1,396 matches
-
lui Tedaldi publicat de V. Minuti, "Relazione del commissario Gio. Batistă Tedaldi sopra la città e îl capitanato di Pistoia, nell'anno 1569" [în realitate 1570], în Archivio storico italiano, ser. V, X, 1892, pp. 302-331. 33 La această tradiție istoriografica a unei Pistoia care "nu a fost niciodata sub dominația Florenței" a aderat și istoricul Fioravanti care a scris în secolul al XVIII: Fioravanti, Memorie storiche, pp. 39-46. În general, pentru studierea autonomiilor orașelor toscane, vezi E. Fasano Guarini, "Potere
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
să remedieze această situație, a trebuit totuși să se adapteze și el, așa cum o dovedesc omiliile sale, compuse la nivelul credincioșilor și al supușilor săi. Un istoric precum Grigorie de Tours ar fi de neconceput în Italia, iar concepția lui istoriografică este la antipodul concepției lui Cassiodor sau a lui Iordanes. Nu întîmplător Grigorie cel Mare a încercat de mai multe ori să facă ordine în Biserica din Gallia și nu întîmplător cel mai mare poet din Gallia, din a doua
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă în 591, încheindu-și cronica puțin înainte de moartea sa. Aceasta nu înseamnă însă că istoria sa e lipsită de interes; dimpotrivă, scrierea s-a bucurat din nou de atenție în ultimii douăzeci de ani ca urmare a înnoirii teoriilor istoriografice: dacă în trecut cercetătorii vorbeau despre „naivitatea” și „simplitatea” lui Grigorie, conferind termenilor o semnificație negativă, astăzi istoricii sînt mai interesați de evenimentele din istoria locală, de viața celor umili, de mentalități și chiar de superstițiile celor ignoranți. Ei sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
439 și fusese terminată la puțin timp după acel an; cea de-a doua trebuie să se fi încheiat cel puțin înainte de 450, pentru că și din aceasta rezultă că împăratul Theodosius al II-lea era încă în viață. b) Criteriile istoriografice ale lui Socrate Structura operei, amintită mai sus (fiecare carte corespunde domniei unui împărat), e o dovadă a efortului lui Socrate de a împăca istoria Bisericii, căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, față de care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
căreia el îi acordă o importanță specială, cu istoria imperiului ca atare, față de care, în schimb, nu manifestă un interes deosebit. Prin aceasta se deosebește de Eusebiu și la fel ca el va proceda și contemporanul său, Sozomen. Noutatea concepției istoriografice a lui Socrate va fi explicată chiar de către autor, în prefața la cartea a cincea, unde expune planul lucrării sale, care probabil stîrnise deja critici din cauza atenției excesive acordate istoriei împăraților, văzută ca parte componentă a istoriei Bisericii. Socrate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aderent de la bun început la noile directive istoriografice ale ceea ce el însuși a numit „triada critică”, în care îi includea pe Nicolae Iorga, Ioan Bogdan și Dimitrie Onciul, Vasile Pârvan va fi următorul mare istoric care va aduce într-adevăr o schimbare majoră de perspectivă în viziunea istorică
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
sau de fraudatori ai ideii.”29 Era, în fond „un elogiu al devoțiunii pentru idee, al autenticității și activismului”30, întru totul meritat la capătul unei vieți scurte, dar bogată în proiecte mărețe și în realizări din rândul cărora aportul istoriografic rămâne, peste timp, cel mai reprezentativ
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92818]
-
istoria umanismului românesc, Cluj-Napoca, 1979, passim; Dicț. lit. 1900, 142-147; Radu-Ștefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, București, 1982; Velculescu, Scriere, 96-111; Mazilu, Vocația, passim; Mazilu, Recitind, I, passim; Dumitru Velciu, Miron Costin. Raporturile literare cu contemporanii și posteritatea sa istoriografică, București, 1995, 92-123; Svetlana Korolevski, Motive comune în opera lui Miron Costin și a lui Constantin Cantacuzino, în Un veac de aur în Moldova (1643-1743), coordonator Virgil Cândea, îngr. Pavel Balmuș, Chișinău-București, 1996, 113-125; Dicț. esențial, 126-128. C.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286066_a_287395]
-
Dan Mănucă, Iași, 1973; Junimea și junimiștii. Scrisori și documente inedite, îngr. și introd. Ion Arhip și Dumitru Vacariu, Iași, 1973; Dan Mănucă, Critica literară junimistă, Iași, 1975; ed. 2 (Principiile criticii literare junimiste), Iași, 2000; Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice, Iași, 1976; Dicț. lit. 1900, 473-476; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983; Discursuri parlamentare junimiste, îngr. și introd. Liviu Papuc, Iași, 2000; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
