535 matches
-
văzut deja, supus presiunii Zeitgeist-ului din secolul trecut, modelul clasic, absolutist al metafizicii tradiționale, fusese în bună măsură abandonat, iar categoriile își pierduseră caracterul imuabil. Categoriile lui Dilthey nu mai sunt deloc statice, date o dată pentru totdeauna 143; ele au "istoricitate", sunt dinamice și, ca "forme deschise", posedă capacitatea de "a se adapta conținuturilor experienței"; ele nu se află "în opoziție cu ontologia vieții", așa cum susține Metzger, ci se mulează după aceasta. Romantismul viziunii lui Dilthey reiese limpede chiar din felul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
progres paradigmatic, adică într-un progres al formelor, și nu al conținuturilor, așa cum se întâmplă în cazul lui Comte 174; altminteri, venind pe filieră istoristă, Dilthey este adeptul teoriei discontinuității, întrucât pentru el fiecare epocă are valoare în sine. Conștiința istoricității nu poate fi pe deplin conciliată cu ideologia progresului nici măcar în ordinea cunoașterii științifice, așa cum va demonstra, de pildă, Th. S. Kuhn în privința revoluțiilor științifice 175. Dar la tema progresului și a discontinuității ne vom referi pe larg în capitolul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey posibilitatea să încerce o împăcare între cele două orientări care din câte-am văzut au, altminteri, destule puncte de divergență. Referindu-se la relația dintre Dilthey și pozitiviști, M. Florian constata că ea se articulează pe ideea romantică de istoricitate: "Ca și pozitivismul lui Comte, care spunea că <<o concepție oarecare nu poate fi bine cunoscută decât prin istoria ei>>, gândirea lui Dilthey ia ca organ de cunoaștere a omului orizontul obiectiv al istoriei, nu introspecția subiectivă. <<Omul se cunoaște
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o concepție oarecare nu poate fi bine cunoscută decât prin istoria ei>>, gândirea lui Dilthey ia ca organ de cunoaștere a omului orizontul obiectiv al istoriei, nu introspecția subiectivă. <<Omul se cunoaște pe sine în istorie, niciodată în introspecție>>213. <<Istoricitatea>> este esența omului, care de aceea nu poate fi statică. <<Totalitatea naturii omului este numai în istorie>>"214 . În legătură cu aceste afirmații subliniem că M. Florian trece totuși cu vederea cel puțin o deosebire esențială, relevantă pentru înțelegerea celor două orientări
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trece totuși cu vederea cel puțin o deosebire esențială, relevantă pentru înțelegerea celor două orientări ale gândirii. Conceptele romantice de Erlebnis și Verstehen dezvoltate de tradiția hermeneutică vizează "o explicație teleologică, intențională" (pentru lămuriri în privința reprezentativității trăirii și a criteriului istoricității vezi nota precedentă) și presupun sesizarea condițiilor care fac dintr-o epocă, dintr-o cultură o totalitate ireductibilă, o configurație (Gestalt) valabilă în propria-i temporalitate. Or, în acest sens este greu să mai putem vorbi despre caracterul istorist al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în introspecție". Aici este vorba însă despre introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În fond, putem spune că autorul caută în acest fel să împace încă o dată subiectivitatea romantică și obiectivitatea pozitivistă, mizând pe caracterul obiectiv al istoricității. 214 M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 373. Criteriul după care sunt selectate faptele istorice de către Dilthey i-a adus acestuia numeroase critici (o trecere în revistă a acestora apare la Andrei Marga, op. cit., p. 62). De altfel, încă după ce Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și W. Windelband (Geschichte und Naturwissenschaft, 1904) au combătut o asemenea inițiativă, ca și conceptul de Geisteswissenschaften în genere (cf. W. Wundt, op. cit., pp. 73-74). Pentru alte luări de poziție în acest sens, vezi supra nota 86. Acest criteriu al istoricității este contestat și de Blaga în singurul loc din opera sa filozofică unde se referă la Dilthey: "Simpla <<obiectivare>> a unor <<trăiri>> nu poate fi socotită ca un criteriu al istoricității, căci în cazul acesta n-am putea să facem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
acest sens, vezi supra nota 86. Acest criteriu al istoricității este contestat și de Blaga în singurul loc din opera sa filozofică unde se referă la Dilthey: "Simpla <<obiectivare>> a unor <<trăiri>> nu poate fi socotită ca un criteriu al istoricității, căci în cazul acesta n-am putea să facem nici o deosebire între fenomenul istoric și fenomenul pur psihologic-spiritual, sau restrâns biografic". Potrivit lui Blaga, istoricitate pot avea numai fenomenele care "poartă amprentele unui <<stil>>" (Ființa istorică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
