1,394 matches
-
bine remarcă Bogdan Murgescu, această critică lipsește și este considerată „un atac la persoană, ceea ce viciază climatul din interiorul breslei” (p. 50). Trei motive par a fi cauza acestei preponderente atitudini necritice. În primul rînd, este vorba despre lipsa argumentelor istoriografice, și de aici lipsa criteriilor de evaluare a unui text istoriografic. Cel mai adesea, argumentația istoricilor ia forma unei Înlănțuiri mai mult sau mai puțin cauzale de fapte, evenimente sau acțiuni ale unor personaje considerate importante pentru respectivul capitol istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
atac la persoană, ceea ce viciază climatul din interiorul breslei” (p. 50). Trei motive par a fi cauza acestei preponderente atitudini necritice. În primul rînd, este vorba despre lipsa argumentelor istoriografice, și de aici lipsa criteriilor de evaluare a unui text istoriografic. Cel mai adesea, argumentația istoricilor ia forma unei Înlănțuiri mai mult sau mai puțin cauzale de fapte, evenimente sau acțiuni ale unor personaje considerate importante pentru respectivul capitol istoric. Or, la acest nivel, orice critică poate fi foarte ușor Înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ultim, un veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este În Întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi cel al unei științe exacte, ci de faptul că nu există nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
veritabil deus ex machina, este acela că realitatea este prea complexă pentru a fi rezumată În cîteva cuvinte. Complex este cuvîntul-cheie care relevă insuficiența argumentativă și conceptuală a respectivului text/discurs. Un al doilea motiv este lipsa conceptelor istoriografice. Textul istoriografic este În Întregime deconceptualizat, iar limbajul este comun. Nu este vorba aici de a acuza istoricii că nu folosesc un limbaj excesiv de conceptualizat, cum ar fi cel al unei științe exacte, ci de faptul că nu există nici măcar un lexic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1924, cu publicistica literară și culturală, la „Dacia”, „Dobrogea juna” și „Strălucitorul” (Constantă). Aproape trei decenii va fi prezent în numeroase periodice cu studii de folclor comparat, în care literatura populară română este raportată la spațiul spiritual balcanic, cu referiri istoriografice și critice la viață și opera unor scriitori români și străini, cu analize și comentarii privind relațiile literar-artistice dintre popoarele nord- si sud-dunărene, cu articole culturale și reportaje pe teme diverse. Colaborări substanțiale semnează în periodicele „Dimineață”, „Convorbiri literare” „Viața
IORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287604_a_288933]
-
nord-dunăreni ai Imperiului latin de la Constantinopol: regii cumani Jonas și Soronius (Ovidiu Pecican) 37 Ortodoxie și catolicism în spațiul extracarpatic în evul mediu. Observații pe marginea unei relații conflictuale (Flavius Solomon) 43 Geneza națiunilor medievale în Europa Est-Centrală. Câteva repere istoriografice (Aurelia Felea, Mihai Felea) 53 PRIVINDU-NE CU OCHII CELORLALȚI Cauze ale părăsirii Moldovei de către armeni la sfârșitul secolului XVII (Marius Chelcu) 73 Implicații românești ale bătăliei de la Poltava (Veniamin Ciobanu) 83 „România“ anilor 1854-1856: mărturii străine adnotate (Dumitru Vitcu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Memoriale (2001); Idei și forme istorice (2003); A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană (seria) ș.a. Mai multe restituții monografice și analize teoretice privind istoria și rolul ei în societatea românească modernă a făcut Al. Zub în lucrările: Junimea, implicații istoriografice (1976); A scrie și a face istorie (1981); Biruit-au gândul: note despre istorismul românesc (1983); De la istoria critică la criticism (1985); Cunoaștere de sine și integrare (1986, 2003); Istorie și istorici în România interbelică (1986, 2003). În același interval
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
șaptezeci de ani, academicianul Alexandru Zub își continuă impresionanta muncă de explorare și de interpretare a trecutului românesc modern și contemporan într-un ritm și cu rezultate care stârnesc uimirea. Cele mai recente cărți ale istoricului reunesc paginile de publicistică istoriografică esențiale pentru înțelegerea procesului de racordare a scrisului nostru istoric la performanțele euroatlantice în domeniu. Dar ele sunt și mărturia unui spirit civic viu, neliniștit și responsabil, dornic de a da seama în fața comunității despre participarea - cu uneltele conștiinței cetățenești