apar În text redau forma unui cuvânt sau a unei expresii utilizate de autor. Numele, transliterate În fiecare ediție cu o anumită indecizie - de la etnonimie și topografie la onomastică -, au fost „aduse la zi” și transcrise În acord cu standardul istoriografic. Opțiunea „budism” În loc de „buddhism” aparține editurii. Edițiile germană și engleză au fost comparate În mai multe rânduri pentru a obține o acuratețe suplimentară a ediției restitutive În limba română. Am făcut apel și la al doilea volum al ediției engleze
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
post-renascentiști sunt bogate, iar pentru Începutul secolului al XIX-lea există o cantitate apreciabilă de memorii, În schimb pentru Buhara (orașul și zona), Honigberger are toată dreptatea să-i menționeze raritatea În chiar al doilea paragraf al cărții. Un examen istoriografic mai aprofundat arată că foarte puțini călători europeni fie au trecut, fie au supraviețuit trecerii prin Buhara, mai ales din cauza atitudinii musulmanilor. La Buhara, marele predicator anglican (dar anterior evreu german convertit la catolism) Joseph Wolff, un cunoscut al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
toate celelalte. Nu Încerc acum să refac istoria acestei penibile etape preliminare, care a durat șase luni. Mi-a trebuit o voință de fier căci, de mai multe ori, eram gata să renunț și să mă Întorc la distracțiile mele istoriografice. Din fericire scrisoarea lui Honigberger Îmi arăta că lucrurile acestea pot fi Înfăptuite, și asta Îmi da mereu curaj” (56-57). Pe pagina următoare, naratorul comentează: „A trecut de-a dreptul, pare-se, la acea dificilă experiență a ritmării respirației, pr³ñ³y³ma
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
inițierii care nu se mai fixează prin raportul direct dintre maestru și discipol, nici măcar pe contemporaneitatea lor, așa cum nici Zerlendi nu se sprijină decât pe anumite relatări stranii referitoare la Honigberger, autor la care a ajuns din Întâmplare (prin „distracțiile istoriografice”) - Însă datorită dobândirii și asumării aceluiași secret, Întâmplarea se reproduce mai departe stabilind un mic lanț inițiatic (Honigberger-Zerlendi-Eliade) care se scufundă imperturbabil În oceanul personajelor și cititorilor. Cu cât ultimele două verigi Își concentrează mai puternic apartenența la nucleul secret
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Începe stimulator, dar premonitoriu incomplet În respectul pentru erudiția temeinică, pentru structura dosarelor științifice, pentru semnificația respectului major și pedagogic pentru trecut, pentru formele de trecut cele mai ample și mai coerente. Sfârșește la fel de stimulator În pasiunea pentru transcenderea sufocării istoriografice, a dimensiunilor memoriei istorice globale, și În aderența percutantă la un sens al prezentului, mai degrabă decât al oricăror forme de trecut. Chiar În ultimul citat, incombustibilitatea „verificată” de „știință” e, pentru el, mai prezentă decât momentul istoric, plin de
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
semene cu niște rutieri rămași În coada unui pluton ciclist, părând, În tabloul unitar al cursei, doar niște spectatori mai rapizi - atunci când nu se declară Învingătorii celei care, lipsită de miză, urmează. Oricât de dure ar fi consecințele acestei Întârzieri istoriografice, nu trebuie preluată nici terapia culturală a frisonului; de altfel, referința (velodromul eventual) nu este, la noi, exclusiv fixată prin raporturile cu Occidentul. Windisch scria istoria indianisticii germane pe vremea bătrâneții lui Honigberger, Barthold Își Începuse cursurile cu tema legăturilor
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
rezumat al ei - pentru că sunt Încă rare cazurile În care despre Honigberger s-a scris pornind fie de la lucrările lui, fie de la rolul pe care l-a jucat În Europa și Asia. Aceste imprecizii merg desigur până la tentative de anexare istoriografică. Unii Îl consideră de origine maghiară, din pricină că a sa „native country”, la finele secolului al XVIII-lea, este Transilvania - și Îl numesc Márton János Honigberger 1. Alții (medicii homeopați din India) Îl cred, naivi, un francez (Jean-Martin2) și nu puțini
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de a surprinde împrejurările interne în care are loc lovitura de stat de la 10/11 februarie 1866, dar și modul în care reacționează diplomația europeană la vestea instalării pe tron a unui prinț străin este una deplin justificată. În ciuda contribuțiilor istoriografice importante de până acum, multe întrebări își mai așteaptă încă răspunsul. Iar pentru unele din ele, lucrarea de față vine cu soluționări pertinente și bine argumentate. Cartea se oprește asupra unui aspect delicat, explicând cum a fost posibil ca entuziasmul
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