referă la Dilthey: "Simpla <<obiectivare>> a unor <<trăiri>> nu poate fi socotită ca un criteriu al istoricității, căci în cazul acesta n-am putea să facem nici o deosebire între fenomenul istoric și fenomenul pur psihologic-spiritual, sau restrâns biografic". Potrivit lui Blaga, istoricitate pot avea numai fenomenele care "poartă amprentele unui <<stil>>" (Ființa istorică, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1977, pp. 31-33). Ca "unitate originară" a unei conexiuni fundamentale în cunoaștere (Erlebniszusammenhang), "trăirea" lui Dilthey se înseriază într-o "conexiune a vieții" și nu este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
menționăm pe parcursul lucrării și sub denumirea lor germană, astfel încât este nevoie cu atât mai mult să lămurim chiar de la început accepțiunile în care sunt folosiți. Geschichte se referă la succesiunea faptelor obiective ce se înregistrează în cadrul unui proces a cărui istoricitate este dată de propria-i desfășurare. Historie înseamnă cronologia ca disciplină auxiliară a istoriei, cu alte cuvinte stabilirea datelor și periodizarea istoriografică a succesiunii, și nu succesiunea în sine (Geschichte), ca simplă înșiruire de evenimente exterioare. La rândul lui, termenul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ciudată încrucișare între filozofia transcendentală și ontologia istoriei" (s.n.). Modul în care comentatorul explică această aparentă "ciudățenie" și "eroare de construcție" este valabil și în ceea ce-l privește pe Dilthey: istorismul impune ca "subiectul cunoașterii istorice" să participe "la principiul istoricității oricărui fapt cultural" și, în plus, interpretarea "încrucișării dintre subiect și obiect" trebuie să fie una "hermeneutică, și nu dialectică" (pentru întregul context vezi nota 37 din capitolul de față). Subiectul transcendental constituie la Kant obiectul cunoașterii. Analizând condițiile de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a priori-ul pur, am adăuga noi -, deoarece trebuie să îndeplinească "un șir de cerințe". Riedel are în vedere patru asemenea condiționări, la care ne-am referit deja pe parcursul lucrării și pe care acum le putem sintetiza astfel: integralitatea 83, istoricitatea 84, relativitatea 85 și premisa unui Lebenszusammenhang ca ultim dat, dincolo de care nu se mai poate trece 86. Concluzia lui Riedel este aceea că ne aflăm în fața unor "premise ce contrazic cu necesitate acea idee tradițională a unui subiect al
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
36 H. Schnädelbach, ibid. 37 Această încrucișare, arată Schnädelbach, "a fost considerată inițial o greșeală de construcție. În realitate însă, aici se impun iluminismul istorist și istorismul, care nu mai admit ca subiectul cunoașterii istorice să se autoexcludă de la principiul istoricității oricărui fapt cultural. Apoi, receptarea hermeneuticii recomandă ca și încrucișarea dintre subiect și obiect să fie interpretată hermeneutic, și nu dialectic", ca la Hegel. "<<Cercul hermeneutic>>, care viza inițial doar structura comprehensiunii unui text, devine încă de aici și nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
79 Ibid., p. 92. 80 Ibid., p. 94. 81 Ibid., p. 96. 82 Apud ibid., p. 96. 83 "Condițiile conștiinței trebuie să fie concepute integral", ceea ce înseamnă "în unitatea cunoașterii (reprezentare), evaluării (sentiment) și acțiunii (voință)" M. Riedel, ibid. 84 Istoricitatea condițiilor conștiinței pleacă de la "realitatea lumii exterioare", "realitatea lumii comune oamenilor" și "realitatea timpului ca armătură de bază a lumii vieții trăite și a istoriei" (ibid.). 85 Condițiile conștiinței nu mai îngăduie "o soluție <<absolută>> a problemei cunoașterii", astfel încât "nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
categoriile lui Dilthey drept "categorii reale" (s.n.), care "se raportează comprehensiv la întreaga realitate". El le diferențiază astfel de cele kantiene (socotite "categorii ale rațiunii întemeietoare") și conchide că "acest lucru implică transformări în utilizarea lor, fapt care le conferă istoricitate"21. Analizând apriorismul relativ al lui Dilthey, noi ne-am referit deja la adaptabilitatea formelor, dar și la constituirea lor istorică, așa că am avut în vedere chiar mai mult decât niște "transformări în utilizarea lor" (vezi II, 2Ba și II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
precizăm că tocmai unitatea relației dintre act și conținut constituie "structura sufletească" pe care se edifică științele spiritului; așa cum am arătat, ea trebuie interpretată ca o relativizare a formelor apriorice ale conștiinței în virtutea unei "conceptualizări sprijinite pe <<viața însăși>>", pe istoricitatea trăirii (vezi II, 2Ba). În acest context semnalăm și o notă a autorului la Construcția lumii istorice...: "De aici se deschide o perspectivă asupra temei logice privitoare la reducerea formelor gândirii discursive la modurile de exprimare a raporturilor conținute în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
