454 matches
-
târgului, episcopul Inochentie a trimis o jalbă domnului Constantin Racoviță, prin care solicita strămutarea autorităților ținutului de la Huși la Fălciu, vechea reședință. Ca urmare a protestelor episcopului, la 20 noiembrie 1757, Constantin Racoviță (1749-1753, 1756-1757) a poruncit, printr-un hrisov, ispravnicilor de ținut și căpitanului de codru: „în târgul Hușiilor, să nu șadă, cum n-au fost volnici să șadă nici mai inainte vreme, ci șederea lor să fie în târgul Fălciului, cum și mai dinainte, că acolo este scaunul ținutului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la Roman, toate sursele de venituri din târg (dijma, bezmănul, vânzarea păcurii și a dohotului, mortasipia). O atmosferă de încordare și de revoltă se semnala în perioada ce va urma. Pentru exercitarea funcției judecătorești, au fost numiți în Huși „nemesnicii ispravnicului” (slujitori cu titlul de căpitani). 2. Economia Dezvoltarea social-economică a Hușilor nu a înregistrat în secolul al XVIII-lea un ritm mai accelerat față de secolul precedent, chiar dacă el depășea, ca importanță, vechiul Fălciu. Războaiele ruso-austro-turce din secolele XVIII-XIX au impietat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vechiul Fălciu. Războaiele ruso-austro-turce din secolele XVIII-XIX au impietat asupra dezvoltării târgului Huși. Agricultura continuă să fie ocupația principală a țăranilor. Domnia și proprietarii funciari manifestau un interes sporit față de această ramură economică. În 1794, Mihai Suțu (1792-1795, 1819-1821) cerea ispravnicilor să îndemne pe toți locuitorii de la sate „să are și să semene cât mai mult”, mai ales în ținuturile „ce au mai multă câmpie” (Tecuci, Covurlui, Fălciu, Tutova, Iași) și să nu ia oamenii de la muncile agricole, pentru judecăți; să
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
victime din „starea de gios”, determinându-i pe o parte din localnici să-și părăsească locuințele. În toamna anului 1813, ciuma s-a răspândit în Huși, Galați și Focșani, iar în ianuarie 1814 producea victime și la Bârlad și Vaslui. Ispravnicul raporta că nu este cu putință să se strângă birul din cauza fugii multor localnici. Deși autoritățile au încercat să-i întoarcă la vetrele lor, țăranii au refuzat. Proprietarii erau îngrijorați de lipsa forței de muncă în plin sezon agricol și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a procesului de strămutare. Spre exemplu, privighetorul ocolului Podoleni raporta Isprăvniciei Fălciu, la 3 martie 1847, că unii dintre locuitorii satului Podoleni, din cauza lipsei de pâine, intenționează să se mute pe moșia Cozia „unde au și găsit înlesnire cuvenită lor”. Ispravnicul ținutului Fălciu, în raportul adresat Departamentului Dinlăuntru, la 16 mai 1848, arăta că locuitorii s-au strămutat „din lipsa pâinii, din lipsa nutrețului pentru hrana vitelor și din împlinirea banilor birului precum și din nămolul datoriilor în care lipsa pâinii i-
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
-l cumpără nimine l-au și băut tot ei”. În condițiile în care târgurile - și Hușii, îndeosebi - nu ofereau mijloace suficiente de existență, avea loc o deplasare spre sate a unei însemnate părți din populația urbană. La 17 octombrie 1846, ispravnicul ținutului Fălciu raporta Vistieriei că locuitorii din mahalalele târgului, mai ales birnicii, au reclamat că sunt împovărați cu dările căpătăierilor. Totodată, mulți căpătăieri se deplasau spre târguri, pe care le părăseau la fel de repede precum veniseră. Strămutarea spre târguri avea un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
nu s-au mai turnat”. La 9 septembrie 1847, birnicii dintr-o mahala a orașului arătau că dintre ei „mai mulți lipsăsc decât suntem față, duși fiind pe la treer și alte locuri depărtate”. În decembrie 1848, într-un alt raport, ispravnicul atrăgea atenția din nou că un număr mare de locuitori sunt „împrăștiați după muncă pe la feluri de locuri spre agonisirea hranei”. Totodată, avea loc și fenomenul stabilirii țăranilor la oraș, cu scopul de a scăpa de obligațiile feudale („a scăpa
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Departamentul Averilor Bisericești remarca faptul că un număr mare de locuitori ai acestui sat „au început a pribegi în târgul Huși, unde cumpărând locuri își fac case și, fără învoirea proprietății, să așază acolo ca să scape de îndatoririle zilelor pontului”. Ispravnicul ținutului, care avea misiunea de a-i aduce pe fugari, raporta la 8 iunie 1850, că „în podgoria târgului Huși să află, pe la viile boierești și neguțitorești, îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îndatoririle zilelor pontului”. Ispravnicul ținutului, care avea misiunea de a-i aduce pe fugari, raporta la 8 iunie 1850, că „în podgoria târgului Huși să află, pe la viile boierești și neguțitorești, îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare, că acești oameni s-au aflat mai demult „viețuitori ca și alți lăcuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei spre înlesnire viețuirii lor”. Situația strămutărilor în sau din ținutul Fălciu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
