1,235 matches
-
o istorie ce pare neverosimilă. Cu toate acestea, unghiurile neașteptate pe care le-am ales mi-au permis să prezint mult mai bine situația Afganistanului de azi. De exemplu, scena în care un tânăr, fost soldat, vine cu nevasta lui, isterică sau posedată, la bătrân. Se vede toată sărăcia afgană, că sunt analfabeți, că sunt rupți de lume, că războiul nu le-a adus nimic, că omul acela în scena în care își scoate pantofii nu are nici măcar ciorapi. Încerc să
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
și alți oameni. Nea Topor tâmplarul, vecin cu secretarul, stătea la poartă de vorbă cu alți doi săteni. Când m-au văzut, au tăcut cu toții. Tovarășul Mândrică, ieși, te rog, până la poartă, am strigat, în timp ce câinele răgușit și slab lătra isteric, așa cum aveam să țip și eu peste câteva momente. Să-ți fie rușine, mincinosule! am strigat din poartă, când l-am văzut ieșind. De ce ai mințit și nu mi-ai spus pentru ce ai nevoie de semnătura mea pe tabelul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Eu nu sunt fericită decât lângă tine și cu tine în pat. Nu-mi place decât să fac dragoste cu tine, să-ți simt ochii, urechile și pielea ta fină și catifelată. - Chiar așa? o întrebai eu. - Da, sunt cam isterică, recunosc. A urmat apoi o tăcere îndelungată, timp în care amândoi se gândeau în cu totul alte locuri. Izbucni apoi în plâns. Îmi mărturisi că mă iubește mult de tot, că nu vrea nicidecum să se despartă de mine. A
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vânam printre vorbe nestinse Și lumea întreagă sosea la festin. Din toate, doar tu rămâneai peste timp, Spre tine mergeam, cavaler iluzoriu, Făcusem cu moartea un pact provizoriu, Iar lama ființei tăia-n anotimp. În spatele meu fulgerau năluciri, Un hohot isteric, o mare de lacrimi, Călcam apăsat peste gânduri și patimi, Cu ochii străpunși de nebune luciri. Primeam informații precum că te-ai dus Departe de mine, spărgând orizonturi, Sedusă de jale, de dor sau afronturi Și eu mă lăsam de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a condus până la magazinul domnului Novinson. Ne-a luat cam o oră să ajungem la Azil - cu ferestrele sale zăbrelite, gardul înalt de un stat de om, curtea de asfalt, negură adâncă. În biroul mititel de sub scară, o administratoare cam isterică ne-a luat actele și l-a trecut în catastif. Ni s-a dat voie să mergem cu el până la dormitor, unde erau și alți copii sub radiatorul pus sus pe perete, care ne priveau. Mama l-a ajutat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în urma sa. Lumea s-a ridicat în picioare. El întinde mîna și arată: Vin! Se aud cum vin. Intîi amfibii, apoi tancuri, apoi crucișătoare, portavioane... Se oprește, își trage răsuflarea, întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi se răsucește spre dreapta, cade lîngă calorifer, peste patul improvizat, cu tîmpla rezemată de elemenții fierbinți și rămîne așa un timp, înmărmurită, după care, cu mișcări de somnambulă, pătrunde sub cearșaf, cu fața în pernă, revărsîndu-se într-un plîns isteric, hohotind înfundat. În primele clipe, Mihai e îngrozit; se așteaptă la dezlănțuirea unei lungi crize de isterie și primul lui gînd de apărare este că ar putea să iasă din impas aruncîndu-i Mariei un pahar cu apă rece între ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bărbat încornorat, și m-a iritat, pentru câteva clipe, postura jalnică în care apăream. Cu siguranță nu era deloc momentul potrivit să-i fac servicii lui Palmer. Am înaintat tăcuți spre mașină trecând prin mijlocul unei mulțimi fantomatice și ușor isterice, alcătuite din oameni care plecau sau soseau, sau așteptau trenuri pierdute fără urmă. Afară ceața era la fel de deasă și mi-a trebuit ceva timp să scot mașina în stradă. Farurile neputincioase - biete licăriri inutile - aruncau raze într-un zid de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scoase un vaiet lung, tremurător, sfâșietor și se lăsă pe scaun într-un hohot de plâns. Am condus-o pe Georgie afară, lăsându-l pe Palmer să-i aplice Antoniei cele mai noi metode psihologice de a liniști o femeie isterică. 13 Pur și simplu trebuia să o văd pe Antonia din nou. Când plecasem din Pelham Crescent toată dragostea și grija mea rămăseseră alături de ea. Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
