453 matches
-
deșertul Madian, apariția „tufișului arzător” (prima sa întâlnire cu iahve), misiunea cu care l-a însărcinat Dumnezeu, de a scoate poporul său din Egipt, și revelarea numelui divin; cele zece plăgi provocate de iahve pentru a forța consimțământul faraonului; plecarea israeliților și trecerea lor prin Marea de trestii, ale cărei ape au scufundat carele și pe soldații egipteni care Îi urmăriseră; teofania de pe Muntele Sinai, alianța încheiată de iahve cu poporul său, urmată de instrucțiuni privind conținutul revelației și cultul; în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fabrică" (Hog Farm Management). De asemenea, vânatul și pescuitul implică cruzime. Peștele suferă când este prins cu cârligul undiței sau când moare prins în plasă, iar animalele vânate mor deseori încet din cauza infirmității provocate de răni. Dumnezeu îi instruise pe israeliți să-și îngroape excrementele „în afara taberei” (Deuteronomul 23:12, 13). Astfel se păstra igiena în tabără, iar procesul de descompunere era accelerat. Și în zilele noastre adevărații creștini se străduiesc să arunce gunoiul și alte resturi cât mai repede posibil
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
că vrem să păstrăm pământul curat. Pentru a ne satisface necesitățile - hrană, adăpost și combustibili -, trebuie să apelăm la resursele naturale. Dar felul în care le folosim dezvăluie dacă le recunoaștem sau nu ca pe un dar de la Dumnezeu. Când israeliții au vrut să mănânce carne în pustiu, Dumnezeu le-a dat prepelițe pe săturate. Însă, din lăcomie și egoism, ei au mâncat în exces, provocându-L la mânie pe Creator (Numerele 11:31-33). Dumnezeu a rămas neschimbat. Prin urmare, creștinii
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Camelia Apopei () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_919]
-
exemplu, analizele funcționării cognitive din capitolul 7. În procesul de redactare a acestei cărți, povestea completă a Sarei și cea a lui David au fost trimise naratorilor, care și-au dat acordul pentru publicarea lor. Subiecții studiului au fost toți israeliți, iar în Israel, serviciul miliar este obligatoriu pentru toți cetățenii evreI: doi ani (18-20) pentru femei și trei ani (18-21) pentru bărbați. Shiva înseamnă „șapte”, cu referire la tradiția evreiască de a purta doliu șapte zile după moartea unui membru
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
categoria seculară și ortodoxă, iar mutarea dintr-o în alta e destul de frecventă. Povestea soțului și a familei Sarei este, din perspectiva aceasta, un exemplu obișnuit de „întoarcere la iudaism”. O școală de studii iudaice. Subiecții studiului au fost toți israeliți, iar în Israel, serviciul miliar este obligatoriu pentru toți cetățenii: doi ani (18-20) pentru femei și trei ani (18-21) pentru bărbați. Când un bărbat se oferă voluntar să facă și cursurile pentru ofițeri, mai face un an de armată, de
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
demonstrație. Pentru o listă completă a categoriilor obținute din toate cele patru grupe, vezi tabelul 6.2. Fiindcă termenii segregare și integrare vor fi folosiți în mod repetat de-a lungul capitolului, ar trebui menționat faptul că în contextul social israelit ei se referă doar la separarea și integrarea în școli, în funcție de statutul socioeconomic al familiei, și nu au conotații rasiale, așa cum se întâmplă în Statele Unite. Pentru o mai bună înțelegere a politicii educaționale privind integrarea în școlile israeliene, vezi capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
mai întâi în atenția alegătorilor adunați în salonul Balș532 și apoi a lui Titu Maiorescu, care cerea "Comitetului Central al grupării conservator-moderate" explicații asupra modului de raportare la probleme precum mutarea Curții de Casație la Iași, dar și aceea a israeliților, insuficient lămurită, în opinia sa, prin Constituție 533. Dincolo de blocajul apărut la nivel decizional în privința mutării Curții de Casație la Iași, fosta capitală a Moldovei se afla, imediat după preluarea tronului, în atenția noului suveran. După vizita întreprinsă aici în
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Barbu Iscovescu și Daniel Rosenthal la revoluția de la 1848 nu contribuise la o schimbare de substanță a imaginii existente asupra unei comunități care-și căuta locul în societatea românească. Chiar dacă așa cum se știe prea bine "Proclamația de la Islaz" stipula emanciparea israeliților la articolul 21, un prim avertisment asupra puținei disponibilități a leadership-ului românesc pentru a depăși momentele tensionate existente în relația români-evrei în prima jumătate a secolului al XIX-lea era evidentă din chiar formularea articolului 27 din programul revoluției moldovene
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
