735 matches
-
foarte important. În articolul-program al publicației scoase de Ministerul Apărării Naționale, România, intitulat Spre biruință, Goga Își afirma, În condițiile neprielnice ale restrîngerii teritoriului României la spațiul Moldovei, Încrederea că nu sîntem Înfrînți. Ne-am cheltuit, dar nu ne-am istovit. Puterea n-a secat Încă și credința rămîne În picioare [...] speranța fîlfîie proaspătă și Întinerită peste steagurile ciuruite de gloanțe. Urmărind În primul rînd formarea unui moral sănătos al ostașilor, care să-i conducă spre victorie, Goga nu va uita
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
viață de după viață. VI Îmi făurisem în minte imaginea orașului în care locuia Vinner, pornind de la materialul înnegrit și umed al primăverii pariziene. El însuși îmi apărea îmbrăcat într-un pardesiu, cu chipul încețoșat din pricina ploii și a neîncrederii. Eram istovit de nopțile de nesomn, de așteptarea primei întâlniri, nu mă gândisem la soarele din Golful Mexic. La aterizare, lumina și vântul cald au pătruns în orașul acela închipuit, acum eu eram omul cu pardesiu închis la culoare. Mergând spre Destin
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cunoșteau mersul trenurilor. Ne-au păzit până ne-am urcat în tren. Am mers singuri, însă ni s-a ordonat: "mâine vă prezentați la poliția din Râmnicu Sărat cu documente cu tot!" Asta a făcut mama când am ajuns acolo istoviți de foame și de frig. Am călătorit noaptea și pe la 3-4 dimineața am ajuns în Râmnicu Sărat. Viață de deportat la Râmnicu Sărat C. I.: Așadar 24 de ore au trecut din momentul arestării până ați ajuns la Râmnic. R.
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din tragediile de odinioară, din fiecare seară. Pe obrazul rece pusei o sărutare scurtă, iar gura ei nici nu mă atinse. Apoi trenul porni. Am uitat repede motivele de griji pe care le lăsasem. Trăiesc din surprize, și seara adorm istovit de atâta goană prin muzee și pe străzi. De la Irina îmi vin scrisorile la data fixă, așa cum hotărâsem acasă. Îi răspund conștiincios, dar grăbit, cu gândul în altă parte, vorbindui de lucruri care probabil no interesează. De pildă, întro scrisoare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Copiilor li se potrivește mai bine un copac consumator cu o influență mai „slabă”, salcia. Aura plopului tremurător are o nuanță gri deschis, argintiu. Plopul negru este un foarte puternic consumator de energie. O relație Îndelungată cu el Îl poate istovi În asemenea măsură pe om, Încât va trebui multă vreme pentru restabilirea forței fizice cu ajutorul arborilor - donatori. Mai este o legătură și cu faptul că plopii negri cresc foarte repede. Unii copaci separați au un trunchi gros și o coroană
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
gif" \* MERGEFORMATINET \ d"Fluierăturile și huiduielile care au bruiat discursul lui Sepp Blatter (nume predestinat) la ceremonia de deschidere a campionatului mondial de fotbal erau de fapt - cine ar fi crezut!? - refrenul competiției care tocmai demara. Comozi și oarecum naivi, istoviți de căldură și de cuvântările „moldovenești”, abracadabrante ale lui Vasile Tarlev, ne-am retras prin casele noastre să privim fermecătorul joc cu mingea. Numai că fotbalul cu care ne obișnuiserăm nu mai exista. Ceea ce vedeam era un fotbal globalizat, intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
emisfera opusă). "Poetul ridică însumarea", calculează un punct imaginar al ideilor, în înaltul infinit al spațiului exterior și întâlnește poezia, simbolizată prin metafora: "harfe resfirate", aflată în "zbor invers" spre esențele nevăzute și neștiute ale universului. Pentru "cântecul" său, poetul "istovește", imaginile artistice fiind simbolizate prin metafora meduzelor care schimbă culoarea apei, și formează "clopotele verzi". În sintaxa poetică predomină terminologiile științifice, neologismele cu rol de epitet, versurile lungi (13-14 silabe), rima încrucișată. Timbru În poezia Timbru, I. Barbu are în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fire vorbește despre un dans ca o băutură tare ce ar putea să-i amorțească simțurile: Aș vrea să văd oameni împrejurul meu, oameni mulți, să-mi petrec, încât, să ți se ridice perii în vârful capului, până ce nu cad istovită la pământ. E primul pas spre "moarte" pe care alege să-l facă Ana cea tânără și plină de viață, odinioară atât de înțeleaptă și așezată. La o citire în paralel sau consecutivă a două scene care o au în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fi, nu poți să lupți dincolo de puterile tale. Iar marginea lor este dată ori de natura ta, ori de mai marea putere a adversarului tău, ori de scăderile vârstei, ori de istovirea prea grelei și îndelungatei lupte. Iar când ești istovit sau copleșit, te cuprinde teama cumplită de moarte. Iliada e plină de spaime și de deznădejde, chiar ale celor mai puternici și mai greu de înfrânt, Aias, Hector, Ahile. Toate acestea se dezlănțuie pe câmpia de sub Troia bătută de vânturi