unde. — Ah... da... — Cei de pe aici par drăguți, sora a fost foarte amabilă cu mine. — Bine. — N-ai dureri? — Nu. — Asta-i bine. Nu pot să mă opresc din plâns. — Nu-i motiv de îngrijorare. Presupun că-i un plâns isteric. Asta nu-mi seamănă. — Nu. Gabriel a venit dis-de-dimineață? — Da. — Ce ți-a spus? — Nimic. Ce i-ai spus? — Nimic. — Nimic? — Nu i-am spus nimic. — Eu nu-mi pot aminti mare lucru din ce s-a întâmplat noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cățel pierdut. Cascada de spumă împrăștiată de vânt îl orbea. Epuizarea îl prinse în gheare, odată cu jalea, remușcarea, groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plimbi prin părțile astea, poliția sau mai știu eu ce patrulă de securitate privată dă peste tine și vrea să știe cine ești și să-ți vadă actul de identitate, vă rog. Totuși, Brandy are din nou spasme, și prințesa isterică și-a scos deja un picior pe ușă, s-a cățărat deja pe jumătate din Spider înainte ca Denver Omelet să apuce măcar să oprească. Ce vrea Brandy sunt capsulele de Taylox lăsate în apartamentul 15-G de la hotelul Congress. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bucură de afecțiunea lui Diogene... -, filosoful își creează libertate, se construiește ca propriu-i demiurg. în această ordine de idei, Diogene ajunge, în mod paradoxal, să facă elogiul Medeei, îndeobște prost văzută și coborâtă la statutul de prototip al femeii isterice, orbită de gelozie, răzbunătoare, capabilă, pentru a șterge afrontul unui banal adulter, să-și omoare rivala și să-și ucidă propriii copii ca să le interzică accesul la moștenire. Departe de condamnarea morală obișnuită, Diogene o laudă pe vrăjitoarea înrudită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Încrengăturile coroanelor seculare ale platanilor, aruncând așchii de lumină peste apa Tibrului. Pe pontoane Începeau să se contureze primele umbre. Stoluri de rândunele se roteau deasupra acoperișurilor și ale antenelor, pe care le confundau, probabil, cu arbori fără frunze. Erau isterice și Înnebunite de sosirea iminentă a zilei. Zero traversă podul și ajunse la Insula Tiberiană. Biserica, luminată de proiectoare, părea un decor teatral. În mica piațetă, la obelisc, un furgon de poliție supraveghea spitalul izraelian. Polițistul de la volan Îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
lăsase singur. Un vânzător ambulant, ce alergă cu sacoșa lui peticită la vederea gardienilor publici, Îl lovi făcându-l să se clatine. De la o fereastră deschisă ajunse până la ei sigla de Început a telejurnalului de la ora 20. Stoluri de rândunele isterice, disperate de iminentul sfârșit al zilei, se Învârteau deasupra acoperișurilor palatelor, printre antene. Țipătul lor dezolat Îi dădu senzația clară a Întunericului care se apropia și a bucuriei sale dispărute. Emma stătea În fața lui, cu abonamentul de metrou În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
domnul Gigi Becali a și spus, într-o reacție care deja nu mai face mirarea nimănui de pe planeta.ro, că va avea dânsul grijă să zboare acea comisie care-a luat hotărârea respectivă, m-ați înțeles?! Singura știre din această isterică perioadă, care vorbește despre bani la modul serios, a fost dezbătută prin studiourile de prime-time miercuri seara. E aceea care spune că suntem, deocamdată, cei mai prost plătiți europeni pe ora de muncă. Evident, informația asta nu va face niciodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