capitolul anterior am analizat pe larg motivele care ne determină să adoptăm această poziție și să avansăm ideea relativizării apriorismului (vezi II, 2Ba și II, 2Be). Credem că aici este suficient să reamintim doar faptul că în condițiile istoricizării conștiinței istoricitatea, mobilitatea și adaptabilitatea unor structuri variabile, "deschise", este cu totul improprie apriorismului tradițional, ale cărui "forme închise", atemporale și rigide Dilthey le acuză fățiș (vezi I, 3C). Apoi să ne amintim că până și succesiunea conceptelor în decursul istoriei este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
75. De altfel, în capitolul anterior când ne-am referit la suprimarea distincției dintre subiect și obiect la nivelul trăirii am vorbit despre o "unitate structurală" variabilă. Dar ținem să subliniem că această "unitate sufletească" reprezintă totuși chiar și în istoricitatea ei o condiție de posibilitate a experienței. Cu toată relativizarea pe care o suferă la Dilthey, ea constituie o formă de anterioritate logică, astfel încât rămâne apriorică în raport cu un conținut dat (vezi II, 2Ba). Când analizează această unitate, Riedel remarcă implicit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în prezent"80. De asemenea, am văzut că tot V. Drăghici vorbește atât despre faptul că aceste "condiții <<reale>> ale conștiinței nu mai sunt situate într-un subiect transcendental al cunoașterii", ci într-un Lebenszusammenhang, cât și despre "transformările și istoricitatea pe care le implică utilizarea acestor categorii" (vezi II, notele 84 și 86, precum și III, 1C). Prin urmare, pentru Dilthey, categoriile nu sunt inițial constitutive pentru actul cunoașterii, ci apar numai ca "dobândite" prin deducție, alcătuind acea structură psihică secundară
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de enunțuri și, în fine, de viziuni asupra lumii nu sunt date din capul locului; ele se conturează abia pe baza unor expresii individuale care, pe de o parte, se corelează cu cele înrudite, constituind astfel o tipologie (descoperită în istoricitatea ei, și nu inventată speculativ), iar pe de altă parte se integrează cu sau fără voia lor într-un context spațio-temporal și cultural, unde interacționează cu cele neînrudite cu ele, alcătuind un dialog polemic prin replica pe care o dă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey sunt temporale și mobile. Tocmai de aceea credem că nu putem vorbi în cazul lui Dilthey așa cum face Lieber 160 despre absența unei autentice istoricități în ceea ce privește ideea unei rațiuni istorice. Drept argument, autorul amintit invocă o anumită invariabilitate a structurii spirituale în raport cu "corelațiile acțiunilor, centrate în ele însele". Nu atât poziția lui Lieber, cât mai cu seamă noul context deschis de corelațiile comprehensiunii ne determină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
celorlalți reprezentanți ai istorismului se raportează "numai la indivizi istorici"165. Subliniem istorici, întrucât am văzut că, altminteri, individul ("ca esență izolată") nu e decât "o pură abstracție", și numai când acesta este integrat într-o geschichtliche Welt își dobândește istoricitatea. În Der Aufbau..., autorul arată că tocmai de la aceasta pornește orice "interpretare (Deutung) a vieții", ca metodă hermeneutică specifică științelor spiritului: Ceea ce cunoaștem este un context al vieții și al istoriei în care fiecare parte are o semnificație" (s.n.). Fiecare
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la bază o conștiință psihologică structurată teleologic, care pleacă de la singularul vieții, de la Lebenserfahrung (fără a omite aici acele presupoziții despre care am vorbit deja175), și ajunge la principii, la uniformitățile abstracte, pentru a afirma și a realiza prin dinamismul istoricității corelațiile și valorile vieții. Sufletul trebuie să-i dea acestei totalități propria lui formă, să caute să exprime diversitatea conținuturilor ei într-un singur concept, într-o singură semnificație și valoare" (s.n.), e de părere și Simmel în Vom Wesen
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în istorie"1, susține filozoful german, însă nu în sensul hegelian al întrupării Spiritului obiectiv și supratemporal în istorie, ci în sensul unei comprehensiuni imanente, dezvoltate pe calea inducției (vezi III, 5). Pentru înțelegerea categoriilor trebuie să ținem seama de "istoricitatea" lor. Am arătat de altfel că Dilthey caută "esența filozofiei" în istoria filozofiei și fundamentul cunoașterii în istoria cunoașterii, pentru că, potrivit opiniei sale, există configurații spirituale specifice fiecărei epoci, iar nu o configurație unică, general umană. Vorbim atunci despre o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]