numeroase biruri și datorii. Prin Ordinul nr. 7680 din 4 mai 1848, Ministerul de Interne dispune ca Isprăvnicia Fălciu să cerceteze și să prezinte situația cu privire la locuitorii din Berezeni, Vicoleni și Pogănești, fugiți peste Prut. Într-un raport trimis de ispravnicul ținutului la 6 decembrie 1848, se specifica că locuitorii rămași în târg sunt obligați să plătească dările pentru 145 oameni, majoritatea fugari. Raportul sublinia că „dintre toți locuitorii acestor mahalale numai trei (au, n.a.) câte doi boi, iară cielanți toți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
locuitorii satului Vicoleni (ținutul Fălciu). La scurt timp după Adunarea de la Iași (Hotelul „Petersburg”, 27 martie 1848), autoritățile locale au acționat ferm împotriva participanților la revoluție sau a simpatizanților revoluției. În temeiul ofisului domnesc către Isprăvnicia Fălciu pentru prinderea răzvrătitorilor, ispravnicul ținutului a luat cunoștință, prin niște „jidovi iscoditori”, că Dumitrache Cuza împreună cu Costache Moruzi s-ar afla la moșia Barboși, „proprietate a domnului postelnic Ioan Cuza din acel ținut”. Căpitanul relatează despre deplasarea la Barboși și încercarea de a aresta
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fie modernizarea României. Alexandru Ioan Cuza provenea dintr-o familie veche, de dregători moldoveni din ținutul Fălciu. Un strămoș al domnitorului, Dumitrașcu, a ajuns comis, clucer, apoi vel spătar. Tatăl, Ioan Cuza, nepot al lui Ioniță Cuza, postelnic, a fost ispravnic de Fălciu, apoi de Covurlui. Mama sa, Sultana Cozadini, provenea dintr-o familie de origine greco-italiană din Constantinopol, venită în țară odată cu soția domnitorului Mihai Gr. Șuțu, din anturajul căreia făcea parte. În legătură cu data și locul nașterii, a copilăriei și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Fălciu; Vasile Săghinescu, Geografia județului Fălciu, Iași, 1885. Alte argumente susțin orașul Huși ca loc al nașterii lui Alexandru Ioan Cuza: 1. După tradiția populară, părinții domnitorului veneau de la Iași și se îndreptau spre Barboși, moșia tatălui său, care era ispravnic de Fălciu. În aceeași zi - 20 martie 1820 - , la Huși, s-a născut într-o casă situată pe strada care nu întâmplător va purta numele domnitorului și unde tatăl ar fi tras focuri de armă în cinstea noului născut. 2
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Miculescu Victoria căs. cu Căpitan Buzoianu Maria Comșa Viorica Gerero Nicolae Păianu casătorit cu Maria Giurgea Elena căs. cu Păianu † Toma magistrat căs. cu Maria Solacolu Alexandrina Pleșoianu † Sultana soția paharn. Costache Tigveanu † Marele clucer Constantin deputat în Obșteasca Adunare, ispravnic de Argeș, căs. cu Ana Tigveanu; mort în 1844 † Teodor maior, de două ori prefect 1844-1865, de două ori deputat, căs. de două ori - cu Lința Drăgoescu și cu † Maria Lerescu † Gheorghe deputat mort la Geneva † Dan deputat † Lia † Stroe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
robi în urma unei bătălii pe care au câștigat-o (la Kaffa) "un galion (corabie) ce avea înăuntru 150 copii tineri luați din Kaffa, pentru spurcata sodomie a preacurvarului turc, și era dobândă mai bună au dus la sultanul Mohamet, fiind ispravnic pe acel galion un grec... iată și pezevenchi greci..." Exemplele s-ar putea înmulți. Pedepsirea acestei perversiuni era severă, dar se cerea, în prealabil, dovada flagrantului delict. Se prevedea până la 18 ani interdicție de la împărtășanie, în timp ce, pentru uciderea prin imprudență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
plătească un impozit personal, fiind însă scutiți în mare măsură de alte contribuții datorate statului. Pentru a impune schimbările, guvernul central avea nevoie de un control administrativ local mai eficient. Fiecare district (județ) avea în fruntea lui doi oficiali numiți ispravnici. Deosebit de important era faptul că aceștia urmau să primească un salariu fix, astfel că era desființat vechiul sistem, conform căruia asemenea persoane oficiale strîngeau pur și simplu ce puteau de la populația locală. Acest aspect al reformei s-a dovedit curînd