capră pentru prima dată.) La un moment dat, din motive pe care istoria nu le consemnează, s-au dus să viziteze Hampton Court. În fiecare dintre aceste excursii au luat taxiul și, spune ea, de fiecare dată râdeau cu ușurare isterică când se dovedea că șoferul nu era tatăl lui Connolly. Înăuntru, se înghesuiau unul în altul într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau și gâfâiau tot drumul până la destinație. Mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nu pare foarte feri cit, ne promite niște nopți plăcute după ce se face Împărțirea pe baterii și se face iar distribuția În dormitoare. SÎntem repartizați pe baterii, locotenentul nostru e o namilă prietenoasă, nu vorbește mult, nu pare o bestie isterică obsedată de disciplină. Ni-l prezintă pe caporalul bateriei noastre. Un tip ațos, cu un aer grav, care cred că i se trage de la chipul osos. Ne explică lucruri care țin de regulamentul și ordinea militare. Cum se face patul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă Întorc În dormitor, Călin face pasul piticului pe lîngă perete, ținînd pe cap În echilibru o valiză, cu un aer demn, ușor revoltat - cred că asta a vrut să spună Vali cu „șmecher“. Dormitorul se cutremură de un rîs isteric. Cineva aruncă un bocanc În el. Altcineva aruncă un chiștoc de țigară, Însoțit la scurtă vreme de un scuipat. Probabil că nici el nu reușește să Înțeleagă ce păcate ispășește aici, nu Înțelege ce dracu’ i se Întîmplă și de ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o arsură pe braț (pentru o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la postul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate că o vezi și tu? Nu? Ne vezi cum ieșim prin ea, În haine civile, țipătoare, iar eu am o freză hunky-punky pentru că În ultimele două luni mi-am luat la piele numai părul care ieșea de sub bonetă?...sîntem isterici și zbierăm? Conduși de un buchet verde de ofițeri, În mijlocul căruia Stancu ține să se vadă, roșu și ursuz ca un bujor, ca o mireasă din comuna Prisaca? Acum ne vezi? Iar eu strig, brusc, fluturînd mîna deasupra capului: La
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
marginea aceluiași presupus cerc, străduindu-se să imite, atît cît era posibil, forma de ou. Deodată Joanna-Jeni tresări, părînd că-și revine dintr-o stare hipnotică, ridică vocea, iar cîntecul monoton de pînă atunci se transformă Într-un recitativ aproape isteric: Păsările vor rupe cochilia Păsările vor zbura spre Soare Soarele este un Zeu Numele zeului este Abraxas... Atunci ele se ridicară În picioare, desfăcură brațele și ieșiră din sacii de plastic strigînd: — Aaaa... Aaaabraaa... Aaabraaaxaaas... care unești lumina cu Întunericul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din cauza acelei prime Încercări nereușite, am izbucnit În rîs. Dar nu oricum și nu orice fel de rîs. Am explodat pur și simplu Într-un rîs nervos, necontrolat care descărca toată tensiunea acumulată de-a lungul acelei zile, cu hohote isterice, aparent nemotivate, și repetînd printre sughițuri niște cuvinte fără sens: tu și toți cei ca tine - mă Înecam și tușeam, dar continuam să rîd, nu mă puteam opri, iar În acest timp, văzîndu-l pe Pablo cum mă privea, serios și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întorc. Ben dădu din cap că „da“ și sări la tatăl lui cu sabia. Saul Îi răspunse prefăcându-se extrem de bine că e rănit mortal - cu ochii cruciș și o ultimă răsuflare disperată - care-i făcu pe toți să râdă isteric. După ce plecă Saul, cele două femei se așezară la cafea. Ben se apucă din nouă să facă ouă verzi și șuncă. Apoi plictisindu-se, se urcă la Fi În brațe, Își luă păturica și Începu să-și sugă degetul. —Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Știu. N-ar trebui s-o oprim? Dac-o oprești, nu mai vorbesc În viața mea cu tine. OK? —OK. Bridget Își turnă lapte În cană, urmărită de tinerele care aveau fețele schimonosite de efortul de a-și stăpâni râsul isteric. Apoi se Întoarse la masă și luă o Înghițitură din cafea. După care luă repede Încă una și Încă una. Cum e cafeaua, mămico? Întrebă Fi. — De fapt nu-i rea deloc. Și laptele nu-i prea gras. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]