat de la pieire o civilizație de pe o planetă îndepărtată, ai cărei locuitori nu mai știau să-și regleze atmosfera planetei!... Ehei, câte isprăvi din astea am făcut la viața mea!... Și ei, oamenii de astazi, măcar de-ar avea un pic de respect pentru isprăvile mele de odinioară!... Și zicând toate astea, simțea că se îneacă de obidă, așa că se ridica de pe locul
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
viață, ai dreptul să alegi! Noi ne-am decis deja și iată că plecăm! De azi, mereu pe drumuri să fim, să alergăm. Dar toate au un scop și-un preț scump de plătit, Însă mulțumirea vine când vom fi isprăvit. Departe, ori aproape de voi, ce-mi sunteți dragi, Mereu veți fi în gândul nostru, pentru că azi Făcut-am legământ că nu ne vom uita, Ne-om reîntâlni cândva, cândva ne-om revedea. Pe noi sufletul ne doare și lacrimile curg
COLEGILOR ŞI DOMNILOR PROFESORI de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364004_a_365333]
-
EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1600 din 19 mai 2015 Toate Articolele Autorului Tradiții la Înălțarea Domnului După patruzeci de zile de la Sfânta Înviere, Înălțarea-i prăznuire. Credinței lăsând mistere. Iisus Hristos isprăvește menire sfântă pe pământ. Lumea îi sărbătorește Înălțarea cu Duhul Sfânt. De la Paști la Înălțare, se spune că cerul e deschis. Celui ce-n acest timp moare, sufletul în rai e trimis. În sfântă zi e prăznuită Sărbătoarea Eroilor. De
ÎNĂLȚAREA DOMNULUI, ZIUA EROILOR, SFINȚII ÎMPĂRAȚI CONSTANTIN ȘI ELENA de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362987_a_364316]
-
Eminescu se uita la mine cu atenție și zâmbea. Se așeză apoi pe un scaun și trase cu frică mai întâi gheata din dreapta apoi pe cea din stânga. ”Mulțumesc , domnule Hochmann!”. Apoi ne-am pus pe râs care nu se mai isprăvea și am ieșit împreună în oraș... 7. Un moment de criză „Eram secretar de redacție la Timpul, îmi spune domnul R. cu care vorbeam despre Eminescu. Tocmai citeam revista politică ce dete poetul pentru ziar. Începutul era bun, însă pe la
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
Copilul meu și scump și bun Așa a fost să fie Ți-ai luat sfios rămasul bun Și de la noi și glie Era motiv ca să mă supăr Că am trudit neobosită Ca să te văz dascăl în Rucăr Când școala-i isprăvită Sau undeva aproape să îmi fii Ca să mă îngrijești Și-n tihnă bună să mă știi Și să mă ocrotești Cum ești stăruitor să faci ca să se știe Că satul nostru de sub munte Ți-a fost copilărie E-aici de
SCRISOARE DE LA MAMA, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367359_a_368688]
-
retoric, privindu-mă în ochi, Cucaras. Fie pe mare, că aveam doar 18 ani când m-am îmbarcat prima oară, fie mai târziu pe Dunăre, am cunoscut atâtea, și bune, și rele, încât, dacă aș avea condei, n-aș mai isprăvi să le aștern pe hârtie. Voi grecii sunteți povestitori înnăscuți, mi-a spus odată cineva, om foarte cultivat, îl întâlnisem în casa lui Georgescu cu ocazia uneia dintre vizitele pe care i le făcusem căpitanului de port. Era cumnatul acestuia
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
vor începe a chinui sufletul său, răscumpărați-l cu aceasta. Eu sunt bogat din mila lui Dumnezeu, am adunat mari visterii prin munca și sudoarea mea și acum dau această pungă pentru acest suflet, care m-a slujit.". După ce a isprăvit de vorbit, s-a dus. Duhurile cele rele au rămas înmărmurite; au început a scoate gemete tânguitoare și s-au îndepărtat. Apoi iarăși s-a arătat Sfântul Vasile, purtând niște vase pline cu miruri curate și prețioase. A deschis vasele
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE ZIUA (ZILELE) POMENIRII MORŢILOR ÎN CULTUL ORTODOX – MOŞII DE IARNĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367558_a_368887]
-
din grădină, ducând-o mamei frânte de durere. Ce a urmat ? O nuntă-mpărătească, cu oaspeți dragi din șaptezeci de sate, au petrecut trei zile numărate, pe mirii fericiți să îi cinstească. Apoi, când soții pleacă spre iatacuri, truditul bard cântarea isprăvește. Umblând prin lume basmu'și povestește la șezători, pe prispe sau cerdacuri. *** Ciclul "Povești din veac" Referință Bibliografică: Poveste de demult / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
POVESTE DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367780_a_369109]
-
relevant în acest sens. În timp ce Sfântul era martirizat, creștinii lăudau și cântau lui Dumnezeu și mucenicului în același timp: "Bine ai venit, robule al Domnului! Să binecuvântezi și orașul și patria noastră! Să-ți dea Domnul răbdare, pentru a-ți isprăvi călătoria". Prezența plenară a lui Iisus Hristos în Sfinții Mucenici Actele Martirice arată cu îmbelșugare și prisosință că în suferința lor, sfinții mucenici nu sunt niciodată singuri. Dumnezeu, cel "minunat întru sfinții Săi", se află permanent în ei și în
DESPRE MARTIRIU SI JERTFA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366927_a_368256]
-
sunt scrise de Rodica Lascău, soția autorului, avem șansa să urmărim o expunere dinamică, instructivă și captivantă a luptei cu somnul în diferitele ei ipostaze. Printre titlurile capitolelor se numără: „Bucurați-vă”, „Care este calea spre locașul luminii?”, „Mi-am isprăvit alergarea”, „Ce vom alege?”, „Crucificarea”, „Falsul”, „Ingratitudinea”, „Hollywood - Fabrica de vise produce coșmare”, „Umnaismul laic”, „Libertare sau robie”, „Forest Gump?”, „Profeții sfârșitului”, „De-am fi fost acolo!”, „Cât de biblice sunt experiențele noastre?” Paleta subiectelor este destul de largă, astfel că
CUM SA VEGHEZI PENTRU A AVEA VIATA DEPLINA, INTR-O CARTE DE ESEURI SEMNATA PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367226_a_368555]