1,937 matches
-
gest de scârba: E un monstru burtos și împuțit, dar ei îi place. —Octar o să-ți smulgă limba, murmura Anuanúa, în cuvintele căreia se citea furia. Și-o să-ți scoată inima ca să ți-o mănânce. — N-ar fi prima lui isprava de felul ăsta... răspunse scurt Ihona. Ba chiar sunt convinsă că ai luat și tu parte la petrecerea în care au mâncat-o pe Purúa. Ticăloaso! — Liniște! o puse la punct, autoritar, Roonuí-Roonuí. Cum îndrăznești să-i vorbești astfel reginei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fusese inspirată și nu era deloc convinsă că pronunția ei în engleză sunase măcar acceptabil. La întoarcerea directorului, ea i se înfățișă palidă, reușind cu greu să-și înfrâneze tremurul vocii. Îl puse în temă cu evenimentele zilei și cu isprava pe care o făcuse. Își ceru scuze că-și permisese să facă un astfel de gest și declară că e gata să suporte consecințele. Se așteptă să-l vadă sărind de pe scaun, cu degetul întins spre ușă. N-avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea ca dracul de tămâie. În ziua aceea, însă, Dumnezeu a pedepsit-o pentru mândria de care dăduse dovadă. I-a luat ceva ce nu credea că va pierde vreodată. Se grăbi să meargă la Ștefan, să se laude cu isprava pe care o făcuse. Deși era abia ora șase, îl găsi în pat, cu ochii pe televizor. Ce faci? Dormi la ora asta? El mormăi ceva, fără să se ridice, emanând o grosolănie răzvrătită pe care ea nu i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se așeză pe scăunelul de lângă perete, îi privea pe toți, pe rând, curioasă, speriată, părea că nu este în apele ei. Nu vorbi aproape deloc, își pleca foarte des pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
studențești.“ — „Să fie permis fumatul marijuanei în timpul orelor de îndrumare.“ — Iar el a pus toate astea pe hârtie, ca un fazan, și-a plecat cu ele. Și au apărut pe prima pagină din Post. Izbucniră amândoi în râs, amintindu-și isprăvile lor de altădată, pana cand lui Adrian îi pică fișa: — Doar nu vrei să-mi propui să-ncerc s-o trag pe sfoară pe Fanny Tarrant? întreba el. — De ce nu? — Adică să fac pe pedofilul drogat, care-și rupe nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un câine vopsit în verde. De fapt, așa faci oamenii să creadă că ești un geniu; îți găsești un tovarăș încet la minte care să se arate impresionat de fiecare dată când te bășești și care să-ți poată publica isprăvile în paginile unui ziar național. Am zâmbit, am luat berea înapoi și-am început să-i desfac eticheta. — Te simți bine? — Nu e un lucru ușor, înțelegi? Să te trezești zi de zi vreme de luni întregi și să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de momentul ales pentru această ispravă și de riscul pe care-l reprezenta încrederea în soluțiile gata făcute (și eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu exista presiunea suficientă pentru ca acel calorifer mic să-și facă simțit cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
îngropată sub mormane răsturnate de hârtii scrise cu pixul. Exact ca și în încăperea din „R“, spațiul era luminat de un singur bec și pereții erau făcuți din cărți cu coperte cartonate, aranjate asemenea cărămizilor. Însă în mare parte, această ispravă omenească era ascunsă de troienele și tumulii de hârtie scrisă care se ridicau până la înălțimea taliei și-a umerilor. În mijlocul camerei se afla o scară în spirală, care urca până la tavan. Scara era făcută din cărți vechi, legate în piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pila, de la neanicu cetire, a ajuns, sub neanelu, corupție. Unul din treizeci de tineri se droghează, procentajul țărilor vestice. Ne-am aliniat. Și, Cristoase, ce știre! Avem, la București, primul Centru național dă ghicit, nenicule. Ne-am făcut! Asta da, ispravă națională. Vreți să comentați? mă întreabă