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este însă binevenit, oferind accesul la problematica trecutului unui public cultural mai larg. Nu este de mirare că Al. Zub își focalizează astăzi atenția asupra acestor modalități și interogații. Odinioară, în timpurile încremenite ale comunismului, când marile figuri ale modernității istoriografice românești erau încă ocultate de ultimele reflexe ale stalinismului, el s-a dedicat restituirii exemplare a lui M. Kogălniceanu, Vasile Pârvan și A. D. Xenopol. Monografiile respective jalonează înțelegerea evoluției disciplinei și, într-un plan a cărui geometrie pare deja să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pârvan și A. D. Xenopol. Monografiile respective jalonează înțelegerea evoluției disciplinei și, într-un plan a cărui geometrie pare deja să se întrevadă mai bine, ele focalizează biobibliografic asupra unor personaje-cheie ale unei linii de evoluție care a fost nu numai istoriografică, ci, adeseori, și general culturală, ba chiar și politică. Alte monografii ale aceluiași autor, descriind cercuri mai largi, s-au dovedit decisive în înțelegerea unor curente istoriografice și de idei precum cele din cadrul Junimii (Junimea. Implicații istoriografice, * Publicat în „Anuarul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra unor personaje-cheie ale unei linii de evoluție care a fost nu numai istoriografică, ci, adeseori, și general culturală, ba chiar și politică. Alte monografii ale aceluiași autor, descriind cercuri mai largi, s-au dovedit decisive în înțelegerea unor curente istoriografice și de idei precum cele din cadrul Junimii (Junimea. Implicații istoriografice, * Publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, XLI, 2004, p. 722. 20 OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
fost nu numai istoriografică, ci, adeseori, și general culturală, ba chiar și politică. Alte monografii ale aceluiași autor, descriind cercuri mai largi, s-au dovedit decisive în înțelegerea unor curente istoriografice și de idei precum cele din cadrul Junimii (Junimea. Implicații istoriografice, * Publicat în „Anuarul Institutului de Istorie «A. D. Xenopol»“, Iași, XLI, 2004, p. 722. 20 OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din istoriografia interbelică (Istorie și istorici în România interbelică, 1989). Reeditate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
OVIDIU PECICAN 1976), al așa-numitei „Școli critice“ (De la istoria critică la criticism, 1985) ori din istoriografia interbelică (Istorie și istorici în România interbelică, 1989). Reeditate într-o serie compactă, de opere, toate aceste cărți, referitoare la personalități și mișcări istoriografice s-ar constitui - vizibil, de astă dată - într-o istorie a scrisului nostru modern și contemporan despre trecut, impresionantă prin valoare și amploare, mult diferită de ceea ce deocamdată există (sintezele lui Lucian Boia și Pompiliu Teodor în câte un singur
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de intensă activitate. Cea dintâi - duală - este dimensiunea programatică a tuturor inițiativelor sale științifice și stăruința cu care aceste inițiative au fost duse la bun sfârșit. Dl. Zub a început prin a-și crea instrumentele de lucru în perspectiva restituțiilor istoriografice la care se gândea. Eruditele bibliografii dedicate lui Kogălniceanu (1971), Xenopol (1973) și Pârvan (1975) - singurele și, neîndoielnic, cele mai complete, până la această oră - continuate prin editarea scrierilor acestora (V. Pârvan, Corespondență și acte, 1973; M. Kogălniceanu, Opere II (Scrieri
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
marginea concepției și a operei istorice a lui Mihail Kogălniceanu (1974) și prelungită prin cercetările * Publicat în „Analele Științifice ale Universității «Al. I. Cuza» din Iași“, Istorie, tom L, 2004, p. 341-344. 22 ALEXANDRU-FLORIN PLATON dedicate istoriografiei Junimii (Junimea, implicații istoriografice, 1976), prefacerilor scrisului istoric românesc de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX (De la istoria critică la criticism, 1985) și evoluțiilor, din același unghi, din perioada interbelică (Istorie și istorici în perioada interbelică, 1986) volum care - reeditat de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
gândul: note despre istorismul românesc, 1983; Cunoaștere de sine și integrare, 1986 etc.), al căror rost a fost de a le completa pe celelalte, întregindu-le perspectiva. În același timp - și aceasta ar putea reprezenta a doua coordonată a proiectului istoriografic desfășurat de Al. Zub - monografiile sau câteva din studiile dedicate celor trei cărturari români au fost tălmăcite, într-o formă, desigur, mult mai contrasă, și în limbi străine, tentativă menită de a recupera, atât cât se putea în împrejurările din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
precare, tradiția antebelică a deschiderii spre Europa și a dialogului între specialiști. În această privință, profesorul Zub a dat dovadă de o consecvență ieșită din comun, străduindu-se, într-un chip la fel de programatic precum cel oglindit de marile sale inițiative istoriografice, să probeze că, în pofida vremurilor, scrisul istoric românesc mai putea fi încă, cel puțin pe alocuri, sincron cu direcțiile epistemologice de pe continent sau cu unele din inițiativele istoricilor europeni. Nu altul este rostul unor culegeri de studii, precum Culture and