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un amestec delicat de gratitudine, de admirație și de încă ceva, abia perceptibil, ca un parfum evanescent: dragostea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care le primise chiar din răscumpărarea care i se cuvenea, apoi îl ia el însuși în brațe și îl întinde în carul lui Priam. După aceea îl ospătează pe bătrânul istovit de suferință și pune să i se aștearnă un pat cu perne de purpură și cu pături groase. Și, înainte de a se despărți, ca să doarmă, îi făgăduiește, nerugat și fără poruncă de la zei, un armistițiu. Era chiar necesar, pentru că aheii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
taie pletele. Pentru că asemenea durere n-o să mai simtă niciodată cât va mai fi printre cei vii. Trimite să se strângă lemne pentru rug, apoi, lăsându-se noaptea, se duce singur și se întinde pe nisip, la marginea mării, unde, istovit de luptă, de durere și de lacrimi, adoarme în sunet de valuri. Și, în vis, cum am mai spus, i se arată Patrocles, umbra lui, care, nefiind el încă înmormântat, nu-și găsește odihna nici printre vii, nici printre morți
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în Belfast și mă surprind spunînd că lucrurile nu stau chiar așa de rău în partea noastră de oraș: un fel de consolare cu înțelesul că e puțin probabil să nimerim între schimburi de focuri de cum ieșim în stradă. Sînt istovit de continuă pendulare între suferință și injustiție, suspendat cînd de lungă coadă a rasei și a resentimentului, cînd, în secunda următoare, de mult mai acceptabile sentimente de milă și spaimă. Trăim în lumina bolnăvicioasa a televizorului, cu un ecran de
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
restaurație imperială după concepția medievală. Eșecul Sfintului Imperiu roman germanic după moartea lui Frederic al II-lea Hohenstaufen părea să condamne definitiv străvechiul vis al unui Imperiu care să cuprindă popoarele creștine ale Occidentului. De-abia constituite, statele naționale se istovesc în lupte inutile, tară alt scop decît să-și impună o dominație precară asupra vecinilor celor mai apropiați. Aceste războaie nu fac decît să scoată în evidență slăbiciunea unei Europe divizate, incapabilă să-și adune forțele pentru a împiedica înaintarea
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
la biserică, mai ales bătrânii. Biserica era pentru aceștia În sufletul lor. Între gospodăria lor, modestă de cele mai multe ori, și Întreaga lor ființă se Înfiripa o legătură tainică ce devenea tot mai puternică. Casa, pământul, animalele, pentru toate au trudit. Istoviți de muncă, doar duminica abia de apucau să se mai odihnească. Când scăpau câte o sudalmă, și acestea, trebuie să recunoaștem, nu erau rare, se certau În gând: Doamne iartă-mă! Și aceasta o spuneau din adâncul sufletului. Că așa
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lăcomiei, ai zavistiei, ai minciunii. Acolo oamenii se pleacă legii împăratului și legii lui Dumnezeu - însă cu viclenie, alcătuindu-și dobândă numai pentru pofte și patimi. Vorbele dulci și zâmbetele au în ele otravă. Pe meșteșugari și pe plugari îi istovește camăta; pe robi harapnicul; pe neguțător vistieria și mita. Flămânzii și calicii împărăției s-au adunat aici, cerșind pe toate căile cetății, răcnind la hipodrom, pândind noaptea palatele, așteptând căderea domnilor. Palatul autocratorului e sub sabia străjerilor; ș-aceștia stau
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