românesc pentru a depăși momentele tensionate existente în relația români-evrei în prima jumătate a secolului al XIX-lea era evidentă din chiar formularea articolului 27 din programul revoluției moldovene intitulat "Dorințele Partidei Naționale" care vorbea deschis despre "emanciparea treptată a israeliților moldoveni". Precauția luată era ușor de remarcat, dar în nici un fel explicată 572. Același document deschidea de fapt o perspectivă și asupra modului în care era înțeleasă rezolvarea "problemei evreiești", și anume aceea de integrare, de includere în națiunea română
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
dar în nici un fel explicată 572. Același document deschidea de fapt o perspectivă și asupra modului în care era înțeleasă rezolvarea "problemei evreiești", și anume aceea de integrare, de includere în națiunea română a evreilor: "obiectivul trebuie sa fie fuzia israeliților și prefacerea lor în stare de cetățeni folositori statului"573. Nu peste mult timp, liderii politici români participanți la dezbaterile din timpul Adunărilor ad-hoc ale Moldovei și Țării Românesti, întrunite după Congresul de pace de la Paris din 1856, prezentau o
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
remarca, în anul de grație 1864, printr-un discurs rostit în cadrul legislativului în timpul căruia problema evreiască era ridicată la rangul de problemă existențială pentru Moldova. "Vă spun, domnilor, că nu este nici o chestiune mai mare pentru Moldova decât în chestiunea israeliților."586 Argumentele aduse de liberalul moldovean se reduceau la invocarea unei piese de teatru cunoscute în epocă, scrisă de Vasile Alecsandri, Lipitorile satelor, prezentată ca fiind una inspirată din realitate. Dat fiind climatul existent, votarea în martie 1864 de către Camera
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
G. Ioanide, 1873. Bossy, Raul, V., "Candidați străini la tronurile române în secolele XVIII-XIX", în Convorbiri literare, an 57, decembrie, 1952. Brătianu, Gh., I., Sfatul domnesc și Adunarea Stărilor în Principatele Române, București, Editura Enciclopedică, 1995. Brociner, J., B., Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. Cantacuzino, Sabina, Din viața familiei I.C. Brătianu, București, Editura Albatros, 1993. Carp, Radu, Stanomir, Ioan, Vlad, Lauențiu, De la pravilă la Constituție, București, Editura Nemira, 2002. Catalogul corespondenței lui Mihail Kogălniceanu
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
juifs, cu un autor ce semna sub pseudonimul Verax care încerca să demonstreze că niciodată evreii nu avuseseră libertățile și drepturile pe care reprezentanții lor le invocau cu diferite ocazii. În 1910, ca o replică la această lucrare apare Chestiunea israeliților români, de J. B. Brociner, în care se făcea o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
o replică la această lucrare apare Chestiunea israeliților români, de J. B. Brociner, în care se făcea o incursiune în istoria românilor pentru a demonstra că evreii avuseseră diferite libertăți încă din perioada anterioară anului 1848. Vezi J.B. Brociner, Chestiunea israeliților români, Partea I, până la 1848, București, Tipografia Horia Carp, 1910. 548 Florea Ioncioaia, "Veneticul, păgânul și apostatul. Reprezentarea străinului în Principatele Române( secolele XVIII-XIX)", în Identitate, alteritate în spațiul cultural românesc, volum îngrijit de Al. Zub, Iași, editura Universității Al.
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
rînd un campion al tradiționalismului, un reprezentant de marcă al concepțiilor contrarevoluționare. Fiind dezamăgit de Restaurație, recuzînd atît indiferența Statului în ceea ce privește religia, cît și galicanismul, el a cunoscut o evoluție pe care o cunoscuse anterior baronul Ferdinand d'Eckstein: acest israelit de origine daneză dar de naționalitate prusacă, convertit la luteranism apoi la catolicism, legitimist și tradiționalist, prieten cu Lamennais, apăra tezele ultramontane în revista sa Le Catholique (1826/1829), sfîrșind prin a revendica cu fermitate libertățile. Lamennais s-a raliat
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Franța și valorile ei nu-i împiedica însă pe acești intelectuali să rămână atașați, mulți dintre ei, de iudaism, fiindcă nu exista o incompatibilitate între loialitatea republicană și fidelitatea față de iudaism. În prefața primei ediții din celebra sa Istorie a israeliților de la pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre, publicată în 1884, Théodore Reinach, deși se sprijină puternic pe persecuțiile îndurate, le atribuia în primul rând "prejudecății morale hrănite de Biserică și favorizate de ignoranța generală". Astfel, Evul Mediu se transforma
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
