350 matches
-
nou, veacul luminat este în același timp veacul progresului luminilor. Noțiunile devin din nou circulare și sinonime. Faptul de a fi efectiv contemporan, sincronic cu istoria, cu spiritul timpului dobândește pentru întâia dată prestigiu și valoare în ideologia românească. Acest istorism trăit și gândit autentic dovedește limpede că bazele Iluminismului românesc nu sunt abstract-metafizice, ci grefate organic pe ideea de devenire istorică. Faptul constituie o nouă rupere de nivel, de mentalitatea teologică în care prefacerea este negată, fixism specific oricărei culturi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
decât contradictorii, pentru ca sunt un factor antinomic al rațiunii. Din factualitatea empiriștilor și rigoarea iconoclastă a raționalismului clasic reies în secolul XIX pozitivismul lui Auguste Comte și filosofia istoriei. Scientismul (adevărul unic este doar cel probant prin metoda științifică) și istorismul (cauzele evenimentului istoric sunt doar manifestările materiale) constituie alte două modalități de ignorare a imaginarului, a gândirii simbolice, până și a raționamentului prin similitudine, precum este cazul metaforei. Orice imagine care nu este negarea unui fapt este suspectă și, pe cale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a gândirii simbolice, până și a raționamentului prin similitudine, precum este cazul metaforei. Orice imagine care nu este negarea unui fapt este suspectă și, pe cale de consecință, condamnabilă; la fel, arta, onirismul, devianțele mentale, viziunile mistice. Influența scientismului și a istorismului s-a resimțit atât de puternic în atitudinea generală, încât formele publice ale spiritului artistic (arhitectura, sculptura, arta decorativă) au fost reduse, prin politicile financiare ale cetății, la cele mai riguroase și simple expresii. Pe de o parte, aceste extreme
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Scopul lucrării rezultă chiar din sarcinile asumate, dar este și explicit formulat: „descătușarea memoriei istorice“, pentru ca „să redeștepte în sînul poporului ucrainean sentimentul demnității, măreției și respectului față de tradițiile naționale“ (p. 6), în condițiile respectării stricte a „principiului obiectivității și istorismului, determinismului, obiectivității“ (p. 7). Misiunea propusă și sarcinile asumate sînt de mare dificultate, chiar în condițiile în care autorul dispunea de un foarte bogat material faptic, adunat pe teren, și de lucrări de referință pentru interpretarea materialului. Bucovina constituie un
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
poartă semnătura lui Theodor Codreanu: "omul cel mai realist de pe pământ este omul care se roagă". "Argeș", nr. 10, octombrie 2006 Adrian LESENCIUC Despărțirea de modernitate În tentativa de conștientizare a poziției societății într-o dinamică a istoriei, îndepărtarea de istorism, analiștii contemporani ai sfârșitului modernității încearcă să definească un "loc geometric" în care se derulează, conform propriilor prognoze, programul vizat. Și în ciuda faptului că, în dinamica acestui proces, ideea de modernitate este înlocuită de cea de acțiune modernizatoare (v. Touraine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a incapacității de a [nu] vedea pădurea din cauza copacilor. Atunci soluția care rămâne este de situare în exterior, adică o despărțire de modernitate. Capcana în care cade oricine intenționează să se raporteze la ceea-ce-urmează-modernității este de a se raporta la istorismul forte. Dacă nu s-a greșit într-o privință în ceea ce privește fluctuațiile structurii disipative care caracterizează societatea actuală, așa cum prevăzuseră Prigogine și Toffler, de pildă, atunci acel punct de vedere privește depășirea istorismului. Prin raportare la modernitate (și la modernism, aici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la ceea-ce-urmează-modernității este de a se raporta la istorismul forte. Dacă nu s-a greșit într-o privință în ceea ce privește fluctuațiile structurii disipative care caracterizează societatea actuală, așa cum prevăzuseră Prigogine și Toffler, de pildă, atunci acel punct de vedere privește depășirea istorismului. Prin raportare la modernitate (și la modernism, aici cu înțelesul de ideologie a modernității), atât geomodernitatea, cât și celelalte structuri ținând de noul limbaj de lemn, și care presupun utilizarea prefixelor hiper-, para-, neo-, postetc. nu sunt altceva decât expresia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atât geomodernitatea, cât și celelalte structuri ținând de noul limbaj de lemn, și care presupun utilizarea prefixelor hiper-, para-, neo-, postetc. nu sunt altceva decât expresia unei incapacități de depășire a modernității, de rupere de structura muribundă. Sunt raportări la