284 matches
-
în curiozitatea individuală: termometru, cântar, tensiometru în casă. Spiritul Renașterii și al sec. XVII este ilustrat și de atoateștiutorul Théophraste Renaudot (1586 - 1653). Liber în gândire, sensibil la nou, plin de energie și dorință de afirmare, medicul Renaudot este și istoriograf și jurnalist. Făcuse studii la Montpellier și își însușise spiritul novator al acestei universități, care ca și cea din Salerno, prefigura spiritul Renașterii. El susține folosirea medicamentelor chimice ca antimoniul, înființează publicația La Gazette sistematizată pe domenii, și-l contrazice
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe alte poete din perioada Renașterii în curentul liricii feminine inspirate de Francesco Petrarca (1304-1374), savant, poet și umanist, autor al unor lucrări autobiografice, istorice și filosofice, al volumelor de versuri Canzoniere și Rime și de Pietro Bembo (1470- 1547), istoriograf și bibliotecar al Republicii Venețiene, autor al unor volume de poezii și de dialoguri. Poetul german Rainer Maria Rilke a apreciat mult poezia sensibilă a Gasparei Stampa. Reproducem un sonet: Cum știe cel ce-așteaptă-a fi o vreme lipsit de hrana
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Curte, și diplomaților veniți la Curte, ceea ce-i alimenta orgoliul inteligentei metrese. Cu fleru-i artistic, Athénaïs l-a secondat pe Regele Soare în activitatea de mecenat. Ea a fost aceea care i-a susținut pe Racine și pe Boileau ca istoriografi regali, pe La Fontaine ce i-a dedicat un grupaj de fabule. I-a comandat lui Molière o piesă de teatru despre viața de Curte și celebrul dramaturg a răspuns cu Les amants magnifiques. Favorita Regelui Soare era atent preocupată să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
posibilului, nu este credibilă pentru spectator. Pentru docți, autenticitatea unui fapt nu ar putea fi considerată drept un garant de verosimilitate. Adevărul nu este întotdeauna verosimil. După Chapelain, care reia, în Prefața la Adone, distincția lui Aristotel, este de datoria istoriografului să relateze ceea ce este adevărat și specific, nu a autorului dramatic care are drept sarcină să arate ceea ce este verosimil și general. Concluzia trasă de el de aici diferă totuși de cea a lui Aristotel, pentru că el declară că un
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
verificări, permițând surprinderea contradicțiilor lui și favorizând, Într-o anumită măsură, procesul prin care conținuturile lui au devenit mai logice și s-au abstractizat. 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și, oricare ar fi fost originea reală a acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Roma penații din Troia și pe Vestaxe "Vesta"; Romulusxe "Romulus", fiul lui Martexe "Marte", și Numa Pompilius Întemeiază instituții sacerdotale, calendare, rituri, locuri de cult. Se subliniază caracterul istoric al sărbătorilor celebrate În cursul anului (Verrius Flaccus; Ovidiu, Faste); poeți, istoriografi și filozofi (Gnaeus Nevius, Quintus Ennius, Titus Livius, Vergilius, Horațiu) dezvoltă o ambițioasă teologie a istoriei ce rămâne legată, prin intermediul anumitor rituri, de religia practicată efectiv (sărbătoarea Întemeierii cetății Romei; ludi saeculares; natales templorum; cultul imperial). Granițele dintre religia romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În saga și mituri, care au fost primite În mitologia romană Încă din perioada regilor sau a republicii, În legătură sau prin analogie cu tradițiile preexistente. Pe acest substrat devin mai ușor de Înțeles conexiunile pe care un important istoriograf, autor al unei istorii greco-romane cu tendințe universaliste, le-a reconstruit la sfârșitul perioadei republicane (Dionysosxe "Dionysos" din Halicarnas, Antiquitates Romanae, 1, 32, 3-5). Conform opiniei acestuia, arcadienii s-au stabilit la poalele Palatinului, au Întemeiat Înainte de toate un sanctuar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Macrobius arată cât a fost de intensă discuția despre Penații romani, discuție ce a durat o jumătate de mileniu: Nigidius Figulus (Despre zei, cartea a XIX-a), Cornelius Labeo și Hyginus (amândoi au scris Despre Penațixe "Penați"), Cassius Hemina, istoriograful, și, firește, Varro. Nu am epuizat nicidecum argumentele și asocierile pe care le-a elaborat Varro ca să explice sub aspect teologic cultul fundamental al republicii romane; vrem doar să punem În evidență angajamentul personal ce pare să se afle sub
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nici o categorie autentică de valori nu are un adevărat echivalent. Nu există veritabili înlocuitori, în practică, literatura poate, evident, să înlocuiască multe lucruri - călătoria sau șederea în țări străine, experiența directă, viața trăită de altcineva ; și poate fi folosită de istoriografi ca document social. Dar are oare literatura o funcție pe care nimic altceva nu poate s-o îndeplinească atât de bine ca ea ? Sau este cumva literatura doar un amalgam de filozofie, istorie, muzică și imagini artistice care, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]