criză, minore sau majore. Contrastul este frapant dacă ne amintim că în 1955, când s-a pus problema ridicării unui Memorial al martirului evreu necunoscut la Centrul de Documentare Evreiască Contemporanărrrrr din Paris, Fondul Social Evreiesc Unit, Consiliul Reprezentativ al Israeliților din Franța (CRIF) și Consistoriul s-au opus proiectului. În primăvara lui 1955, nouăsprezece asociații evreiești își exprimaseră public refuzul. Presa idiș din Paris se făcuse, de asemenea, ecoul refuzului evreilor de origine est-europeană din oraș. La rândul lui, Guy
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
o urgentă "datorie de vigilență". În marea lor majoritate, cărțile despre antisemitism apărute în Franța după a doua Intifadă au ieșit de sub pana acestor exilați sefarzi sau a copiilor lor. Toți cred că evită astfel capcana în care au căzut israeliții sau așa-numiții evrei autohtoni și imigranții așkenazi dintre cele două războaie mondiale, cărora li se reproșează poate pe nedrept că n-au fost destul de vigilenți la pericol. Acest activism în fața ostilităților antievreiești al căror teatru a fost Franța recent
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
127, 139, 160, 174, 179, 182, 189, 200, 202-203, 216-217, 224, 232, 235-236, 240, 246, 263, 272, 300 Israelieni, 203, 216-217, 221-222, 225-230, 232-233, 235, 239, 241, 254-255, 258, 262, 284, 294, 298 Istoria evreilor (de Heinrich Graetz), 142 Istoria israeliților de la pierderea independenței lor naționale până în zilele noastre (de Théodore Reinach), 145 Istoria regilor Franței și a sultanilor turci otomani (de Iosif Ha-Cohen), 111 Italia, 73, 101, 108, 112 Iuda din Worms, 63 Iuda Prințul, Rabbi, 43 Iuda, regatul lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
aborigenilor și se civilizează. După un anumit interval, descendenții lor vor fi obligați să se apere împotriva incursiunilor înarmate ale altor "barbari", nomadizând la liziera pământurilor cultivate. Procesul se va repeta în ultimele secole ale mileniului al II-lea, când israeliții vor începe să pătrundă în Canaan. Tensiunea și simbioza între cultele fertilității agrare, înflorind pe coasta siro-palestiniană, și ideologia religioasă a păstorilor nomazi, dominată de divinitățile celeste și astrale, vor cunoaște o nouă intensitate o dată cu instalarea evreilor în Canaan. S-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a vieții religioase canaaneene. Nu dispunem de nici o rugăciune. Se știe că viața este un dar divin, dar nu cunoaștem mitul facerii omului. O asemenea viziune religioasă nu era exclusiv canaaneană. Dar importanța și semnificația sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sa au fost reimpulsionate atunci când israeliții, pătrunzând în Canaan, au fost confruntați cu acest tip de sacralitate cosmică, implicând o activitate cultuală complexă și, în pofida exceselor orgiastice, nu lipsită de grandoare. Deoarece credința în sacralitatea vieții era împărtășită și de israeliți, o problemă se punea de la început: cum să păstrezi o credință asemănătoare fără să o integrezi în ideologia religioasă canaaneană? Aceasta implica, așa cum am văzut, o teologie specifică centrată pe modalitatea intermitentă și circulară a zeului principal, Baal, simbol al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
său comporta un anumit număr de sacrificii, Iahve nu se lăsa constrâns de acte cultuale: el cerea transformarea interioară a credinciosului prin supunere și încredere (§ 114). Cum vom vedea mai departe (§ 60), multe elemente religioase canaaneene au fost asimilate de israeliți. "Dar chiar aceste împrumuturi erau un aspect al conflictului: Baal era combătut cu propriile sale arme. Dacă se consideră că toate grupurile străine, chiar nonsemite precum hurriții și mai târziu filistenii, și-au uitat cu desăvârșire religia proprie, foarte curând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Dumnezeu, decât de istoria originilor, care relatează evenimentele mitice și fabuloase din primar diurn. Aceasta poate fi adevărat numai începând cu o anumită epocă și, mai ales, pentru o anumită elită religioasă. Dar nu există motive să conchidem că strămoșii israeliților erau indiferenți față de problemele care pasionau toate societățile arhaice, anume cosmogonia, crearea omului, originea morții și alte câteva episoade grandioase, încă în zilele noastre, după 2500 ani de "reforme", evenimentele relatate în primele capitole ale Facerii continuă să hrănească imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ne comunică multe istorii care îi dezonorează; de exemplu, povestea lui Simeon și Levi la Sichen (Facerea, 34) sau aceea a lui Iuda și Tamar (Facerea, 38). "Când Israel era copil." târziu și care n-a devenit niciodată obișnuit la israeliți. Avraam se simțea legat de Dumnezeul său prin "credință". El nu "înțelegea" sensul actului pe care Dumnezeu i-1 ceruse, în vreme ce aceia care își ofereau primul-născut unei zeități își dădeau prea bine seama de semnificația și forța magico-religioasă a ritualului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]