istorism, chiar dacă se încearcă o îmbrăcare a termenului în "cămașa de forță" a gândirii care identifică modernizarea cu dezvoltarea spiritului uman, triumful rațiunii cu cel al libertății, cu formarea națiunii sau cu victoria finală a justiției sociale. Există, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi inițial tratat la fel ca ceilalți (câtă vreme presupune legătura nominală cu modernitatea): transmodernismul (v. Th. Codreanu, Transmodernismul, Iași, Ed. Junimea, 2005). Numai că, în acest caz, chiar se realizează depășirea modernității. Nu o depășire temporală (așadar, în sfera istorismului), prin post(a se vedea problema coexistenței valurilor toffleriene), ci una spațio-temporală, printr-o situare dincolo, prin trans-. Despre pancronismul ideii de depășire completă vorbește însuși autorul, care face referire la studiile lui Ion Popescu-Brădiceni. În octombrie 2003 însă, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și limbii române. Din înfruntările asupra acestor chestiuni cu potențial inflamabil (originea, vechimea, continuitatea, prioritatea, latinitatea limbii române etc.) s-a degajat conștiința națională a românilor ardeleni. Conștiința națională a transilvănenilor a mustit în cadrul generației Supplex-ului sub presiunea unui "copleșitor istorism" care i-a purtat pe cărturarii Școlii Ardelene către un adevărat "cult al trecutului" (Prodan, 1984, p. 428). Descoperindu-și trecutul, românii și-au articulat o memorie colectivă care a stat la baza construirii unei identități naționale înzestrată ulterior cu
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
diverse țări europene și în Statele Unite își au ori-ginea, nu întîmplător, tocmai într-un anume mod de a se defini în raport cu unele componente semnificative pe care Bobbio le consideră fundamentale pentru curentele de gîndire ale filosofiei politice. De exemplu, în timpul istorismului și idealismului german, într-o tradiție culturală destul de impregnată de drept și marcată de importanța instituțiilor, știința politică a fost împinsă în direcția unei interpretări a fenomenelor politice, din perspectiva unui trebuie-să-fie, a căutării unei esențe, a unei concepții totalizatoare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
nații. În cultura tradițională a rromilor noțiunea de neam nu se referă la Înrudirea de sânge, ci la gruparea lor după elementele comune deja menționate. 4. Neamurile de rromi din România În ordinea evoluției lor profesionale și enumerate pe principiul istorismului, cele mai cunoscute neamuri de rromi din țara noastră sunt: - fierari - rromi care tradițional se ocupau cu prelucrarea fierului, inclusiv cu feroneria și lăcătușeria. Proveniți În parte din căldărari, aceștia confecționau unelte din fier, legau căruțe În fier și potcoveau
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
astăzi posibilă fără să se 1 op. cit., p. 270 73 țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică.”1 Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: „Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar încă, ce-și subsumează atitudinile și procedeele criticului, inclusiv notele impresioniste, detectabile și ele în mai vechile foiletoane, vădind însă și preocupări mai susținute pe latura informației biografice, a cercetării filologice, a studiului edițiilor etc.”3 Într-o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară „concretul necategorial”, „realitatea monadică”, pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și 1 Marian Popa - Dicționar de literatură română contemporană, București, Editura Albatros, 1971 113 patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
că profil cu "Chrestomaticul românesc", publică, începând din 1821, la Buda, sub titlul "Biblioteca românească", Zaharia Carcalechi. "Biblioteca românească" nu are preocupări strict literare, propunându-și să informeze pe cititori, dându-le cunoștințe despre istoria românilor, moravurile și legea lor. Istorismul iluminist avea să fie rezolvat aici în spirit cronicăresc, așa cum erau și vechile cronografe din Moldova, realizate după modele bizantine. Sfera literară era foarte redusă, de aceea s-a simțit nevoia să fie completată cu "anecdote sau povești trecătoare". "Bibliotecii
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
creștin-ortodoxe din România, pentru a coborî pe harta țării, din văzduhul nebulos al unei tradiții prea legate de oralitate (un fapt normal pentru „creștinismul cosmic”, pentru a relua formula clasică a lui Mircea Eliade, un mare indecis între perenialism și istorism - ca orice antimodern -, dar problematic pentru o istorie propriu-zisă a creștinismului românesc), o geografie simbolică indisociabilă de construcția continuă a identității naționale, în special de ceea ce eu am numit ontologie etnică. Nu ar fi simplu, fiindcă ar trebui depășite ambiguitățile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