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ar fi arătat viața domniei sale, dacă vechiul regim nu s-ar fi prăbușit. În micul său birou de la Institut, înconjurat de un teanc din ce în ce mai mare de cărți, Alexandru Zub ar fi continuat să lucreze metodic la proiectele sale de restituție istoriografică, producându-și scrierile în ritmul cu care ne-a obișnuit. Constrâns de împrejurările din ianuarie 1990 să-și asume o funcție de conducere pe care n-o dorise și pentru care - probabil - nu se simțea, atunci, pregătit, dl. Zub a știut
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devierea cruciatei la Zara, a urmat o deviere mai grandioasă, anume cucerirea Bizanțului de către aceiași cruciați. În absența unor izvoare decisive, controversele cu privire la rolul Veneției în determinarea acestei noi devieri sunt destinate să dureze cât timp se va menține interesul istoriografic pentru acest eveniment de însemnătate majoră în istoria europeană. Incontestabil însă e faptul că Veneția a fost principalul beneficiar al înlăturării puterii bizantine și al instalării unui imperiu latin la Bosfor. Numai astfel a • Ibidem; Denis A. Zakythinos, La conquête
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
die Rumänen. Eine historisch-religiöse Perspektive, în Okzidentbilder. Konstruktionen und Wahrnehmungen, Hrsg. von Ute Dietrich, Martina Winkler, Leipzig, 2000, p. 177 și urm. • Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 339. • Solomon, Die Rumänen, p. 29-30. GENEZA NAȚIUNILOR MEDIEVALE ÎN EUROPA EST-CENTRALĂ. CÂTEVA REPERE ISTORIOGRAFICE Aurelia Felea, Mihai Felea Problema genezei națiunilor medievale nu este una marginală în medievistica contemporană. În Germania investigații sistematice au fost întreprinse în anii 1965-1966 de către un grup de istorici de la Konstanz, iar în anii 1978-1988 specialiști din domeniu au
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
romani“. Construcții savante și memorie populară Publicarea, în anul 1972, a studiului cercetătorului maghiar J. Szűcs despre naționalitate și conștiința națională în evul mediu a constituit un adevărat eveniment 8. Ce-i drept, aproape trecut cu vederea. Într-un mediu istoriografic în care originile națiunii ungare au fost căutate de cele mai multe ori în preistorie, J. Szűcs susținea că națiunile sunt o construcție nouă, produs al modernității și al Marii Revoluții Franceze; chiar dacă la constituirea națiunilor moderne a lucrat desfășurarea istorică din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
posedă individul, însoțite de o • Mihai Sorin Rădulescu, În jurul noțiunii de elită, în „Anuarul Institutului de Istorie «A.D. Xenopol»“, Iași, XXX, 1993, p. 613-614 (în continuare: AIIX). • Florea Ioncioaia, Revolta ierarhiei. O discuție asupra temei elitelor și a proiecției sale istoriografice, în „Xenopoliana“, IV, 1996, nr. 1-4, p. 74. • Ibidem, p. 87. • Mihai Sorin Rădulescu, op. cit., p. 614. pregătire specială a acestuia 5. Pentru mulți dintre specialiști, însă, fundamental rămâne criteriul ierarhiei sociale, deci condiția apartenenței la una dintre clasele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
tematică, ca urmare a pătrunderii curentului umanist în Republica Nobiliară în condițiile schimbului reciproc cu patria umanismului, Italia. De altfel, influența polonă în spațiul cultural românesc a fost aceea care a contribuit substanțial la înnoirea societății românești în diverse planuri: istoriografic, religioase, înființarea de școli și tipografii. Esențială pentru primenirea societății a fost conștientizarea acestei nevoi de către elita autohtonă. Romanitatea neamului și latinitatea limbii - „pelerinajul simbolic la Râm“26 - au fost ideile dominante ale umaniștilor români, cărturari cu stagii de pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe, cu realizări notorii pe tărâm literar și artistic. Lor li se alătură chestiuni de natură religioasă și economică ale Patriarhiei din Constantinopol în care s-a implicat domnul, gândul presupus al
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
activă a elementului grec în spațiul balcanic în general și în cel românesc în special, în ciuda fluctuațiilor politico-economice, constituie un fenomen ce poate fi înscris în „durata lungă“, cerând a fi analizat sintetic și diacronic. Contrar opiniei încetățenite în vulgata istoriografică română, numeric, elementul grec nu s-a redus drastic după 1821, dar rolul i s-a diminuat treptat, prin efectele evoluției culturale, economice și politice a românilor. Ca urmare a desființării raialelor de pe Dunăre și a recunoașterii libertății comerțului prin
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]