reportera. Sîntem pe ultimul loc din Europa la citit. În schimb, citim în zaț de cafea, în bobi, în Tarot. Ca universitara Ioana Holda. Cineva spunea despre țoapă că iese dintr-o cultură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul. De același om cu frică (și cu iubire) de Stalin. După ispravă, s-a retras peste ocean. A emigrat în America. Stricăciunea nu s-a reparat decît după un deceniu. Cum a luptat tatăl meu, în războiul lui, asta contează. Nu rezultatul. Urăsc istoria scrisă de învingători. Și, da, prefer istoria scrisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tatăl ei era haham, sacrifica ritualic animale. Fiica sacrifica oameni. Are mii de oameni pe conștiință. Nu, nimic nu-i mai năucitor decît încercarea de reconsiderare a eroinei din Codăiești-Vaslui: "harismatica Ana", "oratoarea Ana", "mîna de fier Ana". Și ce isprăvi a făcut ca ministresă. Ticălosul de Ghiță Dej a vrut să mi ți-o omoare, că a simțit-o mai deșteaptă ca el. A lăsat-o în stradă, i-a luat casa de protocol. Sîntem în cap de mileniu, Iordana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
departe, ori să mă ascunzi în vilă? -Să plecăm unde? -Vom merge cu mașina până în Danemarca și, de acolo, vom traversa insulele până în Suedia. Păru tentată. Mă apucă tremuriciul. După ce cugetă, zise: -Prefer să rămânem și să ne ascundem. „De ispravă, mititica” mă gândii. -Sper să nu te dezamăgesc, adăugă ea, vreau să fiu aici când se va întoarce Olaf. Uitasem de el. -Nu-ți fie teamă: când va fi aici, te voi ascunde chiar și de el. Nu-mi era deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
abandonat autobuzul, să-l pornească cît ai zice pește și apoi să-l parcheze de-a latul Baricadei exact în locul pe care-l indicase Petrică. A fost floare la ureche, joacă de copii, a-nceput să se laude Santinelă cu isprava sa, toate la locul lor, ușa din dreptul șoferului larg deschisă, cheile în contact, ce mai, a fost prea tîrziu cînd copoii și-au dat seama că cineva le fură de sub nas autobuzul. Așa că iată-mă înapoi așa cum am promis
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reforma PAC este justificat..., dar nu este urgent...; f...r... ea, nu se poate ajunge la un compromis. NTM așteapt... o dovad... de luciditate și conducere politic... înțeleapt... în aceast... direcție. Politicienii de vârf vor putea s... repete, în UE, isprava marinei britanice? Această r...mane de v...zut. Rabatul britanic a conciliat nivelul venitului pe locuitor mai mic al Mării Britanii, de acum câteva decenii, cu ponderea mult mai mic... a agriculturii în economia ei. Jurnalul Național 10 august 2005
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
neuroni activi i-a permis ca Între realitate și vis, să-și amintească o Întâmplare din vremea când era jandarm În luptă cu alți dușmani ai poporului. Ancheta doi călugări cucernici și bârdănoși, aduși la post În urma unui denunț despre isprăvi ce nu erau tocmai pe placul „poporului”, Încorsetate În tente politice complicate și de neînțeles pentru Victor Olaru, la vremea aceea. Acesta a Început interogatoriul cu ce știa el mai bine: Cum vă numiți, Sfinția-Voastră? Întrebă jandarmul cu respectul cuvenit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se destăinuia adesea celor câtorva prietene: Fa, nu mai vorbiți prostii, că eu am minte-n cap, nu ca voi! Omu’ care ar vrea să mă ia pe mine cu cele patru fete, necrescute Încă, acela nu-i de nici o ispravă și eu am avut ditamai omu’! Poate că ai și ‘neta puțină dreptate da ian te uită câți barbați, cu sau fără neveste, ti jinuiesc cu ochi prădalnici! Întradevăr, și ea Îi vedea dar nu-i lua În seamă, avea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de argint a sunat și Va și-a amintit fulgerător nobilul rol al căniței, a Întins mâna și s-a postat În fața Mamaiei: Muța-mamii! Ți-ai amintit? Ia să-ți dea bunica ta „leacu’ pentru sănătate”! Și Ochenoaia, bucuroasă de isprava lui Va, a umplut cănița cu laptele plin de spuma ce se adunase În doniță. Copilul a sorbit cu plăcere și cu voluptatea de altă dată, apoi a mers și a mângâiat botul umed al Dumăniței, un gest nou care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Măgureanu, absolvent al Facultății de Sociologie, Psihologie și Pedagogie a Universității București, și-a înscris în palmares Trofeul Festivalului Internațional „Lucian Blaga“ de la Sebeș, situându-se primul într-o competiție cu alți 50 de concurenți, dintre care destui scriitori profesioniști. Isprava nu este singulară, în 1997 fiind premiat, tot acolo, de cotidianul Informația de Alba, iar din 1995 încoace obținând alte și alte premii la Bacău, Târgu-Jiu, Calafat, Moinești, Tecuci, Botoșani, Giurgiu...“ Este ca și cum cineva ar pretinde că o femeie este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
apoi, după ce puse pe coșul înalt o bilă albă, ușoară, asemenea unei mingi de pingpong, îi dădu drumul să meargă. Drăcia o luă la goană și, sâsâind, juca bila albă la o oarecare distanță de gura coșului, suspendată în aer. Isprava stârni mare haz. «E colosală, colosală, colosală!!» exclama întruna Nichita Stănescu și-și lovea palmele una de alta ca în fața unei minuni: «E colosală, colosală!» Mi l-am închipuit jucându-se așa acasă la el. Iată «candorile» unora dintre poeții
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
care sînt și ele armate nefolositoare, îți sînt trimise de către un conducător de stat puternic, atunci cînd îi ceri să-ți vină în ajutor și să te apere; așa cum a făcut în timpurile din urmă papa luliu care, văzînd jalnica ispravă a armatelor lui de mercenari ce au luptat în acțiunea întreprinsă contra Ferrarei, a recurs la trupele auxiliare și s-a înțeles cu Ferrando, regele Spaniei, ca acesta să-l ajute cu oamenii și cu armatele lui. Armatele de felul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tastelor de buri cele celor zece degete, niciodată mai puține. Este una dintre tehnicile de scriere și de citire ale orbilor, cea mai recentă, cea mai eficientă, Întemeiată pe abilitățile „sintezei vocale“, după cum a fost botezat programul În stare de isprăvile Înfățișate mai sus și a căror serie este departe de a se Încheia. Așa cum și Înșiruirea aici a tehnicilor de scriere ale orbilor se află abia la Început. Eu m-am Îndeletnicit cu vreo nouă din ele, iar viața mea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
răsăreau În pragul cramei. — Cum, dracu’, făcea taică-meu, cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta, sculptate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și lichior triplu sec. Se puneau de regulă două treimi de votcă și o treime de triplu. Numai povești vesele Îmi turuise atunci, pățanii năzdrăvane din armată și de pe fel de fel de șantiere, spre deosebire de ce-i relatam eu umflînd isprăvile, ca să mi dau importanță cu orașele prin care ajunsesem cu școlile mele fără de sfîrșit. Acum Însă, În anul acumulării lente a cărții de față, o fi simțit și Ionel respirația brumată a amurgului generației noastre și o fi legat picatul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
după cum am completat-o cu amănunte aflate de la fiica ei, bunica Maria Pomean, măritată Costin, și de la mama, fiica Mariei Costin. Și, firește, după cum am reușit eu să o țin minte. Între timp au ieșit la iveală noi detalii ale isprăvii Floarei și de aceea am socotit că o repovestire a peregrinărilor sale și ale bărbatului ei, cu noi conexiuni, cu iluminări proaspete, ar fi binevenită. La cîțiva ani de la apariția Contrabandei... care reînviorase În familie taclalele despre America, cea din
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]