care se detașează și de teoria lui A. N. Veselovski (1838 - 1906) și de grupul Akmeist, condus de N. Gumilov (1886 - 1921). În formula sa, “dialogismul reprezintă un termen dintr-o poetică realizată printr-un demers specific, în opoziție cu istorismul, determinismul, sociologismul, care au limitat literatura la reflectarea mediului ideologic și la reflectarea existenței și a vieții și au dogmatizat și absolutizat elementele ideologice de bază reflectate de artist în conținut. “<footnote Marian Vasile, M. Bahtin discursul dialogic, Editura Atos
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
un ansamblu de formații discursive de exemplu, ideologia ia naștere și se structurează ca o totalitate coerentă într-un spațiu de gîndire omogen care se menține dincolo de variantele individuale inevitabile. Dacă structuralismul căutase în discurs principiul genetic al omogenității, iar istorismul identificase raporturile ce dictează conținutul și manifestarea discursului în evoluția socială și istorică, demersul din Génèses du discours oferă o concepție integratoare deasupra opoziției istoric structural. Ideea fundamentală este că orice discurs își capătă identitatea prin prezența implicită și (sau
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de valoare nu mai e astăzi posibilă fără să se țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să iasă din istorismul propriu, participând din ce în ce mai mult la evoluția comună și sincronică." Tălmăcitorul lui Marcel Proust a fost un cunoscător profund al literaturii universale, îndeosebi al celei franceze și anglo-saxone. Într-un amplu eseu, Tradiția conceptului modern de poezie, Vladimir Streinu efectuează o
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
o noutate revelatoare, urmărind cu relativă fidelitate și aplicație evoluția criticului în planul ideologiei estetice: "Urmărită dincolo de paginile întâiului său volum, activitatea lui Vladimir Streinu atestă o ușoară evoluție (cu inevitabile concesii în favoarea pozițiilor refuzate inițială, în sensul unui anume istorism, oarecum fragmentar încă, ce-și subsumează atitudinile și procedeele criticului, inclusiv notele impresioniste, detectabile și ele în mai vechile foiletoane, vădind însă și preocupări mai susținute pe latura informației biografice, a cercetării filologice, a studiului edițiilor etc." Într-o caldă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
pe canavaua unei formații clasice de filiație maioresciană, fertilizată de un bergsonism nedogmatizat. El caută în opera literară "concretul necategorial", "realitatea monadică", pe care le reperează de fapt tot prin structuri, motive, mijloace literare. Atent la nuanțe, erudit dar refuzând istorismul, sociologismul, estetismul dar nu și patriotismul, V. S. nu pare a avea preferințe în alegerea subiectelor criticii. Prin supralicitare, el transformă opera într-un pretext pentru digresiuni și asociații filozofice sau morale." Reeditat în ", Dicționarul nu aduce nimic nou în
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
politică și culturală a lui Vulcănescu nu lasă nicio urmă de îndoială. Analizele sale asupra tendințelor tinerei generații 51 ne dezvăluie un gînditor sincer interesat de fenomenul românesc, un Vulcănescu situat dincolo de teza statului tare, dincolo de "activismul prin disperare" sau "istorismul prin resemnare" (cele două stări diagnosticate de el la generația tînără), un Vulcănescu ferm orientat spre interior, spre autohton, spre o formă de viață românească autentică, născută și conservată de mediul rural 52, o ruralitate din care nădăjduia să facă
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
seminarii. În fond, de aici își începe Cioran șirul (și: tirul) interminabil al criticii pe care o va dezvolta față de varii sisteme și autori, de aici începe să îngroașe și exalte ceea ce numește atitudine personală, dimensiune pe care crede că istorismul ar fi ignorat-o, dacă nu cumva lucrurile s-ar fi petrecut altfel ("incapacitatea de a avea o atitudine personală a dus la istorism")96. Și tot de aici și de acum, de la cumpăna deceniilor doi și trei ale secolului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de aici începe să îngroașe și exalte ceea ce numește atitudine personală, dimensiune pe care crede că istorismul ar fi ignorat-o, dacă nu cumva lucrurile s-ar fi petrecut altfel ("incapacitatea de a avea o atitudine personală a dus la istorism")96. Și tot de aici și de acum, de la cumpăna deceniilor doi și trei ale secolului al XX-lea, discursul cioranian nu va părăsi o garnitură de teze și ipoteze pe care, discret și obsesiv, autorul o va reitera constant
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]