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și tradiționalismului se disting de la început. Cu toate că reformele fuseseră făcute de boieri, reacțiunea porni chiar din mijlocul lor, mai mult în sens moderator decât retrograd. Fură totuși și protestatari, dar aceștia aparțin clasei micilor boieri intrați de curând în tagmă, ispravnici, sameși, pitari, cluceri, care înțeleg să se bucure de caftanul agonisit. Toți aceștia sunt speriați de perspectiva revoluției democrate și formează clasa "tombaterelor", a bătrânilor mici slujbași cu parapon, îmbinișați și îngiubelați. E caracteristic că de înveșmîntarea europenească râd nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
visează la soarta nepotului său Iorgu, care are să se întoarcă de la Sadagura, dorește, între altele, și: "Să deie Domnul, fătul meu, să mi te înalți ca ciocârlia și cu tine să-ți înalți și neamul!... Să deie Domnul s-ajungi ispravnic, pentru ca să faci stare mare!..." Să-ți înalți neamul, făcîndu-te ispravnic, pentru a face stare mare!... se cunoaște și azi lucrul. Alecsandri ridiculizează pe Iorgu, punîndu-i în gură vorbe ca: " - Ha... acum mă suvenarisesc..." " - Mon cher oncle, cetirea necontenită a uvrajelor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de la Sadagura, dorește, între altele, și: "Să deie Domnul, fătul meu, să mi te înalți ca ciocârlia și cu tine să-ți înalți și neamul!... Să deie Domnul s-ajungi ispravnic, pentru ca să faci stare mare!..." Să-ți înalți neamul, făcîndu-te ispravnic, pentru a face stare mare!... se cunoaște și azi lucrul. Alecsandri ridiculizează pe Iorgu, punîndu-i în gură vorbe ca: " - Ha... acum mă suvenarisesc..." " - Mon cher oncle, cetirea necontenită a uvrajelor mi-au cam slăbit puterea razelor vizuale..." " - Pardon, mon cher
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Școala Domnească din Iași. E, de timpuriu, căminar, în 1824 primește rangul de spătar, iar în 1828 pe acela de postelnic. În 1830 intră în magistratură, fiind, în continuare, președinte al Tribunalului din Dorohoi (1834), oraș unde a fost și ispravnic, și al Tribunalului de Comerț din Galați (1839). Om vechi, rămas în urma vremurilor pe care nu le mai poate înțelege, în ultimii ani ai vieții trăiește izolat și nebăgat în seamă. Înzestrarea lui D. a fost pentru memorialistică. A scris
DRAGHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286850_a_288179]
-
fiu al Zoiței, fiică a clucerului Constantin Florescu, și al banului Radu Golescu, G. a primit, împreună cu fratele său, Iordache, o educație îngrijită, acasă și la Academia Domnească din București. Destinat prin obârșie înaltelor demnități publice, a fost, pe rând, ispravnic, vel agă, hatman, iar din 1821, mare logofăt al Țării de Jos. Cei patru fii pe care i-a avut, Ștefan, Nicolae, Alexandru și Radu, vor deveni personaje cu un rol important în viața politică a epocii. În zilele tulburi
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
DĂRMĂNESCU, Iordache Darie (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător. Ispravnic de Neamț (1772) și de Vaslui (1780), velpaharnicul D., ajuns în 1796 mare ban, a fost unul dintre principalii adversari ai domnilor fanarioți Grigore Ghica și Dimitrie Moruzi, ceea ce i-a atras repetate surghiunuri și persecuții. Cărturar cu vederi înaintate
DARMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
București 1968, p. 54), mai toți erau atestați ca având calitatea de dregători. Ca dregător al domnului, marele vistiernic, de exemplu, ținea evidența veniturilor și cheltuielilor publice, el era și păstrătorul „tuturor catastifelor țării", fiind socotit de Grigore Ureche ca „ispravnic pre socotelile ce să fac să să ia din țară și grijind și dând lefe slujitorilor, și purtătoriu de grijă a toată cheltuiala Curții și a oaspeți ce vin în țară și toate catastifele Țării pre mâna lui". Membru și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
lui aparțineau de dregătoria Visteria țării. În același hrisov mai scrie: „Cum și sameșii ținuturilor, care spre oprirea asupritoarelor chipuri, s-au socotit și s-au hotărât să se orânduiască de către vistierie." Se subînțelege că slujitorul fusese până atunci funcționarul ispravnicilor de ținut, un asupritor al locuitorilor iar trecerea lui în subordinea visteriei va conduce la încetarea abuzurilor fiscale. Atribuțiile sameșului sunt cuprinse în porunca Divanului Domnesc dată cu ocazia instalării paharnicului Const. Sion, ca sameș al ținutului Putnei, la 1829
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
dintre boiernașii și mazilii locali. Ei primeau o leafă și aveau sarcina să asigure strângerea dărilor și să apere sătenii de neplăceri. Aflăm din „Surete și izvoade" (vol. XXV, p. 265-268), că în 4 noiembrie 1848 N. Râșcanu, spătar și ispravnic de Vaslui, poruncește privighetorului ocolului Mijlocu că, „deoarece pe Andrei Kogălniceanu l-a însărcinat cu alte predmeturi n-are a-l mai supăra cu alte havalele". După care, privighetorul îi scrie vechilului de mazili și zapciilor din Dănești la 29
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]