-ne și ne mântuiește pe noi! Înscrierea corectă în Sfânta Tradiție sau Predanie reprezintă cerința fundamentală pentru orice creștin autentic. Astfel, îndemnul deloc de neglijat Înapoi la Tradiție! ar putea fi reformulat prin apelul revigorant Înainte la Sfânta Tradiție! Discursul istoriografic și prin extensie, discursul intelectual, trebuie să țină cont de toate aceste realități intrinseci ale noțiunilor de Biserică, Tradiție și națiune atunci când încearcă contextualizarea lor într-un cadru specific. Printr-o punere corectă a acestor termeni în ecuația unei dezbateri
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
secolul XX, Paul Nistor Putere și destin, Sol Shulman România post 1989, Catherine Durandin & Zoe Petre Zamolxis. Realitate și mit în religia geto-dacilor, Ioan Marius Grec 1 Florea Ioncioaia, Revolta ierarhiei. O discuție asupra temei elitelor și a proiecției sale istoriografice, în Xenopoliana, Buletinul Fundației Academice A. D. Xenopol, Iași, an IV, nr. 1-4, 1996, p. 56: "Dezbaterea asupra elitelor apare sub forma mai multor categorii de enunțuri culturale. Pe de o parte, avem un discurs științific, ale cărui mijloace și finalități
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
a unor realizări modeste, precum și logica sa democratică au devenit problematice din perspectiva instituționalizării canonului și a profesionalizării practicilor literare. Intrarea literaturii române în școală, cristalizarea listei de autori clasici la începutul secolului al XX-lea și fixarea unei reprezentări istoriografice a literaturii care a culminat cu monumentala lucrare a lui G. Călinescu au făcut mitul unei productivități difuze, dacă nu inoperant, cel puțin inutil. Cu cât literatura română își definea conținutul, cu cât se stabiliza lista de texte reprezentative, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
adevăr". În fenomenologia prezentată de Nietzsche, nihilismul incomplet se manifestă în diferite cadre și forme: • în cadrul cunoașterii științifice, manifestări de nihilism incomplet sunt pozitivismul și explicarea naturalistă, cauzală și mecanicistă a universului; acestora li se adaugă în științele spiritului pozitivismul istoriografic al științelor istorice, care își află formularea filozofică în istoricism; • în cadrul politicii, nihilismul incomplet se manifestă ca naționalism, șovinism, democratism, socialism și anarhism (nihilismul rus); • în sfârșit, în cadru artistic sunt manifestări de nihilism incomplet naturalismul și estetismul francez. Numai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și critic. Aici, în sfârșit, Nietzsche este menționat într-un punct și pentru o chestiune decisivă. Dar în termeni care par ca oscilanți și ambivalenți: Heidegger alternează aprobarea cu respingerea, aprecierea pozitivă cu reticența. Prin intermediul triplei sale articulări a experienței istoriografice, Nietzsche ar fi surprins aspectul esențial al istoriografiei, avantajele și dezavantajele sale pentru viață, ilustrându-le în mod incisiv și convingător. Imediat după aceea însă, Heidegger își corectează elogiul: nici necesitatea triplei articulări a experienței istoriografice, nici fundamentul unității sale
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sale articulări a experienței istoriografice, Nietzsche ar fi surprins aspectul esențial al istoriografiei, avantajele și dezavantajele sale pentru viață, ilustrându-le în mod incisiv și convingător. Imediat după aceea însă, Heidegger își corectează elogiul: nici necesitatea triplei articulări a experienței istoriografice, nici fundamentul unității sale nu ar fi fost identificate și demonstrate de Nietzsche în termeni suficienți. După cum explică acesta, cu o teză scrisă nu întâmplător în cursive, Nietzsche nu ar fi văzut decât faptul că "tripla ipostază a istoriografiei se
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reia analiza istoricității preluând cele trei determinări nietzscheene ale istoriografiei de tip monumental, anticvarial și critic, conform strategiei sale de apropriere care îi caracterizează modul de a se confrunta cu filozofi din trecut importanți pentru el, vizând așadar nu reconstrucția istoriografică a filozofiei acestora, ci surprinderea logicii problemelor detectate de aceștia, căutând să solicite astfel o formulare mai radicală în scopul propriului proiect filozofic. O strategie practicată până atunci mai ales în cazul lui Aristotel și Kant, și care prin forța
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de forța de a judeca și de a decide, așadar de a acționa. La sfârșitul modernității în loc să funcționeze prin intermediul asimilării critice a tradiției, ca orizont și rezervor din care să extragă conținuturi și motive pentru a proiecta viitorul povara înțelegerii istoriografice a istoriei ajunge să sufoce și să paralizeze acțiunea. Relativismul și scepticismul, pesimismul și nihilismul sunt momente ale drumului care duce către epuizarea istoriei, înțeleasă ca evoluție liniară a progresului și mărețului său destin. Pentru a confirma acest proces își
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]