e timp pentru toate, nu vă aruncați încă în marele oraș, Andrei Ruse 224 pentru că o să vă sugă imediat de toate energiile, de nici nu vă dați seama. Cristi și Vladimir admirau pe geamurile mașinii străzile Parisului, în tăcere, prea istoviți după călătorie să povestească despre cum mai e pe- acasă, la Brăila sau la București, și să-i satisfacă curiozitățile lui Foty. Erau fascinați de orașul aglo- merat și agitat care li se arăta. Și nu se așteptau cei doi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ieșene” (1936-1940) și „Jurnalul literar” (1939). În martie 1938 se căsătorește cu Eusebiu Camilar, iar în anul următor intră ca stagiară în Baroul de Iași. Placheta Poezii, apărută în 1943, este singura culegere antumă, incluzând treizeci și opt de titluri. Istovită de boală (endocardită lentă majoră), I. se stinge în casa părinților săi, refugiați din Basarabia la București. În volumele postume Cântarea munților (1945; Premiul Fundațiilor Regale) și Țara luminii (1946) intră titluri noi, alte poezii, aproape nouăzeci, găsindu-și loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
încuiat-o fără zgomot pe dinafară. Mă obseda încă imaginea de coșmar a unei femei deznădăjduite alergând să se arunce în mare. Am intrat în camera mea, mi-am zvârlit pantofii din picioare și m-am trântit pe pat. Eram istovit, însă îmi închipuiam că sunt prea ațâțat ca să pot adormi. Dar au trecut doar câteva secunde și am adormit buștean. A doua zi dimineață m-am trezit cu simțământul unei lumi radical schimbate, și poate că înfiorătoare, simțământ pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fi afectat și pe mine. Mi-am întins picioarele și am simțit că-mi vine parcă să adorm, deși stăteam pe un scaun cu spetează dreaptă. Aveam senzația că umerii și brațele mi se înmuiaseră, mi se îngreunaseră. Desigur, eram istovit. — Sper că nu mai dorești ca Titus să se întoarcă la Ben, nu-i așa? am întrebat. — Am spus eu vreodată una ca asta? — Ai dat a înțelege. — Într-un fel, le aparține lor. — Lor? Curând, foarte curând, nu vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
câine uitat. Mi-am adus aminte de cuvintele lui Bob Arkwright. Titus refuzase să se lase înfrânt de „munte“. Încercase în repetate rânduri să se agațe, și de fiecare dată valurile compacte îl smulgeau îndărăt. Și la urmă, când era istovit și disperat, un val și mai masiv l-a izbit de stâncă. Am intrat în bucătărie și mi-am turnat puțin whisky din sticla lui Perry. Pe ușa deschisă pătrundea briza mării, și auzeam perdeaua de mărgele clincănind pe palier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost strânși În cătușe și În data de 15 august 1714 ,când toată creștinătatea o cinstea pe Născătoarea Mântuitorului Iisus Hristos, porțile Îngrozitoare ale temniței celor Șapte tunuri s-au deschis și Voievodul Împreună cu familia și cu sfetnicul Ianache ies istoviți din Întunericul morții spre a merge către lumina și darul cerului. Au fost duși În fața sultanului Ahmet care l- a numit pe vrednicul Voievod, ghiaur și l-a Întrebat unde este cealaltă parte a averii sale, propunându-i să părăsească
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
i se părea atât de frumos, cum, parcă, nu mai văzuse până atunci.. Cât iubea el „Răsăritul”... cât îl iubea.. de oriunde l-ar fi privit. „.. E ultimul... e ultimul..!”, gândi el fără șir, scuturat în răstimpuri ca de friguri. Istovit... stăpânit de sentimentul de tristețe că avea să părăsească lumea aceasta, și-L aminti pe Iisus Hristos în Grădina Ghetsimani, așteptând „arestarea”... rugându-se: „Tată, dacă trebuie să beau această cupă a amărăciunii... fie cum voiești Tu !”. Și, copleșit.. începu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
peste unde se nimerea, strivindu-i trupul cu o ură de neînchipuit. Sub ploaia de lovituri, Baltă căzu grămadă între ei... La fiecare izbitură, el le răspundea cu un icnet și un zâmbet, cu ochii ficși într-ai lor... Era istovit, nu-și mai simțea trupul de durere... Durerea fizică n-o mai simți... locul ei, luându-l o senzație de pustiire și tristețe nemărginită. Cea dintâi întâlnire cu durerea fizică, mai sfâșietoare și mai adevărată, o simți înfiptă în inimă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
complet trează, alerga de colo-colo, parcă ar fi vrut la acel ceas din noapte, să-mi rememorez întreaga viață. Se apropia revărsatul zorilor. La ferestrele blocului din față, începeau să se aprindă luminile una câte una. Mă simții atât de istovit.. M-am așezat în pat... Pe spate, cu privirea în tavan, alte gânduri mă potopiră... „Ah, da... da, să nu uit.. pe 25 octombrie.. în față la Seminar !.. Ieri, da.. ieri, în Grădina Publică, băieții au hotărât... să mai telefonăm
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]